Un har al Domnului: fetiţa

Şi acum, după ce am privit aceste lucruri de până aici, care sunt la fel de adevărate şi de trebuitoare pentru fiecare soră a noastră de orice vârstă a vieţii ar fi ea,

- să apropiem şi mai mult lumina Cuvântului voii lui Dumnezeu de fiecare stare în care s-ar putea găsi în clipa aceasta sufletul surorii noastre, căreia i se adresează dragostea lui Hristos.

Vom începe cu vârsta cea mai tânără: vârsta copilăriei. Căci prin vârsta asta trec toate sufletele care urcă, până unde pot, pe scara vieţii...

Din orice părinţi s-ar naşte...

în orice casă ar veni pe lume

şi orice fel de viaţă ar trebui să ducă, vârsta copilăriei este cea mai frumoasă şi cea mai senină pentru fiecare viaţă care se naşte în lumea aceasta.

Nimeni dintre noi nu-şi poate alege părinţii din care se va naşte,

nici casa în care să vină pe lume,

nici sexul său,

nici chipul său,

nici darurile sale,

nici sănătatea sau frumuseţea sa.

Toate acestea i le hotărăşte Dumnezeu.

Când, mai înainte de a-şi primi viaţa, Dumnezeu îi ia din Sine sufletul, El le hotărăşte pe toate, îl sărută, îl binecuvântează şi îl trimite să se întrupeze în fiinţa care se va naşte, fiinţă care va deveni trupul său şi viaţa sa.

Atunci Dumnezeu îi rânduieşte tot binele pe care trebuie să-l facă în viaţa sa de pe pământ,

spre a-L slăvi pe El, Făcătorul său,

spre a trăi spre bucuria şi folosul semenilor săi, înfrumuseţând viaţa lumii.

Şi spre a ajunge din nou la El cu o viaţă de înfăptuiri frumoase, ca să primească o stare şi mai fericită în viaţa veşnică în care va intra, după ce va ieşi din aceasta.

Acesta este gândul lui Dumnezeu pentru orice fiinţă - bărbat sau femeie - care se naşte pe pământ.

De aceea odată cu trimiterea pe lume a unei fiinţe, Înţelepciunea Dragostei Dumnezeieşti, i-a rânduit totul, luminos şi fericit.

Dacă şi părinţii, întâi; dacă, după aceea şi copilul, umblă în lumina voii lui Dumnezeu, totul se va desfăşura fericit.

Dar de cele mai multe ori nu este aşa...

De cele mai multe ori păcatele părinţilor se răsfrâng dureros asupra vieţii copilului care se va naşte... Până când apoi la păcatele lor se mai unesc şi păcatele lui.

Dar acum veniţi să urmărim viaţa unei fiinţe care se va naşte fetiţă, din părinţi credincioşi.

Din pricina părinţilor credincioşi, copiii lor sunt sfinţi şi binecuvântaţi

(1 Cor. 7, 14).

Ceruţi de dragostea lui Dumnezeu... primiţi cu mulţumire... predaţi Lui cu rugăciune încă înainte de a se naşte, - copiii părinţilor credincioşi sunt sfinţi şi binecuvântaţi.

Astfel vine în casa celor doi soţi un suflet nou, încredinţat lor spre îndrumare mântuitoare: fetiţa.

Cei doi care mai înainte erau numai soţ şi soţie, primesc acum un har nou şi un nume nou: tată şi mamă.

O nouă dragoste, pe care n-o avuseseră mai înainte, apare în inimile lor şi în casa lor.

O verigă de aur, mai tare şi mai scumpă decât cea din dragostea lor, îi uneşte şi mai strâns de acum.

Peste mica fiinţă, mai dragă ca orice pe lume, se apleacă lipite una de alta, feţele celor doi părinţi într-o sfântă înfiorare fericită şi ocrotitoare.

Deasupra leagănului scump se împreună adesea mâinile lor în rugăciunea cea mai fierbinte şi mai puternică, cerând Domnului lumina harului Său peste fiinţa şi viaţa acestei făpturi atât de scumpe, dată lor de Dumnezeu.

Iar pe fruntea ei micuţă şi dragă, se întâlnesc împreunându-se înfiorate, sărutările buzelor lor unite, când somnul o cuprinde binefăcător.

Pe rând se ridică noaptea, s-o privească dormind.

Cu toată oboseala muncii lor grele de peste zi, nu le este greu să se scoale la cel dintâi semn care îi cheamă lângă leagănul aşezat alături de ei.

Şi nu este jertfă pe care să nu fie în stare s-o facă pentru ca odorul dragostei lor să scape de o suferinţă sau de o primejdie.

Dar pentru multe familii, venirea unei fetiţe este privită şi primită nu cu prea mare bucurie.

Mulţi ar vrea mai bine un băiat, decât o fetiţă.

Însă pentru familia credincioasă, voia lui Dumnezeu este mai presus decât orice alegere.

Şi atunci când vine fetiţa, ea este socotită ca tocmai cel mai bun dar şi mai scump potrivit pentru ei şi trimis de dragostea lui Dumnezeu.

Nimeni nu ştie planul lui Dumnezeu. Poate că această fetiţă este rânduită să fie o mare binecuvântare pentru mulţi, prin chemarea deosebită pe care i-a rânduit-o ei din veşnicie Dumnezeu.

