Ucenicii Lui, și-au adus aminte că este scris: Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.
Cât de greu ne vine să ni-L închipuim pe Mântuitorul, Chipul luminos al Blândeții și bunătății, împletind un bici de ștreanguri și lovind cu el!
Trebuie să fi fost înspăimântător de adânc răul, că a fost silit Domnul să facă acest lucru!
Starea fărădelegii din Templu, trebuie să fi fost nespus mai putredă de cum se putea spune.
unit cu râvna sfântă a oamenilor Lui,
din care a ieșit acest Templu, această Sfântă Casă a Domnului, peste care este chemat Numele Domnului Cel Sfânt, Unic și Veșnic.
Ce mare sfințenie stăpânea atunci aici, și ce curate erau gândurile, rugăciunile și jertfele care se aduceau în Templu pentru Domnul.
Atât jertfele celor care veneau să se închine în el, cât și ale celor care slujeau acolo, erau adânc curate.
Ce râvnă mare și sfântă îi însuflețea pe toți, și cu ce dragă inimă aduceau ei lui Dumnezeu fie puținul fie multul lor!
Cu ce nevinovăție se slujea acolo atunci!
Respectul sfânt, unit cu curata frică de Dumnezeu, înfiora toate sufletele începând de la marele preot și până la ultimul vameș. De aceea Domnul locuia acolo unde bucuria și Slava Lui îi umbrea pe toți.
Față de un astfel de lăcaș și de o astfel de credință, Domnul făgăduise o veșnică iubire și credincioșie Templului:
Aleg Casa aceasta - a zis Domnul - ca Numele Meu să locuiască în ea pe vecie...
- Dar vai, cât de repede s-a stricat inima slujitorilor Lui, de la dragostea și curăția față de Dumnezeu (2 Cronici 12, 1).
Păcatul și-a făcut loc în inima lor. Și din toată slujba,
din toate darurile
și din toate jertfele, altădată atât de sfinte și curate, aduse pentru Dumnezeu Cel Atotputernic,
- a ajuns să se facă spurcatele afaceri și vinovata negustorie.
Pentru îndestularea poftelor și lăcomiei nelegiuite ale celor care se dedaseră la cea mai vinovată dintre toate desfrânările: desfrânarea religioasă, necinstirea sfințeniei, profanarea altarului.
Râvna pentru sfântul Scop pe care îl avea această Casă...
Râvna pentru sfințenia lui Dumnezeu atât de înjosită tocmai aici...
Râvna pentru sufletele celor nevinovați care erau înșelați și jefuiți...
Râvna pentru reabilitarea sfințeniei compromisă de nelegiuire.
Râvna pentru Numele Sfânt al Tatălui în care se făceau toate acestea,
- L-au făcut pe Mântuitorul să împletească biciul și să dea cu el!
Să răstoarne mesele lor
și să-i arunce afară, cu diavolul, tatăl lor, cu tot.
Toate ștreangurile din care împletise biciul erau legăturile pe care abia le luase de la boii și de la oile pe care le slobozise, dându-le drumul să plece dezlegate...
Din legăturile cu care ei robiseră pe alții, Domnul făcea mijlocul de pedeapsă pentru ei.
O, ce adâncă asemănare este între tot ce s-a petrecut atunci în Sfânta Casă a Tatălui și între ceea ce în unele locuri, unii din cei ce stau în Sfânta Biserică a Domnului nostru Isus Hristos, mai umblă să facă și în ea astăzi.
Fără frică de Dumnezeu și fără nici un respect față de Sfânta Biserică pe care au pus legământ înaintea lui Hristos că o vor sluji cu smerenie și curăție,
- unii slujitori nechibzuiți se dedau astfel la orice trăiri nepermise. Făcând ca din pricina lor, lumea să se lepede de credință și să batjocorească Biserica și Numele Domnului nostru Isus Hristos.
Îi va judeca odată pe fiecare în parte și pe toți la un loc Viul Dumnezeu împotriva căruia au păcătuit!
Nu este nici treaba noastră deci să-i judecăm și nici dreptul nostru.
Fiindcă nu sunt slujitorii noștri, ci ai Lui. Îi va judeca El.
Noi avem numai datoria de a-i înștiința, de a ne ruga pentru ei și a ne feri.
Ceea ce vrem însă să spunem este altceva: După cum Templul Vechiului Testament rămăsese pentru Dumnezeu și pentru credincioșii Lui tot Lăcașul Sfânt și Casa Tatălui, chiar dacă la un moment dat diavolul introdusese acolo elemente necinstite care făcuseră din el o peșteră de tâlhari,
- după cum Templul rămăsese deci tot ceea ce îl rânduise Dumnezeu chiar dacă oamenii cei răi făcuseră să pară că este peșteră de tâlhari,
- tot așa și Biserica Noului Testament, întemeiată pe credința în Dumnezeirea Mântuitorului (Matei 16, 18),
- ea este și rămâne cu atât mai mult ceea ce a făcut-o Hristos, când a răscumpărat-o, a curățit-o și a sfințit-o pentru Sine pe veșnicie.
