Ţinta tuturor năzuinţelor mele!
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Din clipa când am cunoscut cum trebuie făcut nu mai pot fi mulţumit de nimic cum fac!
2 - Privesc cu uimire ceea ce ai făcut Tu şi zic: iată, aşa trebuie să fac eu!
3 - Mă uit cu admiraţie la ceea ce au putut realiza alţii după modelul Tău, - şi îmi zic: iată, aşa trebuie să pot şi eu!
4 - Dar mereu văd cu ruşine ce nepriceput sunt.
Mereu trebuie să reiau totul de la început.
Mereu trebuie să plâng ruşinat: Doamne, ce rău ştiu!
5 - Preabunule Prieten, câtă vreme şi câtă răbdare trebuie să cheltuieşti Tu cu mine îndreptând pe urma mea ceea ce ştiu să fac atât de rău!
6 - Deşi, după atâţia ani, eu ar trebui să fiu acum demult, un bun învăţător al altora, totuşi iată şi astăzi este nevoie să mă porţi Tu mereu de mână, şi să-mi cercetezi aproape fiecare pas.
7 - De ce oare urmele mele nu pot fi mai drepte şi mai adânci?
8 - Şi de ce mâinile mele nu pot păstra totul mai curat?
9 - Şi de ce ochii mei nu pot pătrunde mai adânc, sau gustul meu duhovnicesc nu poate deosebi mai bine?
10 - De ce lumina dinăuntrul meu nu poate trece mai rotunjită în formele dinafară?
11 - Mereu cea mai frumoasă lucrare a mea rămâne tot aceea care încă n-am făcut-o.
Mereu îmi zic: data viitoare voi face mai bine.
12 - Dar mereu văd că cea mai frumoasă cântare a mea este tot aceea pe care încă nu Ţi-am scris-o,
13 - cea mai adevărată închinare a mea rămâne tot aceea pe care încă nu Ţi-am adus-o
şi cea mai dulce iubire, aceea pe care încă nu Ţi-am arătat-o!
14 - De fiecare dată vreau să fie: asta!
dar după fiecare dată văd că tot n-a fost.
15 - Prietenul ostenitoarei mele tinereţi, spune-mi oare când voi putea să Ţi-o aduc?
- mâine!
16 - Tu îmi zici mie: celui ce îţi ia cu sila ale tale, să nu i le mai ceri înapoi.
Eu Îţi zic: de ce Doamne să nu le mai cer?
17 - Pentru că şi aşa nu ţi le va mai da, căci dacă îţi ia cu sila este mai puternic.
18 - Şi cel puternic este lacom
şi lacomul este tiran
şi tiranul este nedrept
şi nedreptul este neruşinat...
Iată de ce să nu i le mai ceri înapoi!
19 - Spune-mi Tu Prietenul meu Cel Adevărat şi Credincios:
- care este o ispită pentru mine din toate iubirile câte vin în inima mea?
- aceea care nu rămâne după ce ai primit-o!
20 - Şi care este păcatul din toate frumuseţile care trec prin lumea ochilor mei?
- acela care îţi lasă cearcăne de umbră în jurul lor!
21 - Şi care este comoara cea mai înşelătoare dintre toate cele după care aleargă viaţa mea?
- aceea care nu rămâne după moarte!
22 - Şi care îmi este visul cel mai fericit?
- acela din care nu te voi mai trezi aici!
23 - Şi căreia dintre toate iubirile îi dai Tu harul cel mai mare?
- celei mai smerite. Căci Eu sunt Ţinta tuturor năzuinţelor ei.