Ucenicul și prigonitorul
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Niciodată nu va putea nimeni să pună mâna pe Isus, să-L prindă,
- cum nu poate nimeni să pună mâna pe soare sau pe vânt, cum nu poate prinde energia Universului,
căci Hristos este mai mult decât toate acestea.
2 - Ce absurditate, ce neghiobie, să-și poată închipui omul că este cu putință să-L prindă și să-L nimicească el pe Dumnezeu!
Hristos nu-I Biblia Sa. El a fost înainte de ea. Și va fi și după ea.
Chiar dacă ar nimici-o oamenii Biblia, - El tot va străluci veșnic, căci mai are alte o mie de căi prin care să Se facă iubit și cunoscut de cei cu suflete curate.
3 - Hristos nu-I nici Biserica Sa, este în ea, dar nu-I ea.
Chiar dacă toate bisericile și adunările Sale ar fi închise și dărâmate, - aceasta nu va restrânge cu nimic Lucrarea lui Hristos.
Pentru că El n-are un loc mărginit, ci este pretutindeni ca soarele - dar și mai mult.
4 - Peștera sau pustiul,
locul de muncă sau priciul de închisoare,
gândul sau cuvântul,
- toate acestea pot fi în cazul de nevoie tot atâtea altare sfinte de pe care se poate aduce jertfa iubirii curate pentru cer, pentru Hristos.
Și de pe toate acestea Hristos o poate primi această jertfă deplin și fericit.
Numai inima care o aduce, - să fie curată.
5 - Nimeni nu va putea niciodată să pună mâna pe Dumnezeu, spre a-L nimici, spre a-L opri, spre a-L închide.
Dar Hristos va pune mâna cu siguranță, pe toți vrăjmașii Săi, văzuți și nevăzuți.
Iată toată Istoria este martoră despre aceste lucruri:
- ce s-a ales până astăzi de toți vrăjmașii lui Hristos?
Însă puțini sunt înțelepții care să învețe înainte de a păți.
6 - Cinste vouă aprozilor, oameni cu sufletul cinstit care ați fost în stare să judecați drept poruncile pe care trebuia să le executați.
Ci în măsura în care v-au angajat și pe voi, nu v-au întunecat mintea și nu v-au nimicit personalitatea și voința sănătoasă
- ci le-ați refuzat.
7 - Cinste vouă aprozilor, oameni simpli și curajoși, care ați fost gata să răspundeți mai degrabă de neexecutarea unui ordin nesocotit și nedrept, dat împotriva Celui Nevinovat,
- decât să faceți, conștienți, nelegiuirea de a-L aresta pe Hristos.
Cinste vouă care ați fost gata să suportați mai bine osânda legii omenești, decât osânda conștiinței voastre și osânda lui Dumnezeu.
8 - Voi să nu vă faceți părtași păcatelor altora care își capătă cu voi situațiile și averile lor, împotriva Dreptății și Milei cerești, - care vine să vă ajute tocmai pe voi în primul rând,
adică împotriva lui Hristos, împotriva Binefăcătorului vostru
- fiindcă numai cei blestemați au interesul ca Hristos să tacă.
Nu-i ajutați!
9 - O, voi toți cei care Îl urâți pe Hristos, de ce nu veniți odată măcar, să-L auziți și voi cu urechile voastre vorbind!
De ce nu vreți oare, înainte de a căuta să-L prindeți, să-L ascultați și voi măcar odată!
V-ați încredința și voi atunci, că niciodată n-a mai vorbit cineva astfel
și v-ați mântui și voi crezând în El, nu v-ați osândi, condamnându-L.
10 - Glasul lui Hristos este cu totul altfel, decât toate celelalte pe care voi le-ați auzit până acum,
- nimeni n-a mai putut vorbi, pe lume, așa ca El!
Voi care-ați ascultat predici, pastorale, mesaje, cuvântări,
voi care ați ascultat pe extaziați, glasul filozofiei, Muzicii și Poeziei,
voi cei care ați ascultat vocea îngerilor, a stelelor și a oamenilor,
- veniți să-L ascultați acum pe Hristos.
