În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce, şi ziceau: Învăţătorule, mănâncă!
Prins cu totul în mărturisirea Evangheliei şi în grija pentru mântuirea sufletului pierdut, Mântuitorul uitase şi foame şi sete, totul.
Femeia vorbise cu El, aflase puterea şi viaţa Apei vii din El,
- dar ea nu-I dăduse să bea un strop din găleata ei. Uitase că Isus era obosit, că drumul era lung, că starea de vorbă ţinuse mult.
Bucuria nemaicunoscută pe care o primise în sufletul ei, o făcuse să uite de trebuinţele lui Hristos.
Şi-a adus aminte de cei din cetatea ei, dar a uitat de El.
Căci mulţi nu uită de suflete, dar uită de Hristos.
Dragii mei, voi să nu uitaţi de El niciodată.
Misiunea pentru alţii să nu vă slăbească părtăşia cu Hristos.
Vorbirile, cercetările şi ostenelile pentru alţii să nu răpească timpul rugăciunii, citirii, meditaţiei şi adâncirii voastre în părtăşia cu Domnul.
Starea cu alţii să nu vă ocupe timpul stării cu Isus.
Ceea ce faceţi pentru alţii, să nu răpească ceea ce trebuie să faceţi pentru El.
Domnul trebuie să aibă partea Lui din inima voastră, din timpul vostru, din ostenelile voastre, din câştigul vostru, din toate.
Nu uitaţi niciodată partea lui Hristos, datoria faţă de El.
Când inimile voastre vor fi pline de înviorarea apei vii adusă de Hristos, nu uitaţi că şi cel care vi le-a adus are nevoie de ceva de la voi.
Când sufletele voastre vor fi îndestulate cu hrană cerească, nu uitaţi că Hristos este adeseori flămând printre voi.
Când El v-a dăruit atâta iubire, nu uitaţi că şi El are nevoie să-L iubiţi!...
şi să-I arătaţi aceasta!
Cunosc un om care în mărturisirea Evangheliei a făcut un drum lung odată, vestind pe Hristos în trei cetăţi, două zile şi o noapte. Mulţi l-au primit în casele lor şi mulţi au venit atunci la Hristos.
- Dar în bucuria lor, toţi uitaseră de el, de trebuinţele lui trupeşti.
La întoarcerea de la ei, frânt de oboseală, de nesomn, de munca propovăduirii, a căzut sfârşit de foame undeva pe drum, la capătul unei holde de trifoi verde.
Neavând altceva, după două zile de nemâncare, a cules frunze de trifoi şi a început să le mănânce împreună cu o ciupercă găsită pe cale, călcată de cineva în picioare.
Astfel a putut să meargă mai departe până unde locuia.
În urma lui sute de suflete se săturaseră, iar el se târa hrănindu-se cu iarbă.
În bucuria lor uitaseră de hrana trupului, căci marile bucurii ca şi marile dureri te fac totdeauna să uiţi de altul. Mai ales de Hristos.
În însemnările lui Sundar Singh se spune că de multe ori se hrănea cu iarbă şi frunze, deoarece în misiunea lui n-avea nici mâncare. Şi ascultătorii lui erau foarte săraci, ori foarte răi. Ori foarte uituci.
Nu uitaţi niciodată să faceţi ca ucenicii atunci: rugaţi-l să mănânce pe cel venit la voi!
Nu întrebaţi dacă îi este foame sau sete,
nu întrebaţi dacă are sau nu are... Cine întreabă, nu dă bucuros.
Ci dacă vreţi să-i daţi, aşezaţi-l la masă, apoi rugaţi-l să mănânce.
De multe ori el n-ar mânca, altfel.
Şi nici n-ar spune că îi este foame, oricât de flămând ar fi, - dacă întrebaţi.
Dacă nu-l rugaţi, el se va duce flămând de la voi.
Faceţi aşa oricând vă vine cineva în casă de pe un drum mai lung.
Doamne şi Mântuitorul nostru Bun,
Te rog să mă ierţi că de multe ori în viaţă am uitat şi eu de marea datorie de a fi cum se cuvine un primitor de oaspeţi cu bucurie (Evrei 13, 2)
şi nu mi-am dat seama că mulţi dintre cei ce veniseră la mine erau îngeri,
Ajută-mă să urmez pilda celor cu adevărat înţelepţi
şi să nu mai fiu nici uituc
şi nici zgârcit niciodată.
Amin.
+
Fapta milei iubitoare zilnic tu să ţi-o mulţeşti
fără să mai stai să numeri ce-ai făcut să socoteşti
nici să te întrebi vreodată ce răsplată-ai să primeşti,
- lasă grija asta-n seama socotelilor cereşti.