Tineri care au început rău și au sfârșit bine

Dacă am cunoscut prea mulți tineri din felul celor descriși mai înainte, în lunga noastră viață am cunoscut totuși și altfel de tineri cu altfel de viață, decât ceilalți.

Ne vom strădui, după cât ne va ajuta Duhul Domnului și măsura puterilor noastre, să punem ceea ce am văzut și am auzit, cu sinceritate și nădejde în fața tinerilor noștri, pentru ca cei care gândesc cu seriozitate la viața și la viitorul lor, să-și deschidă bine ochii minții acum, cât nu este prea târziu și să aleagă drumul cel bun, spre a nu ajunge la sfârșitul cel rău.

Am vorbit mai înainte de două clase de tineri, potrivit cu cele două exemple rele alese din Biblie și din viața obișnuită mai de lângă noi...

Vom mai vorbi încă și de alte exemple tot așa, pentru că sunt multe. Și bune și rele. Toate spre învățătura și îndreptarea celor care vor să ia aminte (1 Ioan 1, 3).

Am vrea acum să ne gândim la un exemplu din Sfânta Evanghelie și să învățăm ceva din viața fiului celui pierdut (Luca 15, 11-32).

Acest tânăr începuse și el rău, încă din copilăria lui. Leneș, nu făcea nimic. Pretențios, cerea mereu părinților să-i facă totul după mofturile lui. Neserios, se ținea numai de rele, cu tineri ca el, neînvățând nimic bun. Destrăbălat, cheltuia totul în petreceri și chefuri, cu stricații și cu stricatele.

Pe când fratele său mai mare mergea la școală și la muncă, ascultător de părinți, - el se ducea râzând la prostii și la păcate. Când părinții îl vor fi sfătuit cu dragoste, el va fi râs nepăsător, cum fac de obicei astfel de tineri prost crescuți. Când vor fi stăruit de el cu lacrimi, el se va fi încruntat și le va fi răspuns obraznic. Când îi vor fi vorbit ceva mai aspru va fi ieșit trântind ușile și bombănind urâciuni. Când nu-i vor mai fi dat bani să-i risipească, va fi amenințat și va fi furat de pe acasă, să-și facă rost de bani prin orice mijloace, așa cum fac de obicei toți cei care încep așa rău.

Până când, nemaiputând suporta viața din casa părintească, și-a cerut obraznic partea lui de moștenire spunând că renunță pe totdeauna și la părinți și la familie și la casă și la trecut - și-și ia soarta în mâinile lui ca să meargă prin viață cum îi place lui, fără a mai fi silit să asculte de nimeni.

Firește, a ajuns și acesta curând, după cum normal ajung toți cei care se poartă ca el...

Slugă la porcii unui stăpân nemilos, răbda de foame, de frig și de căldură, de rușine și de dor...

Dorea să se poată sătura chiar și din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni - căci el nu învățase să-și caute singur mâncarea niciodată. El, care umblase mereu cu haina croită la modă - acum rămăsese cu niște zdrențe abia peste goliciunea lui. El, care făcuse mofturi totdeauna la orice mâncare, dorea acum și lăcomea la ceea ce mâncau porcii păziți de el. Și pentru că nu voise să învețe nici o muncă, ajunsese să facă acum singura muncă vrednică de josnicia și de lenea celui netrebnic, rușinoasa slujbă de porcar la un stăpân rău.

O, dar ce folositoare i-a fost nenorocirea în care a ajuns! Ce școală binefăcătoare i-a fost căderea sa. Suferința în care s-a prăbușit l-a învățat ceea ce n-ar fi putut să-l mai învețe nici o altă școală din lume.

Foamea i-a înfrânt mândria. Singurătatea i-a înfrânt neascultarea. Amintirea dragostei părintești i-a frânt inima. Și începutul rău s-a transformat într-un sfârșit bun. Dumnezeu are grijă să dea mereu lecții fiecărui suflet spre mântuire, chiar și celui mai decăzut.

Numai că nu oricine vrea să vadă, să învețe și să asculte.

Într-un institut de învățământ erau doi tineri din același an și în același loc. Amândoi începuseră rău: erau risipitori, necumpătați, neserioși și dedați la toate relele. Cel mai rău era că apucaseră cu patima jocurilor de noroc care erau oprite și pedepsite aspru de lege.

