Ținta tuturor năzuințelor mele!
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Din clipa când am cunoscut cum trebuie făcut nu mai pot fi mulțumit de nimic cum fac!
2 - Privesc cu uimire ceea ce ai făcut Tu și zic: iată, așa trebuie să fac eu!
3 - Mă uit cu admirație la ceea ce au putut realiza alții după modelul Tău, - și îmi zic: iată, așa trebuie să pot și eu!
4 - Dar mereu văd cu rușine ce nepriceput sunt.
Mereu trebuie să reiau totul de la început.
Mereu trebuie să plâng rușinat: Doamne, ce rău știu!
5 - Preabunule Prieten, câtă vreme și câtă răbdare trebuie să cheltuiești Tu cu mine îndreptând pe urma mea ceea ce știu să fac atât de rău!
6 - Deși, după atâția ani, eu ar trebui să fiu acum demult, un bun învățător al altora, totuși iată și astăzi este nevoie să mă porți Tu mereu de mână, și să-mi cercetezi aproape fiecare pas.
7 - De ce oare urmele mele nu pot fi mai drepte și mai adânci?
8 - Și de ce mâinile mele nu pot păstra totul mai curat?
9 - Și de ce ochii mei nu pot pătrunde mai adânc, sau gustul meu duhovnicesc nu poate deosebi mai bine?
10 - De ce lumina dinăuntrul meu nu poate trece mai rotunjită în formele dinafară?
11 - Mereu cea mai frumoasă lucrare a mea rămâne tot aceea care încă n-am făcut-o.
Mereu îmi zic: data viitoare voi face mai bine.
12 - Dar mereu văd că cea mai frumoasă cântare a mea este tot aceea pe care încă nu Ți-am scris-o,
13 - cea mai adevărată închinare a mea rămâne tot aceea pe care încă nu Ți-am adus-o
și cea mai dulce iubire, aceea pe care încă nu Ți-am arătat-o!
14 - De fiecare dată vreau să fie: asta!
dar după fiecare dată văd că tot n-a fost.
15 - Prietenul ostenitoarei mele tinereți, spune-mi oare când voi putea să Ți-o aduc?
- mâine!
16 - Tu îmi zici mie: celui ce îți ia cu sila ale tale, să nu i le mai ceri înapoi.
Eu Îți zic: de ce Doamne să nu le mai cer?
17 - Pentru că și așa nu ți le va mai da, căci dacă îți ia cu sila este mai puternic.
18 - Și cel puternic este lacom
și lacomul este tiran
și tiranul este nedrept
și nedreptul este nerușinat...
Iată de ce să nu i le mai ceri înapoi!
19 - Spune-mi Tu Prietenul meu Cel Adevărat și Credincios:
- care este o ispită pentru mine din toate iubirile câte vin în inima mea?
- aceea care nu rămâne după ce ai primit-o!
20 - Și care este păcatul din toate frumusețile care trec prin lumea ochilor mei?
- acela care îți lasă cearcăne de umbră în jurul lor!
21 - Și care este comoara cea mai înșelătoare dintre toate cele după care aleargă viața mea?
- aceea care nu rămâne după moarte!
22 - Și care îmi este visul cel mai fericit?
- acela din care nu te voi mai trezi aici!
23 - Și căreia dintre toate iubirile îi dai Tu harul cel mai mare?
- celei mai smerite. Căci Eu sunt Ținta tuturor năzuințelor ei.