Tineretul creator

1 - Toate familiile şi grupările creştine se străduiesc să crească şi să formeze un tineret credincios, din care să aleagă pe parcurs lucrători binecuvântaţi în via Domnului, vestitori înflăcăraţi ai Cuvântului Sfânt, scriitori, poeţi, cântăreţi şi păstori ai turmei sfinte.

Un astfel de tineret dorim şi noi. Ne rugăm neîncetat pentru el şi suntem fericiţi că Domnul ne ascultă şi ni-l dă.

2 - Ne bucurăm văzând că râvna pentru un tineret sfânt se desfăşoară frumos peste tot. Vedem cum toate familiile evanghelice se străduiesc să crească şi să formeze indivizi desăvârşiţi, tineri destoinici, în stare de orice lucrare bună. Aceasta este o mare şi binecuvântată trebuinţă şi noi ne rugăm pentru formarea de indivizi desăvârşiţi în toate privinţele.

3 - Dar noi în Sfânta Lucrare a Domnului în care suntem, ne străduim să mergem un pas mai departe în munca aceasta. Dorim şi luptăm să putem creşte şi forma nu numai indivizi desăvârşiţi, adică fiecare separat realizându-se la cel mai înalt nivel duhovnicesc şi creator posibil, - ci la formarea unei conştiinţe de grup, la acest nivel.

4 - Duhul Domnului a dorit şi doreşte ca noi să nu rămânem numai la o conştiinţă individuală de creştini şi lucrători talentaţi ai Lui. Ci vrea să ne ridice mai sus, să ne ducă la starea cea mai înaltă şi la posibilitatea mult mai largă a unităţii şi colaborării creatoare între toţi cei înzestraţi de El cu darul inspiraţiei divine.

5 - Să simţim puternic în noi acel specific al Frăţietăţii noastre, al grupării sfinte din care facem parte şi astfel să ne disciplinăm gândirea, voinţa şi simţirea noastră, dirijându-ne inspiraţia pe linia creatoare a acestui specific frumos şi sfânt.

6 - Aceasta depinde de fiecare dintre creatorii din Lucrarea lui Dumnezeu. Manifestându-şi originalitatea sa, prin felul său personal de a lucra, totuşi fiecare să se străduiască să-şi unească şi să-şi întrepătrundă această originalitate cu mireasma şi lumina specificului dulce şi cald al grupării sfinte, de care este pătruns.

Ca o funie împletită strâns din toate corzile, fiecare cu o altă nuanţă, dar tocmai prin asta mai frumoasă în întregimea ei.

7 - Noi toţi suntem copii ai lui Dumnezeu, dar ne-am născut într-o lucrare, într-o familie duhovnicească a Lui, care îşi are felul ei în Hristos, originalitatea ei, duhul ei ca bisericile din Apocalipsa, fiecare îngerul ei, sfeşnicul ei, steaua ei, fiindcă îşi are fiecare solia ei, chemarea ei, scopul ei.

8 - Ce minunat de înţelept le-a rânduit Cel ce le-a făcut şi le ţine în Mâna Sa pe toate!... Atât de felurite în structura lor fiecare - şi totuşi atât de armonioase din diversitatea lor toate împreună. Fiecare cu specificul ei aparte, - dar toate colaborând la scopul comun.

9 - Şi dacă fiecare lucrare evanghelică având ceva al ei aparte, au totuşi comun toate împreună acelaşi mare şi unic scop de a-L sluji pe Domnul şi Împăratul Isus Hristos care este al tuturor.

Tot aşa în cadrul fiecărei lucrări, fiecare creator şi lucrător al ei, având originalitatea şi felul său deosebit de al celorlalţi, trebuie totuşi să ajungă pătruns în toate ale sale de specificul împărţit de Duhul Harului, - grupării şi familiei în care s-a născut.

10 - Noi nu avem şi n-am fost rânduiţi să avem o misiune izolată, o lucrare aparte de ceilalţi fraţi ai noştri, un duh străin de al lor. Ci noi avem cu toţii împreună o lucrare sfântă de făcut. Trebuie împreună să îndeplinim un scop măreţ. Trebuie împreună să colaborăm cât mai strâns spre realizarea la un tot mai înalt nivel, tot ce creăm pentru Domnul nostru, pentru fraţi şi pentru toţi semenii noştri.

