Un cuvânt introductiv al fratelui Traian Dorz înainte de începerea adunării de revelion 1988 de la Sibiu

Preaiubiții noștri frați și surori, seara aceasta și locul acesta este o seară și un loc deosebite. Atmosfera în care va trebui să ne transpunem noi sufletește în seara aceasta, în noaptea aceasta și-n locul acesta este una dintre cele mai înalte și trebuie să fie și să se mențină mereu în această stare sfântă.

Odată, când omul lui Dumnezeu Moise s-a apropiat de un loc sfânt și de un mesaj sfânt, și de-o datorie sfântă, și de-un moment sfânt, i s-a spus: „Leapădă-ți încălțămintea, că locul pe care stai este un loc sfânt”.

Dumnezeu S-a îndurat de noi în seara și-n noaptea aceasta, și-n vremea aceasta să ne putem aduna într-un loc ca cel de-aici care, pentru noi, este și trebuie să rămână totdeauna un loc sfânt, pentru că acolo unde coboară Dumnezeu și unde începe El o lucrare minunată și pentru care își alege un om sfânt, toate aceste lucruri ne îndeamnă pe noi și ne poruncesc nouă să ne descălțăm de tot ceea ce a fost în urmă și să ne transpunem într-o stare sufletească pentru un moment mare.

În noaptea aceasta acum 65 de ani, aici, Dumnezeu a apărut într-un rug uriaș în fața unui om mare și sfânt. Omul acesta a înțeles mesajul lui Dumnezeu, chemarea lui Dumnezeu și s-a îmbrăcat deplin cu această mantie de foc în care a rămas pe urmă arzând el însuși una cu mesajul pe care l-a primit de la Dumnezeu.

Dorim să începem noaptea aceasta în această atmosferă sfântă. Și vom începe rugăciunea cu un psalm, o rugăciune a lui David, o rugăciune binecuvântată a unui om al lui Dumnezeu. Vom începe cu Psalmul 103, în care Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă de la început să binecuvântăm din toată inima pe Domnul și să ne menținem tot timpul în această stare sfântă în care binecuvântarea Numelui lui Dumnezeu să emane din toată ființa noastră: din cuvintele noastre, din gândurile noastre, din toată înfățișarea sufletelor noastre.

Dorim ca această noapte să fie o noapte deosebită. Se împlinesc în noaptea asta 65 de ani din noaptea aceea de revelion 1923, când Părintele Iosif a fost, ca omul lui Dumnezeu Moise, chemat în locul acesta, să primească o revelație cerească, un mesaj ceresc, o solie cerească. Și omul acesta s-a identificat cu solia lui. Noi toți suntem urmarea lucrării pe care a început-o prin el atunci Dumnezeu, harul lui Dumnezeu în noaptea de Anul Nou 1923.

De fapt, tot anul acesta în care intrăm peste câteva ceasuri va fi un an jubiliar, un an de mare însemnătate pentru viața noastră și pentru Lucrarea Domnului în care suntem noi chemați.

În noaptea aceasta se împlinesc 65 de ani, așa cum am spus, de la înființarea Oastei Domnului.

În 12 februarie se împlinesc 50 de ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Iosif.

În 3 martie se împlinesc 100 de ani de la nașterea Părintelui Iosif.

Sunt ani foarte importanți și sunt date foarte importante, pe care nu trebuie să le uităm niciodată, mai ales voi, cei tineri, pe care acuma Dumnezeu v-a chemat în acest loc sfânt în care vă întâlniți cu istoria și cu mesajul lui Dumnezeu, cu unul dintre cele mai însemnate chemări și mesaje trimise de Dumnezeu în ultimii ani în viața noastră și îndeosebi în viața poporului nostru; mesajul acesta prin care a început Lucrarea Oastei Domnului. Asta este o Lucrare profetică. Omul prin care Dumnezeu a făcut această Lucrare a fost un profet, un mare om al lui Dumnezeu.

Noi, în cele ce vor urma, va trebui să ne păstrăm mereu în această atmosferă sfântă, atmosferă sărbătorească. Așa că și rugăciunea, și cântările, și desfășurarea mai departe a programului nostru vor fi sub acest semn sfânt: mesajul lui Dumnezeu unic trimis poporului nostru prin omul Său pe care l-a ales pentru această slujbă, așa cum, pentru izbăvirea poporului Israel, Dumnezeu l-a ales pe Moise și i S-a făcut cunoscut într-un loc, într-un fel și l-a însărcinat cu această mare și eternă misiune din care apoi au izvorât atâtea binecuvântări nu numai pentru poporul Israel, ci pentru lumea întreagă, prin mesajul și prin solia pe care Dumnezeu a adus-o prin el.

Dorim din toată inima să considerăm toți că noaptea aceasta este o noapte sfântă, o noapte unică, o noapte istorică, o noapte foarte importantă, în care s-a născut o lumină. Noi nu știm de ce lucrarea puternică a harului lui Dumnezeu a făcut așa ca toate marile evenimente din viața omenirii să se petreacă noaptea. Noaptea a venit izbăvirea poporului din robia Egiptului. într-o noapte, sângele unui miel i-a izbăvit, într-o noapte, noaptea, S-a născut Mântuitorul nostru și îngerii Domnului au vestit în noaptea aceea minunată că S-a născut Fiul lui Dumnezeu. [Apoi] noaptea minunată a învierii. Și Învierea s-a petrecut într-o noapte minunată. Toate aceste lucruri uriașe [s-au petrecut așa] ca să se vadă cât de puternică este lucrarea lui Dumnezeu, care, în momentul cel mai întunecat al istoriei, face să strălucească o lumină.

Așa a fost și noaptea în care s-a născut Lucrarea Oastei Domnului.

Mai departe vom sta de vorbă puțin despre toată situația în care Dumnezeu a făcut să apară Lucrarea aceasta și să vedem ce minunat a fost ales de Dumnezeu momentul istoric, momentul minunat, momentul acesta binecuvântat în care El a vrut să facă și în poporul nostru o lucrare de strălucitoare izbândă și eliberare sufletească.

Acuma fratele Davidel va citi Psalmul 103, apoi unul dintre frați va începe rugăciunea și altul va continua. Pentru că vrem din toată inima să contribuim cu toții și cu tot sufletul nostru la momentul însemnat și neobișnuit, și unic pe care îl trăim. Ne vom ridica cu toții în picioare și vom asculta psalmul, apoi vom începe rugăciunea.