Nimeni decât Tu
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Domnul şi Mântuitorul meu, iată şarpele mă pândeşte totdeauna, dar văd că el îndrăzneşte să se apropie de mine doar când sunt singur. După cum a făcut şi faţă de mama mea Eva, când şi ea era tot singură.
2 - Ce primejdioasă este totdeauna singurătatea pentru o femeie, adică pentru sufletul fără soţ, pentru sufletul cel mai slab.
3 - Singurătatea pentru suflet este ca vântul pentru foc: pe cel tare îl face mai puternic, pe cel slab îl împrăştie de tot.
4 - Prietenul singurătăţii mele şi tăriei mele, nu-mi lăsa inima singură niciodată.
5 - Nu mă părăsi când sunt mai slab, căci şarpele numai atunci îndrăzneşte să se apropie de mine. Si ispita numai atunci mă poate birui.
6 - Tatăl care m-a luat din coasta Ta, m-a dat Ţie spre a-Ţi purta o însoţire veşnică nedespărţită şi a-Ţi face totdeauna o bucurie cu gingăşia dragostei mele.
7 - El mi-a rânduit astfel toată bucuria mea numai în Tine şi cu Tine.
8 - Dar într-o clipă nefericită, când în umblările prin Edenul nostru Ţi-am rămas înapoi, mi-a apărut în faţă şarpele.
9 - Şi în loc să alerg după Tine, - m-am apropiat de el.
10 - În loc să ascult de înştiinţările Tale, am ascultat la şoapta lui.
11 - Şi în loc să-mi întind braţele spre Tine, am întins mâna spre el
iar mâna mea întinsă spre şarpe s-a uscat aşa.
12 - De atunci n-am mai putut înălţa niciodată mâna aceasta spre ceruri în rugăciunea slobodă şi caldă.
13 - Purtam pe unul din cele două mădulare ale mele, ca o coptură respingătoare şi ca o arsură de jar, semnul atingerii străinului.
14 - Îmi era milă de mădularul meu, atins de păcat. Îl purtam ca pe o povară ruşinoasă şi usturătoare. Mi-o priveam judecându-mă cu cea mai necruţătoare osândă.
15 - Şi mă târam cu cea mai amară căinţă, spre căile pe unde cândva umblam cu Tine, în nădejdea reîntâlnirii şi împăcării Tale.
16 - Speram că poate am să Te văd, că poate ai să mă vezi. Că poate ai să-Ţi aminteşti nu de căderea mea de o clipă, ci de dragostea mea veşnică.
17 - Şi pentru această amintire - să ai milă de mine.
18 - Nimeni nu mă mai poate dezlega de blestemul meu decât Tu. Cel Singurul căruia am păcătuit.
19 - Dumnezeul meu şi Salvarea mea, singura mea speranţă poţi fi numai Tu.
Atinge-Te de mine ca să mă sfinţesc iarăşi.
20 - Ranele Tale cele numai de iubire şi sfinţenie - să-mi vindece ranele mele cele numai de uitare şi păcat.
21 - Singură atingerea Ta mă mai poate curăţi de atingerile şerpeşti,
îmi poate şterge toate întinările nebuniei
şi îmi poate reda toată frăgezimea şi frumuseţea mâinilor dinainte de căderea mea.
22 - Nu moartea să aibă ultimul cuvânt, - ci Învierea!
23 - Nu şarpele să aibă ultima bucurie - ci Tu!
24 - Şi nu despărţirea să aibă ultima lacrimă - ci îmbrăţişarea noastră nemuritoare.
- O, Tu, Dorul Cel mai Sfânt, Dorul dragostei mele nemuritoare
Isuse...