Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.
Șederea în pustiu și în singurătate își are și ea vremea ei.
Lipsurile și încercările își au și ele vremea lor.
După cum a trebuit să intri în ele așa va trebui să și ieși.
După ce trece vremea ei, fiecare stare încetează, fiecare împrejurare se schimbă. Și cea grea și cea fericită.
Drumul lui Hristos, pe pământ, e dureros, e un drum cu multe tuneluri. Ești când în umbra când în lumina Crucii cu El.
Dar nici o umbră, nici un întuneric, nici o încercare nu ține veșnic pe pământ.
Uneori tunelurile sunt lungi și întunecoase, alteori mai scurte.
Dar după fiecare, vine iarăși lumina.
După ce vremea strâmtorării și a întunericului a trecut, vin iarăși bucuriile largi și luminoase.
Orice închisoare își are libertatea ei. Afară de Infern.
Nu trebuie să te lași niciodată copleșit de teamă oricât ar veni de pe neașteptate un tunel. Și oricât de mult ar fi să țină.
Tot pe neașteptate se și sfârșește.
Tot așa vei și ieși din el.
Mântuitorul a rămas în urmă ca să sloboadă poporul și să-Și ia rămas bun de la mulțime (Marcu 6, 45-46).
Ce plăcut este să te desparți totdeauna frumos seara, de cei cu care ai petrecut ziua întreagă!
Nu plecați niciodată de nicăieri, fără a vă lua un frumos rămas bun de la toți cei cu care ați lucrat sau ați petrecut ziua sau noaptea împreună!...
Isus rămâne în urmă să Se roage pentru toți cei ce primiseră hrană în ziua aceea, pentru sufletele și trupurile lor.
Pentru toți cei de care Se despărțise și erau acum pe drum.
Și pentru ucenicii care aveau să ajungă în încercare.
Ce bine este să te desparți totdeauna frumos de oameni, mergând apoi la rugăciune pentru ei.
În fiecare seară, de fiecare dată și de fiecare om, e bine să te desparți totdeauna frumos. Căci cine știe dacă îl vei mai vedea vreodată pe acela de care trebuie să te desparți în seara aceasta.
Chiar și de la cei din casa ta ia-ți rămas bun frumos seara, când mergi la culcare dintre ei.
Apoi ce bine este să te rogi totdeauna pentru acela de care abia te-ai despărțit.
Ce bine este ca după ce s-a terminat adunarea, să te retragi puțin de-o parte și să te rogi pentru cei care au auzit Cuvântul lui Dumnezeu, iar acum au plecat din nou la necazurile și luptele lor...
Ei au plecat pe drum... Și poate au de mers noaptea. O, câte primejdii sunt pe drum noaptea în călătorie. Cei care umblă noaptea au mai multă nevoie de rugăciune, decât toți ceilalți!
Ucenicii obosiți și singuri coboară noaptea să treacă marea.
Dar nu fiți triști și nu vă temeți dragi ucenici! Nici o stare grea nu durează prea mult. În curând se va sfârși starea voastră în pustie, chiar dacă acum vi se pare îndelungată.
În curând se sfârșește și osteneala și alergarea voastră, chiar dacă acum vi se pare prea grea și copleșitoare.
În curând sosește vremea să plecați și voi.
Și în curând se va sfârși și drumul vostru.
Nu fiți triști nici dacă vi se pare că Hristos vă lasă uneori singuri și Se desparte de voi. Aceasta nu-i decât spre binele vostru,
El Se roagă tocmai pentru voi, împlinește El lipsa voastră de rugăciune.
Aceasta se petrece îndeosebi atunci când vă așteaptă necazuri grele și când trebuie să dați peste încercări deosebite în viață.
Aveți credință însă chiar și atunci. Hristos nu S-a despărțit și nici nu Se va despărți niciodată de ai Lui!
Ce Dumnezeu unește, nu-i nimeni a desparte, Iubirea biruiește prin viață sau prin moarte.
Credința pătrunzătoare vede aceasta înainte și merge liniștită.
Credința răbdătoare o vede în urmă, după ce a mers liniștită.
Și toți ucenicii Săi se vor bucura curând când iarăși Îl vor vedea pe Isus venind la ei pentru totdeauna (1 Tes. 1, 10).
Doamne Isuse,
Îți mulțumim de toate adevăratele Tale făgăduințe care le-ai împlinit și față de noi.
Căci trecând pe marea furtunoasă și în noaptea încercării, Tu ne-ai izbăvit și pe noi.
Numai Tu ne-ai izbăvit, căci nimeni pe lumea asta n-ar mai fi putut face o astfel de minune,
de aceea Te slăvim numai pe Tine și Îți mulțumim numai Ție pentru toate.
Amin.