Câte fetiţe din acestea n-au ajuns femei sfinte, soţii, surori sau mame binecuvântate în Lucrarea lui Dumnezeu!...

Astfel, fetiţa creşte sub îndrumarea rugăciunii şi vegherii sfinte.

Mama îi va fi cel dintâi model, învăţător şi prieten...

De la mama va vedea. De la mama va învăţa. Şi mama îi va spune totul.

Lângă mama va îngenunchea la rugăciune.

După mama va învăţa să spună Tatăl nostru şi să cânte Domnului.

Privind la gura mamei, va asculta primele versete ale Evangheliei sfinte.

Şi după mama ei, se va deprinde fetiţa să le ştie singură.

Din cuvintele mamei dulci, va învăţa ea primele poezii şi cântări, care o vor umple de bucurie pe ea şi pe alţii...

Cu mama de mână se va duce prima dată la biserică şi la adunare...

Lângă mama ei va învăţa să îngenuncheze cu sfântă evlavie, împreună cu surorile.

Cu mama se va apropia în frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, de Crucea şi de Jertfa Domnului nostru Isus Hristos, împărtăşindu-se prima dată din Taina Răscumpărătoare a Trupului şi a Sângelui Său Cel Sfinţitor.

Cu mama va deprinde ea tot ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu şi cuviincios înaintea oamenilor.

Cu mama de mână va intra ea apoi la anii şcolii, în clădirea din care va trebui ea să iese cu mai multă lumină şi cunoştinţă. Spre a fi mai bine pregătită pentru binele pe care va trebui să-l facă în viaţă. Pentru fericirea ei şi a altora...

De la mama ei va afla că şi ea trebuie să se nască din nou pentru Domnul şi să se predea lui Hristos.

Ca să aibă părtăşie personală şi ea cu Dumnezeu.

Că numai harul Domnului Iisus îi cruţă deplin şi fiinţa ei şi îi îndepărtează păcatul, punând-o într-o stare după voia lui Dumnezeu.

Şi cu mama de mână va merge la adunarea frăţească, în ziua când, răspunzând la chemarea Domnului, va îngenunchea şi ea în fericirea legământului ei cu Hristos.

Şi prima dată, cu glasul gurii ei, cu toată căldura inimii ei, cu toată curăţia rugăciunii şi cu toate lacrimile dragostei ei, va pune cu hotărâre sfântă cel mai sfânt şi mai veşnic legământ al unei fiinţe, legământul cu Hristos.

Legământul de predare, de credinţă, de ascultare, de iubire, de răbdare, de viaţă şi de moarte cu Hristos.

Dumnezeu să te binecuvânteze astfel, scumpa noastră surioară.

Jertfa lui Hristos să-ţi sfinţească toată fiinţa ta.

Dragostea lui Hristos să-ţi umple toată fiinţa ta.

Puterea lui Hristos să-ţi păzească toată viaţa ta.

Lumina lui Hristos să-ți însoțească toate căile tale.

Voia lui Hristos să se facă în toate faptele tale.

Duhul lui Hristos să îndrume toate gândurile tale.

Podoabele lui Hristos să fie toată frumuseţea ta.

Şi răsplata lui Hristos să fie toată fericirea ta.

Slavă veşnică Ţie, Sfântul nostru Tată Ceresc, pentru că ai binevoit să trimiţi pe pământul acesta fiinţe atât de scumpe şi de sfinte.

Te rugăm binecuvântează pe toţi părinţii cărora le trimiţi spre grijă şi bucurie o astfel de fiinţă curată.

Pentru ca prin harul Tău să-ţi simtă şi să-şi împlinească după voia Ta, toată datoria lor, pe care o au faţă de Tine şi faţă de ea.

Binecuvânteaz-o în chip deosebit pe mama, pentru că ea are cea mai sfântă, cea mai dulce, dar şi cea mai grea dintre datorii.

Şi binecuvântează sufletul nou al fetiţei, făcând-o să crească spre slava Ta. Şi aşa cum ai rânduit-o de la început - spre fericirea altora. Amin.

Când părinţii se ascund

Când părinţii se ascund unul de altul în faţa copiilor, îşi fac lor un rău, iar copiilor zece.

Un copil spunea:

- Eu am învăţat toate relele prin părinţii mei aşa:

Tata mă trimitea să-i cumpăr tutun, fără să ştie mama.

Mama mă trimitea să-i cumpăr rachiu, fără să ştie tata.

Iar eu am învăţat să fur şi să-mi cumpăr şi tutun şi rachiu fără să ştie nici mama, nici tata.

O, părinţilor, nu vă ascundeţi şi nu păcătuiţi, căci păcatul vostru va rodi moarte şi pierzare în copiii voştri. Şi vor aduce osândă veşnică şi pentru voi şi pentru ei.

Fiţi credincioşi cu o viaţă sfântă, ca să fiţi fericiţi cu toţii. Şi voi şi ei.

- După Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni în lume atât de mult ca pe mama.

(Fericitul Ieronim)

Dacă buna ta mamă trăieşte, ascultă de vorba ei.

Dacă a murit, ascultă de pilda ei.