Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: Fiul tău trăieşte. Şi a crezut el şi toată casa lui.
Nenumărate sunt în viaţa noastră primejdiile pe care le vedem
şi din care rugându-ne suntem izbăviţi şi ascultaţi.
Dar mult mai multe sunt ocaziile când suntem în cea mai mare primejdie şi noi nici nu băgăm de seamă,
decât mult mai târziu sau poate niciodată chiar,
căci Dumnezeu ne-a izbăvit mai dinainte chiar de a vedea noi, fără chiar să-I fi cerut ajutorul Său!
O, dacă am cunoaşte noi ce mare grijă şi bunătate are Domnul faţă de noi!
Ce mare grijă a avut de atâtea ori izbăvindu-ne! Căci în fiecare zi suntem în primejdie.
Dacă Domnul nu ne-ar izbăvi de atâtea ori am fi fost loviţi de vrăjmaşul Satana,
care aşează pe calea noastră numai curse şi primejdii...
Bunătatea aceasta Domnul Şi-o arată faţă de fiecare din noi. Dar oare câţi din noi recunoaştem cu mulţumire?
Câţi părinţi sunt recunoscători lui Dumnezeu şi cunosc că numai puterea lui Dumnezeu le-a salvat copilul de atâtea ori din ghearele morţii?
Câţi copii sau soţi,
câţi fraţi sau surori, după ce li s-a ascultat o rugăciune fierbinte se întorc neîncetat spre Domnul cu mulţumire?
- Vai, cei mai mulţi uităm aşa de repede minunea!...
Domnul şi Mântuitorul nostru Iubit,
eu recunosc cu o inimă smerită şi mulţumitoare cât de mult bine mi-ai făcut şi mie şi cât de multe rugăciuni mi-ai ascultat.
Nu voi uita niciodată bunătatea care mi-ai arătat-o şi niciodată nu voi fi vrednic să-Ţi mulţumesc de-ajuns.
Cunosc şi recunosc că tot ce am primit este numai datorită harului Tău şi puterii minunii Tale şi voi binecuvânta totdeauna Numele Tău, vestind aceasta tuturor.
Amin.
+
Neplăcerile vieţii le trimite Dumnezeu
spre-a vedea cât preţuieşte binele ce-ţi dă mereu
şi-a vedea ce mulţumire eşti mereu dator să-I dai
dar de care uiţi adesea când îţi merge tot cum vreai.
+
Mulţumeşte-I cu căldură celui ce ţi-a-ngăduit
să-I poţi mulţumi cu lacrimi pentru cât ţi-a dăruit.