De multe ori fuseseră înștiințați despre pedeapsa pe care ar putea s-o primească într-o bună zi, dar ei nu voiau să țină seama de nici o înștiințare bună.

Unul din ei avea părinții bogați. Dar celălalt nu avea decât o mamă săracă ce câștiga banii muncind la roabă, cărând pietre pentru reparatul străzilor.

Odată tinerii au fost prinși jucând cărți pe bani - și au fost condamnați fiecare la câte o amendă destul de mare, care dacă nu era plătită imediat se transforma în închisoare.

Fiul bogatului a scăpat ușor fiindcă părinții lui au plătit imediat amenda cea mare pentru el. Dar fiul văduvei sărace a trebuit să meargă la închisoare, fiindcă mama lui nu putea plăti amenda pentru el.

Când și-a văzut fiul condamnat, biata mamă și-a întreit munca ei, ca să câștige cât mai repede banii cu care să plătească închisoarea fiului ei ca să-l scape cât mai curând din suferință și din rușine.

Muncea sărmana mamă din noapte până-n noapte cu mâinile și picioarele sângerate de loviturile și tăierile pietrelor cărate. Dar muncea, muncea uitând de durerea ei, pentru a-l scăpa pe el de a lui.

Strada unde muncea acum mama, trecea chiar prin fața închisorii fiului ei. De la geamul celulei sale, fiul privea toată ziua mâinile și picioarele mamei lui care sângerau pentru mântuirea sa.

Privind ranele mamei sale, inima lui s-a zdrobit de durere și de păreri de rău pentru viața pe care o dusese. Din ochii lui începură să curgă șiroaie de lacrimi amare, care se prelingeau pe gratiile printre care privea cum suferă și ispășește altcineva pentru păcatele lui. Din durerea aceasta s-a născut în el un alt om care a rupt-o pe totdeauna cu viața din trecut și luase o altă cale, devenise un om nou, corect și cinstit.

Curând, prețul a fost plătit și fiul a fost scos liber.

Prăbușit în fața mamei lui, fiul i-a sărutat ranele mâinilor mulțumindu-i și spunându-i că datorită acestor rane, el a devenit acum un alt om.

Ajuns la institutul lui, fostul lui tovarăș de rele l-a întâmpinat râzând și i-a zis:

- Acum putem să începem din nou.

- Cu mine nu vei mai începe niciodată - răspunse tânărul. Eu am sfârșit pentru totdeauna o astfel de viață. Acela care eram am murit. Acum eu sunt altul.

- Eu joc din nou, nu-mi pasă. Nu fi nebun, vino și tu - zise celălalt.

- Tu poți să faci ce vrei - îi zise el - pe tine nu te doare nimic. Dar eu am văzut prețul cu care am fost salvat: sângele mamei mele. Și nu voi mai păcătui niciodată, niciodată.

Și, plecând, îl lăsă singur.

Iată cum un om care a început rău poate să sfârșească bine, când privește Sângele Iertării și Mântuirii, prețul prin care el a fost răscumpărat. Priveliștea aceasta, care arată dragostea cea mare cu care ne-a iubit pe noi Hristos, trebuie să ne cutremure și să ne schimbe.

Hristos Și-a vărsat Sângele Său nevinovat pe Cruce pentru izbăvirea noastră din osânda păcatului nostru... Atunci noi cum să mai putem păcătui, cum să mai putem călca în picioare Sângele Său?

Dacă am început rău prin păcate, acum să sfârșim bine prin pocăință.

Rugăciune

Slavă veșnică Ție Preadulcele nostru Mântuitor care Ți-ai vărsat Sângele Tău Sfânt pentru păcatele noastre!

Îți mulțumim că ne-ai iubit atât de mult și Ți-a fost milă izbăvindu-ne din temnița veșnică în care zăceam fără nădejde cu toții.

Ajută-ne Doamne Iisuse ca privind la dragostea Ta să ne doară că Te-am răstignit.

Privind mâinile și picioarele Tale să putem să punem legământ să nu mai păcătuim niciodată ci să Te slujim și să Te urmăm pe Tine, ca să vedem Împărăția Ta fericită.

Amin.