Tot mai puțini suntem

Tot mai puțini suntem sub ceruri

și tot mai mulți sunt sub pământ

tot mai puțini rămași statornici

și tot mai mulți fără cuvânt.

Tot mai puțini suntem sub frunză

și tot mai mulți sub iarbă cresc,

tot mai puțini câți se ridică

și tot mai mulți se prăbușesc.

Mereu mai mulți Îți lasă calea

și mai puțini sunt cei ce-o țin,

tot mai grăbiți sunt cei ce pleacă

tot mai înceți sunt cei ce vin.

Mereu mai mulți se rup de Tine

și mai puțini Te mai iubesc,

mereu mai tari Îți sunt vrăjmașii

mereu mai slabi cei ce-Ți slujesc...

- Și totuși Doamne, noi vom crede

că biruința va fi-a Ta!

chiar lumea-ntreagă creadă altfel

noi vom muri crezând așa!

Biserica și adunarea să le iubiți, copiii mei,

când frații credincioși se-adună, voi mergeți și cântați cu ei

că nu e nicăierea cerul și cu pământul mai unit

și nu-i nici har ca rugăciunii și adunării dăruit.