Nu are a face că undeva, la un moment dat, vreun slujitor nevrednic face un lucru nepermis în Casa și Biserica Domnului,
n-are a face nici dacă mulțimea de slujitori nevrednici, puși în Biserică anume de cel vrăjmaș, sunt semănați ca neghina în acest ogor!
Domnul va veni și va curăți-o, căci este a Lui,
va scoate din ea tot ce este străin - fie duhuri, fie învățături,
fie slujitori, fie neguțători,
împreună cu toți cei care i-au urmat pe aceștia și i-au ascultat în rătăciri, dezbinări, tulburare și nelegiuire.
Căci Biserica este Mireasa Lui și Casa pe care a răscumpărat-o El, cu Sfântul Sânge al Său!... În care a avut atâtea milioane de sfinți și de martiri două mii de ani.
Și în care este Adevărul și puterea Învățăturii Sale de la Început și până la Sfârșit, una și aceeași,
și Evanghelia Sa prin care El mântuiește și azi mii și mii de suflete care o împlinesc prin trăirea smerită și fără vicleșug înaintea Lui.
Și în care se păstrează Tainele și Duhul Său!
Suflete dragă, oricine ai fi tu, nu te lăsa amăgit de duhul diavolului ca să batjocorești Biserica Domnului, folosind în acest scop satanic, purtările necreștinești ale acelora care prin trăirea lor nu fac parte din Biserica Sfântă și Vie a lui Hristos. Chiar dacă au scaune înalte și funcțiuni văzute în mijlocul ei, acum pe pământ.
Biserica Domnului este credința lui Hristos și comunitatea tuturor celor care realizează această credință prin faptă, pe calea Adevărului și prin învățătura pe care Domnul a lăsat-o apostolilor Săi, iar apostolii sfinților Părinți. Cu toate Tainele și harurile păstrate și transmise prin viu grai sau prin scris (2 Tes. 2, 15)
Biserica este sfântă din pricina Domnului Isus Hristos care este în ea.
Și este iubită din pricina celor credincioși care sunt în El.
Biserica nu va putea fi nimicită, căci Puterea Domnului nostru Isus Hristos o apără...
nici de mulțimea uneltelor vrăjmașe strecurate în ea pentru ca dinăuntrul ei să o dărâme,
nici de mulțimea celor dezbinați de ea care caută să o dărâme din afară,
nici de cei fără de credință sau porcoși - nici unii nu o vor putea dărâma!
iar Hristos va fi Ultimul Biruitor în Biserica Sa Sfântă și Veșnică, curățită de orice pată.
Marele Constructor Slăvit al Bisericii, Sfântul Duh, lucrează astăzi această Clădire duhovnicească (1 Petru 2, 5),
iar când Lucrarea Sa va fi gata, și numărul deplin intrat, Domnul va îndepărta din ea și de peste ea orice lucru străin
și o va înfățișa în toată frumusețea ei, ca ceva într-adevăr ceresc și vrednic de El (Efes. 5, 27 și Col 1, 22).
Ca să nu fii îndepărtat atunci, nu te dezbina acum de ea.
Nu te uni cu acei care aruncă cu noroi și cu batjocuri asupra ei. Ci unește-te deplin cu Biserica lui Hristos prin Adevăr și prin credință.
Adică prin învățătura cea dreaptă și prin trăirea acestei învățături cu fapta.
Lovind spinarea grasă și lată a nelegiuiților din Sfânta Biserică a Domnului,
lovind spatele leneșe ale vrăjmașilor și necinstitorilor Sfântului Său Lăcaș,
- Hristos va lovi obrazul nerușinat al diavolului, marele porc murdar, care a întinat destul Lăcașul Sfânt. Și-l va alunga afară, cu toți fiii lui cei răi.
În ziua aceea, la Ierusalim, s-a deschis procesul Dumnezeiesc dintre Biserică și întinătorii ei,
dintre sfințenie și spurcăciune,
dintre Evanghelie și interese,
dintre Hristos și Veliar,
proces care s-a dezbătut apoi zi de zi, clipă de clipă, mereu și peste tot, continuând și astăzi, până la Venirea a Doua a Domnului nostru Isus Hristos.
Și biruința este asigurată, chiar dacă lupta încă nu s-a sfârșit.
Adevărul va învinge sigur. Căci Hristos este Veșnic Biruitor.
Fiți cu El acum în luptă și suferință, frații mei, ca să puteți fi cu El și atunci în Slavă (2 Tim. 2, 12).
Doamne Isuse, Mântuitorul nostru Iubit
și Slăvitul Mire al Bisericii,
fii binecuvântat în veci și în veci.
Te rugăm veghează Tu Însuți cu toată grija asupra Miresei Tale iubite, și nu îngădui vrăjmașului să o întineze și să o mai facă de batjocură prin vasele ocării și păcatului, pe care le-a băgat în ea ca să-i facă rău.
Vezi cât de mult suferă însăși Biserica Ta din pricina acestora, învinuită fiind pe nedrept ea, din cauza lor.
Ci fă Tu Doamne ca în fruntea ei să fie ochi curați și toate mădularele ei să fie sănătoase.
Scoate din ea tot ce este rău și stricat
și fă Tu ca toți îndrumătorii ei să fie sfinți și luminoși,
pentru ca tot trupul Tău să fie plin de lumină.
Amin.