Ucenicii se uitau unii la alții, și nu înțelegeau despre cine vorbește.
Ce cumplită clipă trebuie să fi fost pentru ucenicii Domnului aceea când Mântuitorul le-a spus la masă: Unul din voi, Mă va vinde!
Ca un trăsnet lovind dintr-o dată și pe neașteptate, vor fi zdrobit aceste cuvinte toată rămășița de bucurie, de speranță și pace pe care o mai aveau în inimile lor.
O așa părtășie sfântă se închegase între inimile lor, unii față de alții și toți față de Domnul, în anii când erau împreună, încât ar fi fost cu neputință oricăruia dintre ei să-și închipuie că vreodată careva ar putea ajunge a se rupe de ceilalți și să devină vânzător.
Cei nevinovați, auzind aceste cuvinte au început să se uite unii la alții înspăimântați și pentru prima dată bănuitori.
Și fiecare în gândul său, îl cerceta pe celălalt, bănuindu-l în inima sa... apoi bănuindu-se chiar pe sine.
În clipa aceea se spărsese în țăndări, ca un vas foarte scump, toată încrederea nemărginită și armonia unității lor.
În inima fiecăruia năvălea acum apa tulbure, neagră și rece a neîncrederii, năruind și zdrobind totul.
Cât de zdrobită trebuie să fi rămas inima din ei, când se uitau unii la alții pentru prima dată cu ochii încruntați și judecători!
O, cum trebuie să le fi răvășit sufletul lor o mie de gânduri deznădăjduite!
Satana se bucura din plin când vedea că mica și sfânta lor comunitate credincioasă lui Isus, se destramă atât de cumplit, ca o casă luată de ape...
Și îi va fi șoptit fiecăruia din cei unsprezece destule îndemnuri ispititoare sfătuindu-i pe fiecare să se retragă și să se ducă acasă.
Să-și vadă de treaba lui.
- Ce bine ar fi fost dacă ai fi făcut așa mai demult, - îi va fi zis Satana fiecăruia...
Să te fi dus și tu atunci cu cei șaptezeci...
- Sau chiar să nu mai fi nici apucat de la început acest drum,
- iată acum unde ai ajuns...
- Iată pe cine ai iubit...
- Iată în cine te-ai încrezut...
- Iată cu cine te-ai însoțit...
- Ce bine dacă ascultai de soția ta. Sau de părinți. Sau de prieteni. - Și să fi stat acasă!...
Cu astfel de gânduri le va fi zdrobit Satana sufletul fiecărui ucenic după auzirea vestei cu vânzătorul.
Vai, cât de mult rău fac nu numai Lucrării lui Dumnezeu, ci chiar și semenilor lor, - acei oameni nelegiuiți care vând pe ai lor. Și care trădează dragostea, prietenia, frățietatea, cinstea și cuvântul lor și al lui Hristos.
Căci aceștia nimicesc chiar bunul cel mai scump pentru inimile omenești, care este încrederea în om, încrederea în frate, încrederea în semen.
Până există încredere, ce sfântă este legătura dintre credincioși și frați
și părtășia dintre soți,
și iubirea dintre prieteni,
și armonia dintre oameni.
Când însă diavolul pune în inima unuia dintre ei, gândul vânzării și al înșelăciunii... o, cum se prăbușesc de dureros și de cumplit toate acestea!
Și ce jale și prăpăd rămâne în urma lor.
Ruina și amintirea lor va îndurera sufletul ori de câte ori le va privi, până la moarte.
Și un gust amar îi va veni pe buze, și se va preface în cele mai înveninate și amărâte cuvinte, pentru acela care a trădat și a vândut, zădărnicind un viitor atât de frumos.
Dragul meu, care auzi aceste amare lucruri, - ia bine seama la tine însuți.
Roagă-te lui Dumnezeu și priveghează. Ca nu cumva să ajungi și tu un vânzător de Hristos și de frați.
Căci aceasta te va rupe pe vecii vecilor de Hristos și de frați și te va arunca între demoni, în locul pregătit lor.
Iar păcatul tău va otrăvi nu numai veșnicia ta, ci și părtășia altora, - fiindcă aflând despre vânzare fiecare va începe să se teamă de celălalt și să se îndoiască de toți,
nu se va mai încrede nimeni în nimeni niciodată - și nu se va mai apropia nici unul de nici unul.
Iar aceasta este nenorocirea mai mare și mai lungă decât oricare alta.
Și totul a început cu tine.
Ce osândă oare ar fi de-ajuns pentru asta?
O Doamne Isuse,
Tu care ești plin de bunătate și de îndurare,
binecuvântează pe ucenicii Tăi cei curați și statornici și mângâie inimile lor.
După orice zdrobire, înalță-i iarăși Doamne Isuse.
Și nu-i lăsa să-și piardă încrederea scumpă unii în alții.
Căci fără încrederea între frați, nimic bun și frumos nu mai poate rodi și crește între ei. Și în lume.
Ci zdrobind puterea ispititorului, nu lăsa niciodată să stăruie în inimile ucenicilor Tăi îndemnul de a părăsi calea Ta.
Nici de a se retrage din Sfânta Ta Lucrare, numai din pricină că au cunoscut în ea și vânzători de frați. Sau rătăciți de la credință.
Ci ajută-ne ca noi înșine să luăm totdeauna bine seama să nu ajungem așa.
Ci să-Ți fim credincioși adevărați.
Ție și fraților noștri.
Până la sfârșit.
Iar apoi cunoscând pe vânzător și dezbinător - să-i ocolim fiecare și toți. Iar Tu să-i înlături pe toți și pe totdeauna, dintre ai Tăi.
Amin.