Tot mai grea...
Traian Dorz - Cântări Uitate
Tot mai grea și mai adâncă
noapte mă-nconjoară
inima-mi plângând așteaptă
zorii să răsară
dar de ce nu vor o Doamne
zorii să răsară?
Mi-arde-n suflet dor de ducă
mare, - tot mai mare,
știu că nu e mult, - și totuși
nu mai am răbdare,
- spune-mi cum să fac, o Doamne,
să mai am răbdare?
Depărtările mă cheamă
jalea mă pătrunde,
și m-aș duce, duce, duce
până nu știu unde
dorului să-mi aflu-astâmpăr
până nu știu unde.
Curg din gene și din suflet
lacrimile vale
printre spinii suferinței
nu-mi văd nici o cale
- spune-mi când vei face Doamne
printre ei o cale?
Arde-n jarul istovirii
inima-ntristată
ah, Izvorule-al Iubirii
gura mi-e uscată,
când vei răcori Tu oare
gura mea uscată?
Nu-i pe lume nici o vrajă
s-o mai țin în seamă
- zori doriți, izvoare limpezi
dorul meu vă cheamă
dorul meu aprins și mare
doar pe voi vă cheamă!
Inima de-abia mai poate,
ochiu-abia mai plânge,
glasu-abia se mai aude
viața mi se frânge
arsă ca pe-un rug de flăcări
viața mi se frânge.
Zori doriți și dulci și rumeni,
ah, veniți odată
că m-aș duce, duce, duce,
- Doamne, da-s legată
până v-aș afla m-aș duce
Doamne, da-s legată...