Totul pentru Hristos
Traian Dorz - Alergarea Stăruitoare
1 - Toate darurile noastre de la Dumnezeu, noi pentru Hristos le-am primit.
Darul scrisului, noi pentru Hristos l-am primit;
darul vorbirii, pentru El îl avem;
darul cântării, darul învățăturii, al înțelepciunii, al binefacerilor, al puterii - pentru Isus ni le-a dat nouă Dumnezeu.
Deci suntem datori ca prin toate acestea să-L slujim numai pe Isus.
2 - Locul unde suntem puși, pentru Domnul Isus îl avem.
Vremea în care trăim,
puterea de pricepere, de inspirație, de lucrare -
- toate acestea le-am primit fiecare de la Dumnezeu numai pentru a le pune în slujba lui Isus,
- spre a-L arăta cât mai strălucit pe Isus, lumii, oamenilor printre care trăim și umblăm și vremii scurte prin care trecem, timpului trecător pe care îl trăim.
Și numai dacă așa facem, atunci noi ne-am împlinit bine slujba.
Și numai așa putem aștepta o laudă de la Acela care ne-a făcut și ne-a așezat acolo unde suntem spre slava lui Hristos Domnul nostru, - Singurul Mântuitor al fiecărui om și al întregii Omeniri.
3 - Oricare din darurile duhovnicești pe care le-au primit de la Dumnezeu, cei aleși ai Lui, este o mare și scumpă comoară cerească.
Fie darul vorbirii, fie al înțelepciunii, fie al binefacerii sau cântării,
sau oricare altfel de dar duhovnicesc,
- toate acestea sunt primite de la Dumnezeu - și nu sunt de la noi.
Sunt deci ale Lui - și nu sunt ale noastre.
Ar trebui prin urmare să le punem cu totul numai în slujba slavei Lui - și nu în folosul nostru, de nici un fel.
4 - Oricine caută să primească vreun folos personal, vreo slavă personală, vreo înălțare și laudă personală - dintr-un dar dat lui pentru slava lui Hristos, - acela este un rob rău, un slujitor necinstit,
o unealtă nevrednică, ce caută să ia pentru sine ceea ce I se cuvine numai Stăpânului său.
5 - Dragostea lui Dumnezeu investește atât de mult în fiecare ales al Lui, când îi încredințează un talent, când îl așează într-un loc, când îl pune într-o stare deosebită să-L reprezinte pe Hristos și să facă un lucru frumos pentru El.
Îi dă uneltele Sale,
îi dă Numele Său,
îi dă harul și puterea necesară lucrului ce trebuie să-l facă.
Deci totul, pentru ca lucrătorul să poată face lucrarea cât mai bine. Ce mare răspundere trebuie să ne simțim fiecare dintre noi pentru a lucra cât mai bine! ...
6 - Când lucrătorul necredincios se arată nevrednic de toate darurile lui Dumnezeu, desigur că aduce nu numai o mare întristare dar și o mare pagubă Domnului și Lucrării Sale, prin înșelăciunea pe care o produce Stăpânului Sfânt.
Dacă legile omenești sunt atât de necruțătoare pentru astfel de făptași, - cu cât vor fi mai necruțătoare legile Dreptății Dumnezeiești?
Lucrătorule al Domnului, cugetă cu teamă la aceste adevăruri!
7 - Propovăduind pe un Hristos răstignit, slujitorul adevărat al Acelui Hristos, trebuie neapărat să-I semene Lui.
După cum Hristos, Mielul lui Dumnezeu a fost încolțit în toate felurile de toți lupii lumii acesteia, la fel El a spus aleșilor Săi: „...și Eu vă trimit pe voi ca pe niște miei în mijlocul lupilor...” (Luca 10, 1).
8 - Și totuși ce uriașă minune este aceasta că niciodată lupii și spinii, n-au reușit să nimicească pe mieii și pe crinii Domnului, încolțiți și sfâșiați de ei, cu atâta ură și necruțare.
Comoara cea nebiruit de mare pusă de Dumnezeu în aceste vase de lut a fost atât de prădată și de pustiită de vrăjmașii Domnului văzuți și cei nevăzuți
- și totuși până astăzi încă n-a putut fi nimicită.
Iată ce limpede se vede în asta grija și puterea lui Dumnezeu, față de ai Săi.
9 - Multe vase ale Domnului au fost furate de Satana,
multe au fost murdărite de păcat,
multe au fost trântite de pietre,
- dar comoara harului lui Dumnezeu n-a putut fi nimicită. Dumnezeu Și-a aflat alți slujitori, alte vase, alte unelte pentru El.
Hristos Și-a ridicat alți ucenici.
Duhul Sfânt Și-a uns alți trimiși
- și Lucrarea Evangheliei continuă și va continua până în ceasul ultim rânduit de El.
10 - De aceea vasele care vor purta aurul harului, argintului Cuvântului, mărgăritarele iubirii și înțelepciunii lui Hristos, trebuie să fie curățite, întărite, sfințite prin foc.
