Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.
Nimeni nu trăiește pe lumea aceasta fără mâncare căci așa este rânduirea de la Dumnezeu a firii noastre omenești.
Chiar și cei care sunt ocupați numai cu propovăduirea Evangheliei Domnul a rânduit să aibă și ei partea lor de hrană cu care să-și țină trupul prin care lucrează Duhul Sfânt.
Deși ei nu trăiesc pentru asta,
nici nu pot părăsi slujba Domnului spre a se ocupa zilnic cu o muncă pentru pâinea trupească pentru ei și ai lor,
Dumnezeu Însuși, sau ai Lui, îngrijesc și de puținul lor necesar.
Altfel ei n-ar mai putea să facă ceea ce este cu mult mai însemnat să facă.
Dar când ucenicii Domnului se ocupă numai de cele trupești, este foarte rău.
Atunci chiar dacă ei rămân tot ucenicii Lui, Domnul face slujba mântuitoare prin alte suflete, spre cei pe care vrea să-i izbăvească.
Ucenicii Domnului se duc în cetatea samaritenilor după mâncare...
Poate nici n-au spus nimănui cine sunt ei
și n-au spus nici cu cine umblă, către nici unul din cei de la care umblau să cumpere ce le trebuia.
A trebuit să le vestească pe Domnul altcineva... o femeie slabă și neștiutoare!...
Mulți dintre cei din cetate, venind mai târziu la Hristos și văzându-i pe ucenici cu Domnul, îi vor fi recunoscut
și poate le vor fi zis:
- O, voi L-ați cunoscut de atâta vreme pe Hristos,
erați cu El când ați venit la noi să cumpărați și să vă procurați pâine și altele,
ați făcut târguieli cu noi,
ați stat cu noi de vorbă despre atâtea lucruri,
- dar nu ne-ați vorbit nimic despre Hristos!...
Ce mustrător trebuie să fi simțit ucenicii Domnului aceste cuvinte!
- Dacă nu-L aflam pe Domnul de la altcineva noi ne-am fi pierdut în păcatele noastre. Căci voi nu ne-ați spus nimic despre El, deși știați!
Scumpii mei frați, vă rog siliți-vă în toată vremea să vorbiți oamenilor despre Domnul!
Fie că mergeți cu ei pe drum,
fie că aveți cu ei afaceri de vânzări și cumpărări,
fie că vin ei la voi,
căutați să nu vă despărțiți de ei niciodată fără a le aduce o vorbă despre Hristos
și despre sufletul lor, fiecăruia.
În felul acesta nu veți rămânea de rușine când ei vor veni la Domnul și vă vor vedea acolo și pe voi.
Nici nu vor mărturisi rău acolo despre voi,
nici chiar aceia care numai la Judecata Domnului îi veți mai întâlni.
Dacă voi le-ați spus când i-ați cunoscut chiar și numai ceva dacă mai mult n-ați putut.
Ei își vor aminti, iar Domnul vă va cruța.
Doamne Isuse,
ai milă de noi și ne dă putere și îndrăzneală pentru mărturisirea Ta.
Să nu mergem la oameni numai pentru lucruri omenești,
să nu avem cu semenii noștri numai relații de afaceri, fără să avem curaj sau înțelepciune ca să le vorbim despre Tine.
Să nu căutăm numai bunurile oamenilor ci mai ales sufletele lor, spre mântuire,
ca să fim adevărați creștini și ucenici ai Tăi.
Amin.
+
Frații mei, nimic nu-i veșnic pe pământ, puteți vedea
viața trece și cu viața toate câte vin cu ea.
Iar din toate pe vecie nu rămân și nu păstrați
decât cele ce la alții și lui Dumnezeu le dați.
+
Cine-aprinde lumânarea n-o ascunde sub obroc:
omul credincios și harnic strălucește-n orice loc.