Tineri care au început bine şi au sfârşit rău

Dorind să înfăţişăm celor ce vor citi aceste rânduri ori ce fel de stări care se pot ivi în viaţa cuiva, căutăm să ajutăm pe orice tânăr, din orice stare din acestea ar fi, să se poată îndrepta spre mântuire şi lumină pe singura cale mântuitoare: învăţătura lui Hristos. Prin singura putere: Harul lui Hristos. Şi prin singurul mijloc: Viaţa lui Hristos.

Numai acestea sunt singurele mijloace salvatoare cu adevărat pentru orice tânăr şi pentru orice tineret. Tot ce este bun vine direct sau indirect din aceste izvoare. Tot ce nu vine din acestea este rău şi duce la rău.

De aceea am ales câte situaţii am putut vedea sau prevedea că s-ar putea ivi în viaţa unui tânăr, pentru ca din toate să-i îndreptăm privirea inimii şi nădejdea inimii spre Singurul Salvator din orice situaţie, spre Hristos.

Pentru ca nici un suflet, din nici o stare să nu dispereze, ci să vadă că nu există prăbuşire din care Hristos să nu poată ridica pe cineva. Numai dacă acela priveşte spre El, crede în El, strigă spre El şi doreşte din tot sufletul să se ridice spre El.

Biblia, Cartea lui Dumnezeu, este Cartea Vieţii şi pentru că ea cuprinde exemple din toate situaţiile în care poate ajunge omul în viaţa sa, dar şi îndrumările sigure prin care omul poate să iasă la mântuire din toate.

Iată, ceva mai înainte am avut din Biblie exemplul cutremurător al lui Cain, cel care a început rău şi a sfârşit rău. Şi din viaţa zilnică a altui tânăr. Aceştia s-au pierdut pe veci fiindcă în ultima clipă nu s-au îndreptat spre Dumnezeu.

Căci dacă s-ar fi întors, chiar şi în această ultimă clipă, cu pocăinţă atât de adâncă pe cât de adâncă le-a fost căderea, Sângele lui Hristos ar fi putut să le şteargă orice păcat (1 Ioan 1, 7). Fiindcă la Dumnezeu toate sunt cu putinţă. Cel dintâi care a intrat după Hristos în Rai a fost un tâlhar şi ucigaş, care s-a întors la El în ultima clipă. Dar s-a întors cu adevărat (Luca 23, 39-43).

Acum urmează un alt exemplu biblic: Absalom, fiul lui David, împăratul lui Israel şi psalmistul Domnului... Al omului după inima lui Dumnezeu.

Ce iubitor şi credincios trebuie să fi crescut din copilăria sa Absalom, sub privirile pline de iubire şi sub îndrumările pline de înţelepciune ale tatălui său credincios.

Fiind un om al rugăciunii, David îşi va fi crescut pe fiul său într-un cald duh al rugăciunii, învăţându-l cum trebuie să se roage mereu.

Fiind un om al bisericii, al Casei Domnului, David îl va fi dus de fiecare dată să se închine cu toată evlavia împreună cu el, din primii anişori ai vieţii copilului.

Fiind un om al poeziei şi al cântării sfinte, David îşi va fi obişnuit copilul să-i placă şi să iubească aceste comori luminoase ale minţii şi inimii, fiindcă David iubea pe Absalom nespus de mult (2 Samuel 18, 33).

Dar ce a făcut fiul ajuns mare? Nerecunoscător şi ambiţios s-a ridicat împotriva tatălui său şi împotriva omului lui Dumnezeu. Nu s-a îngrozit de gândul satanic trezit de demonul mândriei în inima lui, ci s-a ridicat împotriva făcătorului şi binefăcătorului cu război ucigaş. Fără ruşine, fără frică, fără credinţă, fără minte, a pornit să facă cel mai mare rău tocmai celui care îi făcuse cel mai mare bine.

A sfârşit aşa cum era de aşteptat să sfârşească un fiu blestemat. Capul său cel nebun a rămas spânzurat de o creangă prin părul său lung, iar inima sa blestemată a fost străpunsă de trei săgeţi. Capul şi inima au păcătuit, capul şi inima trebuiau să ispăşească. Fiindcă Dumnezeu Cel Drept a rânduit ca fiecare om să ispăşească prin ce păcătuieşte (2 Samuel 18, 9-14).

