Foto Traian Dorz

Un biruitor veșnic

Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu

Slăvit să fie Domnul că, iată - însoțind pe lucrătorul vrednic de încredere, care a fost chemat de Dumnezeu la împreună-lucrarea cu El, spre vestirea mântuirii în Numele lui Hristos, și care a fost rânduit să meargă apoi ca să ducă vestea acestei mântuiri la toți semenii săi - ne-am apropiat de sfârșitul ostenelilor, luptei și isprăvniciei sale.
L-am însoțit de la început, din clipa când a fost străpuns în inimă de Cuvântul lui Hristos, când, în focul rugăciunii și în baia lacrimilor, s-a predat lui Hristos, ridicându-se de la picioarele Crucii Lui un om nou. Născut nu din sânge, nici din voia firii sale, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu (Ioan 1, 13).
Legământul lui de predare în slujba lui Hristos a fost adânc și adevărat. Sufletul lui a fost sincer. Cugetul lui a fost curat. Toată ființa lui a fost umplută de Hristos. Bucuria îngerilor Domnului din adunarea din ceruri la întoarcerea lui a fost strălucită (Luca 15, 10). Și tot așa a fost bucuria fraților din adunarea lui de pe pământ. De atunci el a crescut în Domnul, iubit și prețuit înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor (Luca 2, 52; Prov. 3, 4; 1 Samuel 2, 26; Fap. Ap. 2, 47; Rom. 14, 18).
Curând s-a dovedit în viața lui că, în tot ce face și vorbește, este pătruns de conștiința răspunderii față de Domnul și față de Frățietatea sa. Prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin rugăciune și prin părtășia frățească, viața lui a căpătat o tot mai mare lumină, curăție și putere în trăirea și mărturisirea Evangheliei. Plinătatea Duhului Sfânt din lăuntrul lui a făcut să se vadă tot mai frumoase înafară roadele acestei plinătăți.
Astfel el s-a dovedit un vrednic om al lui Dumnezeu, în stare să pătrundă tainele lui Dumnezeu, spre a le putea descoperi oamenilor. Și să înțeleagă tainele oamenilor, spre a le putea și împlini pentru Dumnezeu.
Pentru că puterea înnoitoare și înțeleaptă a Evangheliei lui Hristos era lumina și bogăția vieții sale, el a împărțit prin orice cuvânt și prin orice pas al său, în orice loc și oricui, ceva din bogăția aceasta fericită și fericitoare. Toate expresiile ființei lui au luat parte la Bună Vestirea aceasta, dovedind cu lumina lor că vorba lui de aur ieșea dintr-o inimă de aur.
Astfel prezența lui în orice loc devine o lumină. Seriozitatea lui inspiră seriozitate. Cinstea lui îndeamnă la cinste. Tăcerea lui îndeamnă la meditație. Puterea care este peste el îndeamnă la pocăință. Neputând suferi minciuna și nedreptatea, el apără cinstea și adevărul în orice loc și cu orice preț.
Ca tată al familiei sale, ca soț ori ca fiu al părinților săi, el își împlinește față de ei în așa fel orice datorie, încât capătă un respect aproape sfânt, în fața tuturor.
Acum a devenit un vrednic propovăduitor al lui Hristos. Din pricina vieții sale, tot cuvântul plin de putere și de înțelepciune care iese din gura lui este ascultat nu cum este ascultat cuvântul unui om, ci cum este Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum și este în adevăr. Și mulți, crezându-l, vin la mântuire.
Ca un trimis al lui Hristos, el spune cu vrednicie Cuvântul lui Hristos. Ca om al rugăciunii, este totdeauna plin de putere și înconjurat de evlavie. Ca un ostaș vrednic al Domnului, el este un luptător neînfricat cu toate păcatele din el și din alții. Ca muncitor vrednic, el face cinste Domnului și credinței, pentru că punctualitatea lui, modestia lui, vrednicia și priceperea lui îl fac să fie admirat și iubit de colegi și de superiori.
Fiind frate statornic în adunare, ascultător și ascultat, iubitor și iubit, pașnic și împăciuitor, a devenit un stâlp pe care se reazemă mulți și multe în Lucrarea lui Dumnezeu. Fiind rob al tuturor pentru Hristos, el a devenit un păstor, un învățător și un model binecuvântat.
Acum se apropie de capătul luptelor sale și de împlinirea fericită a isprăvniciei încredințate lui de către Hristos. Fața lui strălucește... Sufletele crescute de el strălucesc. Cuvintele și învățăturile lui rămân nemuritoare. Pilda vieții lui le dă tuturor acoperire și valoare neprețuită...
Mergi fericit spre înviere și cunună, viteaz al lui Hristos și vrednic împreună-lucrător cu El! Și faptele tale care au mers înaintea ta... și faptele tale care te urmează, toate mărturisesc despre tine că ai fost un vas de cinste, folositor Stăpânului tău. Ți-ai făcut datoria. Intră strălucit la răsplata veșnică. Și prețuiește fericit cununa slavei.
