Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: Fiul tău trăiește. Și a crezut el și toată casa lui.
Nenumărate sunt în viața noastră primejdiile pe care le vedem
și din care rugându-ne suntem izbăviți și ascultați.
Dar mult mai multe sunt ocaziile când suntem în cea mai mare primejdie și noi nici nu băgăm de seamă,
decât mult mai târziu sau poate niciodată chiar,
căci Dumnezeu ne-a izbăvit mai dinainte chiar de a vedea noi, fără chiar să-I fi cerut ajutorul Său!
O, dacă am cunoaște noi ce mare grijă și bunătate are Domnul față de noi!
Ce mare grijă a avut de atâtea ori izbăvindu-ne! Căci în fiecare zi suntem în primejdie.
Dacă Domnul nu ne-ar izbăvi de atâtea ori am fi fost loviți de vrăjmașul Satana,
care așează pe calea noastră numai curse și primejdii...
Bunătatea aceasta Domnul Și-o arată față de fiecare din noi. Dar oare câți din noi recunoaștem cu mulțumire?
Câți părinți sunt recunoscători lui Dumnezeu și cunosc că numai puterea lui Dumnezeu le-a salvat copilul de atâtea ori din ghearele morții?
Câți copii sau soți,
câți frați sau surori, după ce li s-a ascultat o rugăciune fierbinte se întorc neîncetat spre Domnul cu mulțumire?
- Vai, cei mai mulți uităm așa de repede minunea!...
Domnul și Mântuitorul nostru Iubit,
eu recunosc cu o inimă smerită și mulțumitoare cât de mult bine mi-ai făcut și mie și cât de multe rugăciuni mi-ai ascultat.
Nu voi uita niciodată bunătatea care mi-ai arătat-o și niciodată nu voi fi vrednic să-Ți mulțumesc de-ajuns.
Cunosc și recunosc că tot ce am primit este numai datorită harului Tău și puterii minunii Tale și voi binecuvânta totdeauna Numele Tău, vestind aceasta tuturor.
Amin.
+
Neplăcerile vieții le trimite Dumnezeu
spre-a vedea cât prețuiește binele ce-ți dă mereu
și-a vedea ce mulțumire ești mereu dator să-I dai
dar de care uiți adesea când îți merge tot cum vreai.
+
Mulțumește-I cu căldură celui ce ți-a-ngăduit
să-I poți mulțumi cu lacrimi pentru cât ți-a dăruit.