Nu demult într-un orăşel apropiat s-a întâmplat un lucru care i-a umplut de groază pe toţi câţi l-au auzit.

Doi părinţi credincioşi aveau un singur copil. Acest copil a crescut cum trebuie să fi crescut Absalom, fiul rugăciunii, fiul bisericii şi al adunării, fiul cântărilor frumoase, până la cincisprezece ani.

Atunci tatăl său a murit, iar mama lui, în loc să caute şi mai mult pe Domnul, a început să rărească mersul la biserică şi la adunarea frăţească, apucând-o spre lume. Fiul şi-a urmat mama, ba a luat-o înaintea ei pe calea pierzării.

Iar mama, în loc să-l îndrume bine, cum mergea cât trăia tatăl lui şi soţul ei credincios, se bucura acum că fiul ei intrase în tovărăşia unor tineri din familii mai de frunte ale oraşului lor şi că va avea astfel - zicea ea - un viitor mare.

Până la cei cincisprezece ani, copilul învăţase bine şi urmând o şcoală de meserii, a câştigat curând o meserie bună: croitoria.

Dar curând tovărăşia cea rea în care intrase, l-a învăţat repede toate deprinderile rele. Întâi a început să fumeze apoi să bea, apoi să joace cărţi.

S-a căsătorit cu o fată bună. Au avut un copil. După doi ani de repetate beţii şi de viaţă destrăbălată, şi-a alungat soţia cu copil cu tot, bătând-o şi chinuind-o.

S-a căsătorit cu alta, cu care a avut o fetiţă. Dar prăbuşindu-se tot mai adânc pe calea pierzării, curând a început s-o bată şi s-o chinuie şi pe aceasta. Şi până la urmă a alungat-o.

Din cauza băuturii, a fumatului şi a jocului de cărţi, devenise leneş, mincinos, înşelător şi hoţ.

Nemaiţinându-se de muncă a fost dat afară din lucru.

Pierzând locuinţa, s-a dus să stea în căsuţa mamei sale, care avea acum 76 de ani şi să trăiască din pensioara ei, fără să mai muncească nimic, dar ţinându-se mereu de felul blestemat de viaţă pe care şi-l luase, împreună cu cei de o seamă cu el.

Nemaiavând bani a început să fure din lucrurile mamei lui tot ce putea, şi vindea să facă bani. I-a vândut până şi cloşca cu puii...

După multe luni de zile şi după multe rugăminţi şi certuri, biata mamă s-a hotărât să nu-l mai ţină acasă dacă nu munceşte. Atunci fiara de om şi-a sugrumat mama. Apoi, înşelând pe un medic a obţinut certificatul de înmormântare şi s-a grăbit ca în 24 de ore să o înmormânteze, spre a nu se mai afla nimic.

Dar Dumnezeu n-a lăsat mârşăvia ascunsă, ci l-a descoperit. După şase zile bătrâna a fost dezgropată şi s-a dovedit nelegiuirea, iar blestematul fiu ucigaş a recunoscut totul.

A fost condamnat la 20 de ani închisoare pământească.

Şi la o veşnică osândă în focul iadului.

Iată cum poate sfârşi rău un început atât de bun, dacă nici copilul şi nici cel care îl are în creştere, nu urmează până la capăt cu credinţă drumul bun pe care a început. Să fie aceasta o cutremurătoare învăţătură şi pentru toţi copiii, dar şi pentru toţi părinţii, educatorii şi păstorii lor.

Rugăciune

Atotputernic Dumnezeul nostru, Te rugăm izbăveşte din mâinile monstruoase ale diavolului pe toţi tinerii care au apucat prin deprinderile rele în aceste gheare ucigaşe.

Şi deschide, Doamne Iisuse, ochii tuturor celor care trebuie să dea o îndrumare bună tinerilor, pentru a nu-i îndrepta spre ceea ce îi duce la ruină şi moarte. Ci spre Tine, Doamne Iisuse, Care îi iubeşti şi-i poţi da adevărata fericire şi mântuire.

Amin.