În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce, și ziceau: Învățătorule, mănâncă!
Prins cu totul în mărturisirea Evangheliei și în grija pentru mântuirea sufletului pierdut, Mântuitorul uitase și foame și sete, totul.
Femeia vorbise cu El, aflase puterea și viața Apei vii din El,
- dar ea nu-I dăduse să bea un strop din găleata ei. Uitase că Isus era obosit, că drumul era lung, că starea de vorbă ținuse mult.
Bucuria nemaicunoscută pe care o primise în sufletul ei, o făcuse să uite de trebuințele lui Hristos.
Și-a adus aminte de cei din cetatea ei, dar a uitat de El.
Căci mulți nu uită de suflete, dar uită de Hristos.
Dragii mei, voi să nu uitați de El niciodată.
Misiunea pentru alții să nu vă slăbească părtășia cu Hristos.
Vorbirile, cercetările și ostenelile pentru alții să nu răpească timpul rugăciunii, citirii, meditației și adâncirii voastre în părtășia cu Domnul.
Starea cu alții să nu vă ocupe timpul stării cu Isus.
Ceea ce faceți pentru alții, să nu răpească ceea ce trebuie să faceți pentru El.
Domnul trebuie să aibă partea Lui din inima voastră, din timpul vostru, din ostenelile voastre, din câștigul vostru, din toate.
Nu uitați niciodată partea lui Hristos, datoria față de El.
Când inimile voastre vor fi pline de înviorarea apei vii adusă de Hristos, nu uitați că și cel care vi le-a adus are nevoie de ceva de la voi.
Când sufletele voastre vor fi îndestulate cu hrană cerească, nu uitați că Hristos este adeseori flămând printre voi.
Când El v-a dăruit atâta iubire, nu uitați că și El are nevoie să-L iubiți!...
și să-I arătați aceasta!
Cunosc un om care în mărturisirea Evangheliei a făcut un drum lung odată, vestind pe Hristos în trei cetăți, două zile și o noapte. Mulți l-au primit în casele lor și mulți au venit atunci la Hristos.
- Dar în bucuria lor, toți uitaseră de el, de trebuințele lui trupești.
La întoarcerea de la ei, frânt de oboseală, de nesomn, de munca propovăduirii, a căzut sfârșit de foame undeva pe drum, la capătul unei holde de trifoi verde.
Neavând altceva, după două zile de nemâncare, a cules frunze de trifoi și a început să le mănânce împreună cu o ciupercă găsită pe cale, călcată de cineva în picioare.
Astfel a putut să meargă mai departe până unde locuia.
În urma lui sute de suflete se săturaseră, iar el se târa hrănindu-se cu iarbă.
În bucuria lor uitaseră de hrana trupului, căci marile bucurii ca și marile dureri te fac totdeauna să uiți de altul. Mai ales de Hristos.
În însemnările lui Sundar Singh se spune că de multe ori se hrănea cu iarbă și frunze, deoarece în misiunea lui n-avea nici mâncare. Și ascultătorii lui erau foarte săraci, ori foarte răi. Ori foarte uituci.
Nu uitați niciodată să faceți ca ucenicii atunci: rugați-l să mănânce pe cel venit la voi!
Nu întrebați dacă îi este foame sau sete,
nu întrebați dacă are sau nu are... Cine întreabă, nu dă bucuros.
Ci dacă vreți să-i dați, așezați-l la masă, apoi rugați-l să mănânce.
De multe ori el n-ar mânca, altfel.
Și nici n-ar spune că îi este foame, oricât de flămând ar fi, - dacă întrebați.
Dacă nu-l rugați, el se va duce flămând de la voi.
Faceți așa oricând vă vine cineva în casă de pe un drum mai lung.
Doamne și Mântuitorul nostru Bun,
Te rog să mă ierți că de multe ori în viață am uitat și eu de marea datorie de a fi cum se cuvine un primitor de oaspeți cu bucurie (Evrei 13, 2)
și nu mi-am dat seama că mulți dintre cei ce veniseră la mine erau îngeri,
Ajută-mă să urmez pilda celor cu adevărat înțelepți
și să nu mai fiu nici uituc
și nici zgârcit niciodată.
Amin.
+
Fapta milei iubitoare zilnic tu să ți-o mulțești
fără să mai stai să numeri ce-ai făcut să socotești
nici să te întrebi vreodată ce răsplată-ai să primești,
- lasă grija asta-n seama socotelilor cerești.