Tu ești născut cu totul în păcat, i-au răspuns ei, și vrei să ne înveți pe noi? Și l-au dat afară.
Cel care crede că nu mai poate primi învățătură de la nimeni, este un om definitiv pierdut.
Cel care își închipuie că poate să facă tot ce vrea el fără ca să fie obligat a da socoteală nimănuia de faptele sale, acela nu mai poate scăpa de pierzare.
Cel care nu vrea să-i fie cenzurate scrisorile,
nici controlate faptele,
nici îndrumate purtările,
nici sfătuit, nici mustrat, nici dirijat niciodată de nimeni,
nici chiar de cei cărora le este întru totul dator,
acela se va nimici sigur și fără nici o putință de salvare.
Fiindcă mândria și nerecunoștința celui rău îl trag și-l împing la pierzarea sa totală.
Dar acela care poate să-i învețe pe alții, acela nici nu se rușinează a învăța și el însuși de la toți.
Acela care merită să fie înălțat deasupra tuturora, este cel care nu se rușinează să le slujească el însuși tuturor, cu răbdare și cu blândețe înțelegătoare.
Dar cine nu se lasă învățat, nici de către Dumnezeu, cum vrea el ca să asculte, să primească și să învețe ceva de la oameni, oricine ar fi ei?
Și cine nu ascultă de Domnul nostru Isus și de Cuvântul Lui Sfânt, cum să asculte el de frați?
Cel care s-a deprins și s-a obișnuit demult cu nesupunerea față de oameni,
față de părinți, față de îndrumătorii și învățătorii și de frații săi,
acela în curând va ajunge nu numai un nesupus dar și vrăjmaș față de Dumnezeu pe față. Căci nesupunerea aceasta a început din chiar clipa când a căzut mândria și neascultarea dintâi, adică de părinții și frații lui.
Cu cât va fi îngăduit mai multă vreme un astfel de om în mijlocul fraților și al Lucrării Domnului, cu atâta se va nenoroci mai tare pe el și pe alții.
Cu cât Dumnezeu va avea milă de el să-l trezească sau să-l înlăture mai devreme, cu atâta salvarea lui va fi mai cu putință, sau dacă nu a lui, măcar a altora.
Socrate a spus: Când un om face răul, este mai spre folosul lui să fie pedepsit, decât să nu fie.
Și când un suflet pornește hotărât pe calea pierzării, este spre folosul lui să se poticnească astăzi decât mâine.
Este mai bine să fie scos din Lucrarea Domnului mai devreme, decât prea târziu.
Suflete al meu,
nu crede niciodată că tu ești atât de învățat încât să n-ai ce mai învăța de la tatăl tău cel bătrân și simplu, sau de la mama ta sau de la semenii și frații tăi mai mici.
Nu-ți închipui că dacă ai în buzunar certificatul unor clase înalte, poți disprețui pe părinții tăi sau pe frații tăi,
sau credința lor, grija și dragostea lor
și totuși să scapi nepedepsit!
Nu-i o dovadă de deșteptăciune ci de prostie și chiar de nebunie să privești numai de sus la toți frații și la toți oamenii...
și să spui că toți văd îngust, numai tu vezi larg și toți sunt neștiutori, numai tu ești știutor, că toți sunt răi, numai tu ești bun.
Astfel pot gândi și vorbi numai acei care, cu toate diplomele lor, n-au învățat decât prea puțin. Și cu toate talentele lor, n-au înțeles nimic...
Proverbul spune: O maimuță cu cât se va sui mai sus, cu atâta i se va vedea mai bine coada, arătând că tot așa, omul redus sau îngâmfat cu cât se înalță mai tare, cu atât se vede mai bine cât de mic este
și ca cel necunoscător cu atâta își descoperă mai mult necreșterea sa și mândria lui fără minte.
Cine spune: tu mă înveți pe mine? - deseori este un neînvățat.
Căci acela care este înțelept, învață de la toți,
și de la cei buni, cum să fie,
și de la cei răi, cum să nu fie.
O Doamne Isuse,
ne rugăm mereu și mereu să ne păzești de mândrie, de prosteasca și nebuneasca lăudăroșie a mândriei
și de stăpânirea ei peste duhul și peste trupul nostru,
pentru a nu cădea în păcatul diavolului din care nu mai putem scăpa
și din care nu mai putem vedea calea pocăinței și harul ei.
Ci ne ține mereu inima smerită și primitoare de îndrumare și de mustrare, ca să putem recunoaște și părăsi orice păcat
și să putem astfel avea totdeauna o adevărată părtășie cu Tine și cu frații noștri.
Amin.
+
Gânduri nalte despre tine, tu nu-ți face fără rost
cine se admiră însuși, deseori admiră-un prost.