Tinereţe, leagăn dulce
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Tinereţe, leagăn dulce care legeni har şi soare
cine ştie-n lumea asta să te preţuiască oare!
Cel ce ţi-a trăit odată scumpa anilor comoară
nu-ţi mai uită-n veci lumina din cereasca primăvară.
Nu sunt gânduri nici cuvinte să cuprindă şi să spună
ce lumină, ce putere, ce frumseţe te-ncunună
rai de vis scăldat de-un soare în atâtea mii de feţe
fericită, luminoasă, minunată tinereţe!
Când tu vii în lupta sfântă pentru Domnul, - ce-nviere
şi ce sfântă-nflăcărare umple totul cu putere,
pe ce culmi, în ce lumină şi-n ce stări strălucitoare
se ridică-a tale steaguri fâlfâind biruitoare!...
Tinereţe, rai al vieţii de cereşti şi sfinte clipe
tu dai visului viaţă şi avântului aripe
tu m-ai ridicat odată, sus, cu mult mai sus de stele
să culeg de-acolo crinii albi ai cântecelor mele!
O, de-ar şti acel ce-ajunge al tău leagăn să-l alinte
cât în suflet arde încă focul mare şi fierbinte
cum şi-ar da puterea-ntreagă împlinirilor măreţe
dulce, unică, frumoasă şi divină Tinereţe!