Tineri care au început bine și au sfârșit rău

Dorind să înfățișăm celor ce vor citi aceste rânduri ori ce fel de stări care se pot ivi în viața cuiva, căutăm să ajutăm pe orice tânăr, din orice stare din acestea ar fi, să se poată îndrepta spre mântuire și lumină pe singura cale mântuitoare: învățătura lui Hristos. Prin singura putere: Harul lui Hristos. Și prin singurul mijloc: Viața lui Hristos.

Numai acestea sunt singurele mijloace salvatoare cu adevărat pentru orice tânăr și pentru orice tineret. Tot ce este bun vine direct sau indirect din aceste izvoare. Tot ce nu vine din acestea este rău și duce la rău.

De aceea am ales câte situații am putut vedea sau prevedea că s-ar putea ivi în viața unui tânăr, pentru ca din toate să-i îndreptăm privirea inimii și nădejdea inimii spre Singurul Salvator din orice situație, spre Hristos.

Pentru ca nici un suflet, din nici o stare să nu dispereze, ci să vadă că nu există prăbușire din care Hristos să nu poată ridica pe cineva. Numai dacă acela privește spre El, crede în El, strigă spre El și dorește din tot sufletul să se ridice spre El.

Biblia, Cartea lui Dumnezeu, este Cartea Vieții și pentru că ea cuprinde exemple din toate situațiile în care poate ajunge omul în viața sa, dar și îndrumările sigure prin care omul poate să iasă la mântuire din toate.

Iată, ceva mai înainte am avut din Biblie exemplul cutremurător al lui Cain, cel care a început rău și a sfârșit rău. Și din viața zilnică a altui tânăr. Aceștia s-au pierdut pe veci fiindcă în ultima clipă nu s-au îndreptat spre Dumnezeu.

Căci dacă s-ar fi întors, chiar și în această ultimă clipă, cu pocăință atât de adâncă pe cât de adâncă le-a fost căderea, Sângele lui Hristos ar fi putut să le șteargă orice păcat (1 Ioan 1, 7). Fiindcă la Dumnezeu toate sunt cu putință. Cel dintâi care a intrat după Hristos în Rai a fost un tâlhar și ucigaș, care s-a întors la El în ultima clipă. Dar s-a întors cu adevărat (Luca 23, 39-43).

Acum urmează un alt exemplu biblic: Absalom, fiul lui David, împăratul lui Israel și psalmistul Domnului... Al omului după inima lui Dumnezeu.

Ce iubitor și credincios trebuie să fi crescut din copilăria sa Absalom, sub privirile pline de iubire și sub îndrumările pline de înțelepciune ale tatălui său credincios.

Fiind un om al rugăciunii, David își va fi crescut pe fiul său într-un cald duh al rugăciunii, învățându-l cum trebuie să se roage mereu.

Fiind un om al bisericii, al Casei Domnului, David îl va fi dus de fiecare dată să se închine cu toată evlavia împreună cu el, din primii anișori ai vieții copilului.

Fiind un om al poeziei și al cântării sfinte, David își va fi obișnuit copilul să-i placă și să iubească aceste comori luminoase ale minții și inimii, fiindcă David iubea pe Absalom nespus de mult (2 Samuel 18, 33).

Dar ce a făcut fiul ajuns mare? Nerecunoscător și ambițios s-a ridicat împotriva tatălui său și împotriva omului lui Dumnezeu. Nu s-a îngrozit de gândul satanic trezit de demonul mândriei în inima lui, ci s-a ridicat împotriva făcătorului și binefăcătorului cu război ucigaș. Fără rușine, fără frică, fără credință, fără minte, a pornit să facă cel mai mare rău tocmai celui care îi făcuse cel mai mare bine.

A sfârșit așa cum era de așteptat să sfârșească un fiu blestemat. Capul său cel nebun a rămas spânzurat de o creangă prin părul său lung, iar inima sa blestemată a fost străpunsă de trei săgeți. Capul și inima au păcătuit, capul și inima trebuiau să ispășească. Fiindcă Dumnezeu Cel Drept a rânduit ca fiecare om să ispășească prin ce păcătuiește (2 Samuel 18, 9-14).