Slavă veșnică Ție, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor Iisus Hristos, Care, prin slăvita Biruință pe care ne-ai adus-o, ai făcut și faci mereu atâția biruitori prin harul Tău!
Slavă veșnică Ție pentru fiecare luptător al Tău care trece în veșnicie biruitor!
Slavă veșnică Ție pentru fiecare împreună-lucrător al Tău care clădește pe Temelia Ta de aur, argint și pietre scumpe, pe care focul încercării le face mai strălucitoare.
Te rugăm, fă ca fiecare ostaș al Tău să sfârșească astfel.
Te rugăm, fă ca fiecare lucrător al tău să lucreze astfel.
Pentru ca întreagă Oastea Ta să fie slăvită.
Întreagă Lucrarea Ta strălucitoare.
Și întreagă lumea Ta să fie mântuită.
Prin Tine și prin ei.
Amin.
Când ai luat pe umăr crucea...
Când ai luat pe umeri crucea să mergi pe calea lui Iisus,
din prima zi, ce piedici grele, din orice parte ți s-au pus!
Ce crâncen te lovea vrăjmașul cu ură, chiar din primii pași,
ce lupte, ce poveri, ce pierderi ca să te-nfrângă să te lași!
N-a fost durere să te cruțe, ispită să nu-ți vină-n gând,
ființe să nu-ți pună piedici și ceas să nu-l îngropi plângând!
Dar rupt deplin de toți deodată, napoi n-ai vrut să mai privești,
nainte n-ai zărit o rază, dar n-ai putut să nu pășești.
Puteai să-ți rupi de toți iubirea și-n lacrimi inima să-ți storci,
puteai să mori în orice clipă... dar nu puteai să mai întorci.
Prezentul tot ți-era chemarea, Trecutul tot îți era șters,
n-ai vrut nici glas, nici chip, nici mână
vreai doar atât: să mergi,
- și-ai mers!
Privirea neclintit ținându-ți la Crucea Celui Preaiubit,
nici dintr-o parte, nici din alta, nimica nu te-a mai vrăjit.
Puteau să cadă, să se-abată sau să se lase-oricâți pe drum,
puteau să-ți facă răni de moarte,
din tot ce-aveai, să-ți lase scrum.
Puteau să-ți vină mii de piedici, un munte după celălalt -
ce te-atrăgea să mergi nainte era de mii de ori mai nalt.
Te-ai poticnit ades pe cale... De multe curse-ai fost înfrânt,
dar harul te-a salvat din toate mai întărit în legământ.
- Și-acum, când capătul e-aproape,
privind napoi te-nchini smerit,
adânc mulțumitor spre-Acela ce ți-a rămas Nedespărțit,
că-n tot ce-ți dă e numai milă
și-n tot ce-ți face-i numai har
și Care Însuși, te va duce la Cer, cu-al biruinței car...
Din fața cerurilor care te-așteaptă să le vii slăvit,
mai binecuvântează-o dată pământul unde-ai biruit.
Mai tare ca toți vrăjmașii Săi
Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, este mai tare ca toți vrăjmașii Săi. În decursul veacurilor au fost nenumărați vrăjmași puternici care au luptat împotriva lui să-l nimicească. Dar Cuvântul lui Dumnezeu era ca o stâncă uriașă care a căzut de fiecare dată peste cei care voiau să o clintească - și i-a nimicit.
Credința în Dumnezeu este mai tare ca toți vrăjmașii săi. Ea a fost ca un cuptor uriaș care n-a ars pe cei care erau în el, dar a nimicit pe totdeauna pe cei care prin focul prigonirilor, voiau să nimicească pe cei ce cred.
Hristos, Mântuitorul și Dumnezeul nostru, a fost, este și va fi mai tare ca toți vrăjmașii Săi. Istoria este martoră că toți cei care s-au ridicat împotriva Lui au fost nimiciți până azi. Profeția este martoră că toți cei care se vor mai ridica împotriva Lui, până în veac, vor fi tot așa de sigur nimiciți (1 Cor. 15, 25-26).
Voi, care ați avut harul să-L cunoașteți pe Iisus și să-L însoțiți, fiți tari și plini de siguranța că luptați pentru Biruitorul Veșnic. Ultima biruință va fi a Lui și a voastră. Muriți încredințați de asta!
Celui ce va birui
Domnul Iisus Hristos făgăduiește biruitorului Său, numai în Cartea Apocalipsei, paisprezece răsplătiri:
1 - Îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în Raiul lui Dumnezeu (Apoc. 2, 7).
2 - Nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte (Apoc. 2, 11).
3 - Îi voi da să mănânce din mana ascunsă.
4 - Îi voi da o piatră albă și pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l știe nimeni decât acela care-l primește (Apoc. 2, 17).
5 - Îi voi da stăpânire peste neamuri (Apoc. 2, 26).
6 - Îi voi da luceafărul de dimineață (Apoc. 2, 28).
7 - Va fi îmbrăcat în haine albe.
8 - Nu-i voi șterge nicidecum numele din Cartea Vieții.
9 - Voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui (Apoc. 3, 5).
10 - Îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu.
11 - Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu .
12 - Și numele cetății Dumnezeului Meu.
13 - Și Numele Meu Cel Nou (Apoc. 3, 12).
14 - Și-i voi da să șadă cu Mine pe tronul Meu (Apoc. 3, 21).
- O, Dulce Iisus, fă-ne și nouă parte de aceasta!
Amin!
Articol 50 din 53
Folosește săgețile ← → pentru navigare