Și spuneți apoi dacă ați auzit vreodată asemenea cuvintelor Lui?
11 - Voi care ați ascultat glasul dulce al copiilor voștri fericiți
voi care v-ați îmbătat simțurile și mintea de chemările plăcute ale prietenilor voștri doriți și neuitați,
voi care v-ați înfiorat de fericire, ascultând șoaptele dorite și negrăit de dulci ale ființei pe care o iubiți mai mult decât orice pe lume
în stările voastre cele mai fericite,
- veniți să-L ascultați după toate acestea pe Hristos, vorbindu-vă în taina și apropierea inimilor voastre.
Nici un alt glas nu este ca al Lui.
12 - Facă harul lui Dumnezeu să vă apropiați și voi toți cei care nu v-ați apropiat încă de Hristos,
- și să aveți și voi fericirea să-L ascultați,
și să-L cunoașteți, să-L iubiți și să-L urmați.
Cred din toată inima mea că aceasta este unica fericire .
Cred din toată inima mea că nu mai există alta asemenea ei.
13 - Când răutatea își face loc într-un om, toate orizonturile lui se îngustează,
toate gândurile lui se strâng
și toată inima lui i-ajunge robită tiranic numai de un singur sentiment fioros: ura.
14 - Ura apoi îi otrăvește omului toate sentimentele fiindcă îi înveninează inima, izvorul simțămintelor.
Ura deformează caracterul,
schimonosește chipul,
întunecă gândirea subjugând-o,
înveninează limba și cuvântul,
robește întreaga ființă a omului și-l duce sub stăpânirea celui mai fioros demon,
- care îl folosește apoi la cele mai cumplite grozăvii.
Nu urâți.
15 - Omul care urăște nu mai e om, - ci drac.
Fiindcă nu există rău pe care acesta să nu fie în stare să-l facă.
Nu există crimă de care acesta să se îngrozească să n-o poată comite.
Nu există nelegiuire de care să nu fie capabil.
Nu există trădare, nu există nimicire, nu există batjocură de care să se mai ferească omul care urăște.
Nu există ceva atât de nevinovat, atât de sfânt, atât de drept, de omenesc sau de Dumnezeiesc,
pe care omul care urăște să nu fie în stare a-l necinsti.
Nu urâți.
16 - Dacă mai este nevoie și de vreun principiu, de vreo justificare, de vreun motiv, în numele căruia omul-demon să poată face toate grozăviile de care este în stare,
- atunci tatăl său - diavolul, îi ține totdeauna la îndemână un astfel de motiv care să-l „mulțumească” și să-l „acopere”!
Pentru că și astfel de monștri au nevoie uneori să-și justifice față de ei înșiși, ceea ce fac, - spre a se putea suporta și încuraja în ceea ce săvârșesc.
Altfel, diavolul n-ar putea face din ei și cu ei, tot ceea ce are nevoie să facă.
18 - Cei ce urăsc, totdeauna se înșală pe ei înșiși.
Întunecați de ură și orbiți, ei nu mai pot cunoaște niciodată realitatea.
Și neputând gândi la două lucruri deodată, se pierd singuri în prăpastia în care merg conștienți și voind.
19 - Poporul nu cunoaște multe legi
nici multă știință,
nici filozofie înaltă,
nici interpretări încurcate,
- dar are de la Dumnezeu un mare dar: intuiția, adică acel al șaselea simț înnăscut în inima lui,
și care îi arată totdeauna la răscruci de istorie, drumul cel bun.
20 - Atunci când poporul nu-i forțat să ia o altă cale, împotriva intuiției sale, el nu se înșală.
Dacă este lăsat să meargă liber, pe calea pe care și-o alege singur, poporul totdeauna alege pe Hristos, și nu rătăcește.
De aici a rămas vorba: „țineți ca poporul ca să nu rătăciți”.
Doamne, luminează totdeauna popoarele.
Amin.