Jos pe crucea...
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Jos pe crucea răsturnată
dintr-un sat
am văzut un Om odată
stând cu Faţa-n Mâini lăsată
şi cu fruntea-nsângerată
şi plângea de jalea toată
apăsat.
M-am oprit atunci din cale
lângă El
curgeau lacrimile vale
printre degete, în poale,
sfâşiat zdrobit de jale
călător oprit în cale
singurel.
Când I-am zis să nu mai plângă
sta duios
Şi-a pus fruntea-n Mâna stângă
şi din gene-a prins să strângă
să oprească şi să stângă
lacrima-I prelinsă lângă
Cruce jos.
Faţa-I era albă toată
ca de crini
dar albeaţa ei curată
sângele-o brăzdase toată
căci pe fruntea-nsângerată
o cunună era, roată
numai spini.
Iar în palme şi-n picioare
răni de cui.
O, şi-atunci plin de mirare
mi-am adus aminte care
e Străinul din cărare.
Când mă-ntorc, o Doamne Mare
nu-L văzui.
... Dar de-atunci când trec prin sate
ori prin lunci
şi văd cruci zăcând uitate
mie-mi pare că pe toate
stă Isus plângând în coate
multa lumii răutate,
ca atunci.