Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.
Şederea în pustiu şi în singurătate îşi are şi ea vremea ei.
Lipsurile şi încercările îşi au şi ele vremea lor.
După cum a trebuit să intri în ele aşa va trebui să şi ieşi.
După ce trece vremea ei, fiecare stare încetează, fiecare împrejurare se schimbă. Şi cea grea şi cea fericită.
Drumul lui Hristos, pe pământ, e dureros, e un drum cu multe tuneluri. Eşti când în umbra când în lumina Crucii cu El.
Dar nici o umbră, nici un întuneric, nici o încercare nu ţine veşnic pe pământ.
Uneori tunelurile sunt lungi şi întunecoase, alteori mai scurte.
Dar după fiecare, vine iarăşi lumina.
După ce vremea strâmtorării şi a întunericului a trecut, vin iarăşi bucuriile largi şi luminoase.
Orice închisoare îşi are libertatea ei. Afară de Infern.
Nu trebuie să te laşi niciodată copleşit de teamă oricât ar veni de pe neaşteptate un tunel. Şi oricât de mult ar fi să ţină.
Tot pe neaşteptate se şi sfârşeşte.
Tot aşa vei şi ieşi din el.
Mântuitorul a rămas în urmă ca să sloboadă poporul şi să-Şi ia rămas bun de la mulţime (Marcu 6, 45-46).
Ce plăcut este să te desparţi totdeauna frumos seara, de cei cu care ai petrecut ziua întreagă!
Nu plecaţi niciodată de nicăieri, fără a vă lua un frumos rămas bun de la toţi cei cu care aţi lucrat sau aţi petrecut ziua sau noaptea împreună!...
Isus rămâne în urmă să Se roage pentru toţi cei ce primiseră hrană în ziua aceea, pentru sufletele şi trupurile lor.
Pentru toţi cei de care Se despărţise şi erau acum pe drum.
Şi pentru ucenicii care aveau să ajungă în încercare.
Ce bine este să te desparţi totdeauna frumos de oameni, mergând apoi la rugăciune pentru ei.
În fiecare seară, de fiecare dată şi de fiecare om, e bine să te desparţi totdeauna frumos. Căci cine ştie dacă îl vei mai vedea vreodată pe acela de care trebuie să te desparţi în seara aceasta.
Chiar şi de la cei din casa ta ia-ţi rămas bun frumos seara, când mergi la culcare dintre ei.
Apoi ce bine este să te rogi totdeauna pentru acela de care abia te-ai despărţit.
Ce bine este ca după ce s-a terminat adunarea, să te retragi puţin de-o parte şi să te rogi pentru cei care au auzit Cuvântul lui Dumnezeu, iar acum au plecat din nou la necazurile şi luptele lor...
Ei au plecat pe drum... Şi poate au de mers noaptea. O, câte primejdii sunt pe drum noaptea în călătorie. Cei care umblă noaptea au mai multă nevoie de rugăciune, decât toţi ceilalţi!
Ucenicii obosiţi şi singuri coboară noaptea să treacă marea.
Dar nu fiţi trişti şi nu vă temeţi dragi ucenici! Nici o stare grea nu durează prea mult. În curând se va sfârşi starea voastră în pustie, chiar dacă acum vi se pare îndelungată.
În curând se sfârşeşte şi osteneala şi alergarea voastră, chiar dacă acum vi se pare prea grea şi copleşitoare.
În curând soseşte vremea să plecaţi şi voi.
Şi în curând se va sfârşi şi drumul vostru.
Nu fiţi trişti nici dacă vi se pare că Hristos vă lasă uneori singuri şi Se desparte de voi. Aceasta nu-i decât spre binele vostru,
El Se roagă tocmai pentru voi, împlineşte El lipsa voastră de rugăciune.
Aceasta se petrece îndeosebi atunci când vă aşteaptă necazuri grele şi când trebuie să daţi peste încercări deosebite în viaţă.
Aveţi credinţă însă chiar şi atunci. Hristos nu S-a despărţit şi nici nu Se va despărţi niciodată de ai Lui!
Ce Dumnezeu uneşte, nu-i nimeni a desparte, Iubirea biruieşte prin viaţă sau prin moarte.
Credinţa pătrunzătoare vede aceasta înainte şi merge liniştită.
Credinţa răbdătoare o vede în urmă, după ce a mers liniştită.
Şi toţi ucenicii Săi se vor bucura curând când iarăşi Îl vor vedea pe Isus venind la ei pentru totdeauna (1 Tes. 1, 10).
Doamne Isuse,
Îţi mulţumim de toate adevăratele Tale făgăduinţe care le-ai împlinit şi faţă de noi.
Căci trecând pe marea furtunoasă şi în noaptea încercării, Tu ne-ai izbăvit şi pe noi.
Numai Tu ne-ai izbăvit, căci nimeni pe lumea asta n-ar mai fi putut face o astfel de minune,
de aceea Te slăvim numai pe Tine şi Îţi mulţumim numai Ţie pentru toate.
Amin.