Nimeni decât Tu
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Domnul și Mântuitorul meu, iată șarpele mă pândește totdeauna, dar văd că el îndrăznește să se apropie de mine doar când sunt singur. După cum a făcut și față de mama mea Eva, când și ea era tot singură.
2 - Ce primejdioasă este totdeauna singurătatea pentru o femeie, adică pentru sufletul fără soț, pentru sufletul cel mai slab.
3 - Singurătatea pentru suflet este ca vântul pentru foc: pe cel tare îl face mai puternic, pe cel slab îl împrăștie de tot.
4 - Prietenul singurătății mele și tăriei mele, nu-mi lăsa inima singură niciodată.
5 - Nu mă părăsi când sunt mai slab, căci șarpele numai atunci îndrăznește să se apropie de mine. Si ispita numai atunci mă poate birui.
6 - Tatăl care m-a luat din coasta Ta, m-a dat Ție spre a-Ți purta o însoțire veșnică nedespărțită și a-Ți face totdeauna o bucurie cu gingășia dragostei mele.
7 - El mi-a rânduit astfel toată bucuria mea numai în Tine și cu Tine.
8 - Dar într-o clipă nefericită, când în umblările prin Edenul nostru Ți-am rămas înapoi, mi-a apărut în față șarpele.
9 - Și în loc să alerg după Tine, - m-am apropiat de el.
10 - În loc să ascult de înștiințările Tale, am ascultat la șoapta lui.
11 - Și în loc să-mi întind brațele spre Tine, am întins mâna spre el
iar mâna mea întinsă spre șarpe s-a uscat așa.
12 - De atunci n-am mai putut înălța niciodată mâna aceasta spre ceruri în rugăciunea slobodă și caldă.
13 - Purtam pe unul din cele două mădulare ale mele, ca o coptură respingătoare și ca o arsură de jar, semnul atingerii străinului.
14 - Îmi era milă de mădularul meu, atins de păcat. Îl purtam ca pe o povară rușinoasă și usturătoare. Mi-o priveam judecându-mă cu cea mai necruțătoare osândă.
15 - Și mă târam cu cea mai amară căință, spre căile pe unde cândva umblam cu Tine, în nădejdea reîntâlnirii și împăcării Tale.
16 - Speram că poate am să Te văd, că poate ai să mă vezi. Că poate ai să-Ți amintești nu de căderea mea de o clipă, ci de dragostea mea veșnică.
17 - Și pentru această amintire - să ai milă de mine.
18 - Nimeni nu mă mai poate dezlega de blestemul meu decât Tu. Cel Singurul căruia am păcătuit.
19 - Dumnezeul meu și Salvarea mea, singura mea speranță poți fi numai Tu.
Atinge-Te de mine ca să mă sfințesc iarăși.
20 - Ranele Tale cele numai de iubire și sfințenie - să-mi vindece ranele mele cele numai de uitare și păcat.
21 - Singură atingerea Ta mă mai poate curăți de atingerile șerpești,
îmi poate șterge toate întinările nebuniei
și îmi poate reda toată frăgezimea și frumusețea mâinilor dinainte de căderea mea.
22 - Nu moartea să aibă ultimul cuvânt, - ci Învierea!
23 - Nu șarpele să aibă ultima bucurie - ci Tu!
24 - Și nu despărțirea să aibă ultima lacrimă - ci îmbrățișarea noastră nemuritoare.
- O, Tu, Dorul Cel mai Sfânt, Dorul dragostei mele nemuritoare
Isuse...