De ce mai am nevoie?
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Ce să iau cu mine Preaiubitule, ce să iau cu mine când voi veni Acasă: - când ai vrea Tu să mă vezi întâmpinându-mă?
2 - Mai întâi să fii în veșmântul de in curat al dragostei - aceasta să-ți fie înfășurătoarea albă și veșnică drept pe inima ta. Numai ea îți va rămâne până la Mine.
3 - Apoi peste aceasta, haina nădejdii. Ea te va apăra de vânturile potrivnice, te va feri de sfâșierile spinilor, te va ocroti de loviturile grindinei, până vei intra aici.
4 - Iar pe deasupra, apărătoarea credinței. Sub ea vei fi la adăpost de săgețile arzătoare ale celui rău până vei vedea Țărmul Celălalt.
5 - Săgețile arzătoare - ai zis?
Ah, săgețile acestea arzătoare, numai Tu Singur știi cât de cumplite sunt pentru mine.
6 - Numai Tu Singur poți să știi ce chinuitor mă ard acestea tot mai des și tot mai prelung.
7 - Cum mă zvârcolesc atunci gemând: nu mai pot!
Toată ființa mi se răsucește arzând ca pe un jăratic înfricoșat.
8 - Tot trupul mi se zbate ca prins într-un clește înroșit - și ranele acestor săgeți pe care mă lupt să le smulg din mine și nu pot, mă ard și mă ustură.
- Și mă chinuiesc până rămân abia viu.
9 - De ce este așa oare, Domnul și Dumnezeul meu?
Ori este acum scutul credinței mele mai slab?
10 - Sau oare săgețile Satanei sunt mai puternice decât în tinerețea trupului meu, - de mă străpung și mă ard așa?
11 - Fii cu luare aminte!
Trei sunt primejdiile tale acum, mai mari ca cele de atunci:
12 - Locurile întunecoase prin care trebuie să umbli,
închipuirile la care nu trebuie să te oprești
și lipsa postului lăuntric.
13 - Prin două locuri slabe îți poate fi străpuns sufletul tău: prin cel al ochilor și prin cel al urechilor tale!
14 - Înainte cât timp acestea îți erau apărate de Iubirea Mea, treceai prin aceste locuri și nu le vedeai fiindcă ochii tăi erau la Mine,
și urechea ta nu le știa pentru că auzul tău era la Cuvintele Mele.
15 - De aceea ai trecut peste valuri fără să te afunzi, peste nori fără să știi, peste șerpi fără să-i cunoști. Atunci erai în Mine, nu lângă Mine.
16 - Nu credința ta îți este scutul tău, ci scutul credinței tale sunt Eu.
17 - De credința Mea ai nevoie, singurul scut care te poate apăra, până vei ajunge la Râu.
18 - Când vei intra în Râu, nu vei mai avea nevoie de apărătoarea credinței fiindcă vei și vedea Porțile Slavei.
19 - Când vei ieși din Râu, nu vei mai avea nevoie nici de haina nădejdii, fiindcă vei fi și ajuns la Țărmul Făgăduit.
20 - Și când vei intra pe Porțile Slavei, vei fi numai în veșmântul de dedesubt, de inul curat și alb al dragostei, pe care ți l-ai înfășurat drept pe inima ta...
21 - Așa doresc Eu să te văd îmbrăcat când te voi întâmpina. Acesta singur doresc a-l avea cu tine când vei veni Acasă!
22 - Pe lângă acestea Doamne de ce mai am nevoie pe drum până Acolo?
- De curaj!