11 - Acesta este scopul lui Dumnezeu, iar noi trebuie să îmbrăţişăm scopul lui Hristos şi să ne identificăm cu el. Cât de minunat era organizat poporul lui Dumnezeu în vechime. Fiecare seminţie a lui Israel îşi avea locul ei, rostul ei, specificul ei. În cadrul fiecărei seminţii familiile care o alcătuiau aveau la fel fiecare locul ei, rostul ei şi specificul ei. Apoi în cadrul fiecărei familii, fiecare suflet îşi avea tot aşa locul său, rostul său, chemarea sa.

Oare nu trebuie să fie la fel şi în Israelul duhovnicesc?

12 - Şi totuşi toţi indivizii, toate familiile şi toate seminţiile alcătuiau prin întocmirea minunată a lui Dumnezeu un singur şi acelaşi popor, care împletea prin frânghia lui, toate corzile separate ale tuturor fiilor săi, unite strâns şi armonios între ele.

13 - Acesta este felul înţelept după care lucrează şi astăzi Duhul lui Dumnezeu, pentru că scopul şi voia Lui este să mântuiască pe toţi oamenii, toate familiile, toate seminţiile şi toate popoarele lumii, începând de la mic spre mare, de la individ spre grup. De aici şi până la marginile pământului.

14 - Acesta este un adevăr: ca să avem popor credincios, trebuie să avem familii credincioase. Ca să avem familii credincioase, trebuie să avem indivizi credincioşi. Şi ca să-i avem pe aceştia, trebuie să-i formăm în duhul dragostei de familie, de neam, de oameni.

15 - Pentru aceasta a dat Dumnezeul Darurilor tot felul de daruri unor oameni, tocmai pentru ca ei, fiecare să contribuie armonios cu darul său la formarea şi la desăvârşirea vieţii, tuturor care alcătuiesc neamul lor, în vederea împlinirii marelui scop şi gând al lui Dumnezeu: fericirea fiecăruia în parte şi a tuturor la un loc.

16 - Fiecare deci dintre cei care au primit un talent şi un talant de la Dumnezeu, trebuie să ştie că el este deosebit de obligat prin chiar primirea acestui dar, să lucreze cu el în vederea împlinirii scopului final al Celui care i-a dat acest dar.

17 - Şi cu cât cineva a primit un dar mai deosebit, mai mare, mai frumos, - cu atâta primitorul acesta trebuie să se simtă mai îndatorat faţă de Cel care i-a dat acest dar - şi faţă de cei pentru care i-a fost dat.

El este ca un slujbaş, angajat într-un serviciu, şi care este obligat atât faţă de Stăpânul său, cât şi faţă de supuşii săi.

18 - A crea, este ceva Dumnezeiesc. Dumnezeu este Creatorul a toate. El a creat frumos tot ce a creat, pentru că El este Frumuseţea şi Creatorul Frumuseţii. El ne-a creat şi pe noi într-un fel atât de minunat cum spune sfântul psalmist: Te laud căci sunt o creatură atât de minunată (Ps. 139,14).

19 - Dumnezeu a pus şi în sufletele noastre darul creaţiei... O ce dar divin este darul creaţiei. Şi din acest dar, partea cea mai frumoasă o au creatorii Cuvântului: poeţii, scriitorii, cântăreţii, vestitorii înflăcăraţi ai Evangheliei. Dar mai ales poezia şi cântarea, poeţii şi cântăreţii lui Hristos.

20 - Toate celelalte feluri de creaţie vor înceta odată, pentru că şi cunoştinţa de azi şi vorbirea şi ştiinţa de azi vor avea sfârşit. Dar poezia şi cântarea nu vor sfârşi niciodată. În poezie şi cântare Dumnezeu a pus un dar nemuritor. Lor, El le-a rânduit o existenţă eternă, o frumuseţe şi un scop veşnic.

De aceea voi tineri poeţi şi compozitori trebuie să vă daţi toate silinţele să vă înălţaţi până la înălţimea acestui scop. Să vă formaţi o atât de înaltă conştiinţă, încât să vă identificaţi total cu gândul şi scopul Marelui şi Frumosului Creator care v-a dat însuşirea Sa strălucită, acest dar strălucit.

Şi să creaţi lucrări vrednice de El.

Fiţi binecuvântaţi.

Amin.