Nu demult într-un orășel apropiat s-a întâmplat un lucru care i-a umplut de groază pe toți câți l-au auzit.

Doi părinți credincioși aveau un singur copil. Acest copil a crescut cum trebuie să fi crescut Absalom, fiul rugăciunii, fiul bisericii și al adunării, fiul cântărilor frumoase, până la cincisprezece ani.

Atunci tatăl său a murit, iar mama lui, în loc să caute și mai mult pe Domnul, a început să rărească mersul la biserică și la adunarea frățească, apucând-o spre lume. Fiul și-a urmat mama, ba a luat-o înaintea ei pe calea pierzării.

Iar mama, în loc să-l îndrume bine, cum mergea cât trăia tatăl lui și soțul ei credincios, se bucura acum că fiul ei intrase în tovărășia unor tineri din familii mai de frunte ale orașului lor și că va avea astfel - zicea ea - un viitor mare.

Până la cei cincisprezece ani, copilul învățase bine și urmând o școală de meserii, a câștigat curând o meserie bună: croitoria.

Dar curând tovărășia cea rea în care intrase, l-a învățat repede toate deprinderile rele. Întâi a început să fumeze apoi să bea, apoi să joace cărți.

S-a căsătorit cu o fată bună. Au avut un copil. După doi ani de repetate beții și de viață destrăbălată, și-a alungat soția cu copil cu tot, bătând-o și chinuind-o.

S-a căsătorit cu alta, cu care a avut o fetiță. Dar prăbușindu-se tot mai adânc pe calea pierzării, curând a început s-o bată și s-o chinuie și pe aceasta. Și până la urmă a alungat-o.

Din cauza băuturii, a fumatului și a jocului de cărți, devenise leneș, mincinos, înșelător și hoț.

Nemaiținându-se de muncă a fost dat afară din lucru.

Pierzând locuința, s-a dus să stea în căsuța mamei sale, care avea acum 76 de ani și să trăiască din pensioara ei, fără să mai muncească nimic, dar ținându-se mereu de felul blestemat de viață pe care și-l luase, împreună cu cei de o seamă cu el.

Nemaiavând bani a început să fure din lucrurile mamei lui tot ce putea, și vindea să facă bani. I-a vândut până și cloșca cu puii...

După multe luni de zile și după multe rugăminți și certuri, biata mamă s-a hotărât să nu-l mai țină acasă dacă nu muncește. Atunci fiara de om și-a sugrumat mama. Apoi, înșelând pe un medic a obținut certificatul de înmormântare și s-a grăbit ca în 24 de ore să o înmormânteze, spre a nu se mai afla nimic.

Dar Dumnezeu n-a lăsat mârșăvia ascunsă, ci l-a descoperit. După șase zile bătrâna a fost dezgropată și s-a dovedit nelegiuirea, iar blestematul fiu ucigaș a recunoscut totul.

A fost condamnat la 20 de ani închisoare pământească.

Și la o veșnică osândă în focul iadului.

Iată cum poate sfârși rău un început atât de bun, dacă nici copilul și nici cel care îl are în creștere, nu urmează până la capăt cu credință drumul bun pe care a început. Să fie aceasta o cutremurătoare învățătură și pentru toți copiii, dar și pentru toți părinții, educatorii și păstorii lor.

Rugăciune

Atotputernic Dumnezeul nostru, Te rugăm izbăvește din mâinile monstruoase ale diavolului pe toți tinerii care au apucat prin deprinderile rele în aceste gheare ucigașe.

Și deschide, Doamne Iisuse, ochii tuturor celor care trebuie să dea o îndrumare bună tinerilor, pentru a nu-i îndrepta spre ceea ce îi duce la ruină și moarte. Ci spre Tine, Doamne Iisuse, Care îi iubești și-i poți da adevărata fericire și mântuire.

Amin.