Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.
Nimeni nu trăieşte pe lumea aceasta fără mâncare căci aşa este rânduirea de la Dumnezeu a firii noastre omeneşti.
Chiar şi cei care sunt ocupaţi numai cu propovăduirea Evangheliei Domnul a rânduit să aibă şi ei partea lor de hrană cu care să-şi ţină trupul prin care lucrează Duhul Sfânt.
Deşi ei nu trăiesc pentru asta,
nici nu pot părăsi slujba Domnului spre a se ocupa zilnic cu o muncă pentru pâinea trupească pentru ei şi ai lor,
Dumnezeu Însuşi, sau ai Lui, îngrijesc şi de puţinul lor necesar.
Altfel ei n-ar mai putea să facă ceea ce este cu mult mai însemnat să facă.
Dar când ucenicii Domnului se ocupă numai de cele trupeşti, este foarte rău.
Atunci chiar dacă ei rămân tot ucenicii Lui, Domnul face slujba mântuitoare prin alte suflete, spre cei pe care vrea să-i izbăvească.
Ucenicii Domnului se duc în cetatea samaritenilor după mâncare...
Poate nici n-au spus nimănui cine sunt ei
şi n-au spus nici cu cine umblă, către nici unul din cei de la care umblau să cumpere ce le trebuia.
A trebuit să le vestească pe Domnul altcineva... o femeie slabă şi neştiutoare!...
Mulţi dintre cei din cetate, venind mai târziu la Hristos şi văzându-i pe ucenici cu Domnul, îi vor fi recunoscut
şi poate le vor fi zis:
- O, voi L-aţi cunoscut de atâta vreme pe Hristos,
eraţi cu El când aţi venit la noi să cumpăraţi şi să vă procuraţi pâine şi altele,
aţi făcut târguieli cu noi,
aţi stat cu noi de vorbă despre atâtea lucruri,
- dar nu ne-aţi vorbit nimic despre Hristos!...
Ce mustrător trebuie să fi simţit ucenicii Domnului aceste cuvinte!
- Dacă nu-L aflam pe Domnul de la altcineva noi ne-am fi pierdut în păcatele noastre. Căci voi nu ne-aţi spus nimic despre El, deşi ştiaţi!
Scumpii mei fraţi, vă rog siliţi-vă în toată vremea să vorbiţi oamenilor despre Domnul!
Fie că mergeţi cu ei pe drum,
fie că aveţi cu ei afaceri de vânzări şi cumpărări,
fie că vin ei la voi,
căutaţi să nu vă despărţiţi de ei niciodată fără a le aduce o vorbă despre Hristos
şi despre sufletul lor, fiecăruia.
În felul acesta nu veţi rămânea de ruşine când ei vor veni la Domnul şi vă vor vedea acolo şi pe voi.
Nici nu vor mărturisi rău acolo despre voi,
nici chiar aceia care numai la Judecata Domnului îi veţi mai întâlni.
Dacă voi le-aţi spus când i-aţi cunoscut chiar şi numai ceva dacă mai mult n-aţi putut.
Ei îşi vor aminti, iar Domnul vă va cruţa.
Doamne Isuse,
ai milă de noi şi ne dă putere şi îndrăzneală pentru mărturisirea Ta.
Să nu mergem la oameni numai pentru lucruri omeneşti,
să nu avem cu semenii noştri numai relaţii de afaceri, fără să avem curaj sau înţelepciune ca să le vorbim despre Tine.
Să nu căutăm numai bunurile oamenilor ci mai ales sufletele lor, spre mântuire,
ca să fim adevăraţi creştini şi ucenici ai Tăi.
Amin.
+
Fraţii mei, nimic nu-i veşnic pe pământ, puteţi vedea
viaţa trece şi cu viaţa toate câte vin cu ea.
Iar din toate pe vecie nu rămân şi nu păstraţi
decât cele ce la alţii şi lui Dumnezeu le daţi.
+
Cine-aprinde lumânarea n-o ascunde sub obroc:
omul credincios şi harnic străluceşte-n orice loc.