De aceea Domnul te ține și pe tine frate sau soră, în cuptorul suferinței.
Rabdă, roagă-te și lasă să fii curățit bine, ca să faci cinste și folos Stăpânului tău.
11 - Fără focul încercărilor n-am putea rezista loviturilor, greutăților și timpului.
Uitați-vă la vasele care n-au trecut destul prin foc, ce repede s-au nimicit,
iar comoara încredințată lor, cum s-a risipit de în zadar.
Pe când cele care au fost bine arse, - chiar și după mii de ani, cum de frumos arată!...
Prorocii și apostolii Domnului vor străluci veșnic, fiindcă au trecut răbdători prin focul încercărilor.
Și biruitori prin încercarea morții.
12 - De măsura în care noi suntem gata să ne îngropăm în munca lui Hristos ființele noastre...
De măsura în care noi suntem gata să ne dăruim pe noi înșine - ostenelile noastre, lacrimile noastre, avutul nostru, vremea noastră, sufletul, iubirea și jertfa cea mai scumpă pe care o avem,
- depinde creșterea, trăinicia, rodirea lucrării noastre pentru Dumnezeu și pentru semenii noștri.
13 - Priviți o adunare în care cineva își îngroapă ființa și puterea lui cu dragoste și dăruire deplină; și veți vedea roadele și frumusețea ei mereu crescând.
Și priviți acele adunări și biserici unde nimeni nu-și pune sufletul și jertfa sa - și veți vedea cum tot ce a fost frumos și viu odată, piere, se stinge și se usucă.
14 - Singură jertfa, osteneala, lacrimile, sângele și sudoarea - sunt îngrășământul ceresc, prin care cresc rodnice și frumoase virtuțile și roadele duhovnicești ale Bisericii și Lucrării lui Hristos.
Unde este cine să aducă această jertfă e totul verde și frumos. Unde nu-i nimeni, e totul uscat și ruinat.
15 - Pentru creșterea și viața fraților, a Bisericii și a adunării, era nevoie numai de suferințele și pătimirile apostolului sfânt.
Dar pentru viața sa personală în Hristos era nevoie chiar de moarte.
Pentru alții ți se cerea totdeauna un preț mai mic decât pentru tine însuți.
16 - Rodirea altora depinde de osteneala și trăirea ta. Dar rodirea ta mai mult depinde de moartea pe care ești gata s-o porți.
De omorârea mădularelor tale, de renunțarea la drepturile tale, de foloasele tale, la trebuințele cele mai necesare ale ființei tale, chiar și la renunțarea la viața ta,
- întocmai ca Domnul tău Hristos.
17 - Nu de libertatea pământească are nevoie în primul rând o Lucrare a lui Dumnezeu.
Nici de o clădire mare,
nici de fonduri, nici de autorizație,
- ci de lacrimi, de suferință, de pătimire, de rugăciune, de post și de jertfe - căci numai acestea o sfințesc și o înalță,
- celelalte mai mult o întinează și o dărâmă.
18 - Nu de casă mare, nici de hrană îmbelșugată sau de îmbrăcăminte aleasă - are nevoie un slujitor al lui Hristos,
- ci de răbdare, de înfrânare, de renunțări și de omorâre a firii sale pământești, asemenea Domnului său Isus.
Căci numai astfel roadele Duhului Sfânt se vor arăta în viața Bisericii Sale.
Și viața lui Hristos, se va arăta în trupul slujitorului Său.
19 - Satana crede că dacă Hristos nu va mai fi pomenit, - el va putea domni pe totdeauna peste lumea aceasta... Și că Hristos Adevăratul Împărat, nu va mai veni niciodată să împărățească aici, în moștenirea Sa de unde a fost alungat de Satan prin insinuare și prin înșelăciune.
Ce grozav se înșală diavolul și ai săi. Ce prăpădenie neașteptată va veni dintr-o dată peste toată fala și stăpânirea lui Satan, - când se va arăta Venirea lui Hristos!
20 - Toate planurile diavolului vor fi nimicite.
Vine ceasul când, după hotărârea cea neclintită a lui Dumnezeu,
în ziua cea pe care numai El o știe,
Hristos Biruitorul și Împăratul Veșnic Se va ivi ca un Fulger Strălucitor și ca un Trăsnet neașteptat, - nimicind dintr-o dată și pe totdeauna, toată înjghebarea mincinoasă, tiranică și nedreaptă pe care diavolul a crezut că și-a statornicit-o pe totdeauna asupra moștenirii lui Dumnezeu.
Slavă veșnică Ție Isus Biruitorul și Împăratul care vii curând. Ajută-ne să Te așteptăm cu tot sufletul alergând spre Tine și cu toate privirile pironite spre Venirea Ta,
ca să putem căpăta premiul alergării și cununa vieții, pe care ne-ai promis-o Tu.
Amin.