Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.
Domnul Isus, îmbărbătând mai departe pe ucenicii Săi le-a zis:
Și Eu voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor (Apărător și Ajutor), care să rămână cu voi în veac...
În încercările prin care aveau să treacă ucenicii Săi, Domnul Isus știa cât de multă nevoie vor avea de mângâiere, și cât de puțină vor găsi-o ei în lume.
În primejdiile prin care vor trebui să treacă, Domnul Isus știa câtă lipsă vor avea ei de un apărător... Când și oamenii și legile le vor fi vrăjmași, din pricina Numelui Său (Matei 24, 9; 1 Petru 4, 16; Apoc. 2, 10).
În luptele spre care se pregăteau ucenicii Săi să meargă, chiar începând din clipa asta, Domnul Isus știa cât de multă trebuință vor avea de un ajutor necurmat. Nu numai trecând prin viață ci și trecând prin moarte. Până în veac, atât ei cât și cei ce-i vor urma până la sfârșit.
De aceea Domnul Isus le-a promis că și El Își va uni rugăciunea Lui cu a lor către Tatăl, pentru ca ori de câte ori și oricât timp vor avea de trecut prin aceste stări și împrejurări, ei să fie siguri că vor primi din Duhul lui Dumnezeu totul.
Vor primi mângâierea care va întrece și va răsplăti tot necazul și toată suferința lor.
Vor primi o apărare care îi va păzi neatinși de flăcări. Nebiruiți de valuri. Neclătinați de furtuni (Isaia 43, 1-2; Psalm 91, 1-16).
Vor primi un ajutor care îi va întări în orice luptă. Îi va face neclintiți în orice vreme. Și îi va ajuta să rămână în picioare după ce vor fi biruit orice vrăjmaș (Efes. 6, 13).
O, ce dulce Mângâietor este Duhul Sfânt pe care Tatăl ni l-a trimes prin Domnul nostru Isus Hristos. Și căruia Mântuitorul nostru Preaiubit, ne-a încredințat să ne păzească, rămânând cu noi până vom ajunge la El!
Nimic pe lumea aceasta nu este atât de dulce pentru noi ca mângâierea cu care Duhul Sfânt alină ranele noastre și îndulcește toate amărăciunile noastre și uscă toate lacrimile noastre.
Pentru multe daruri trebuie să fim noi mulțumitori și recunoscători Sfântului Duh.
Dar pentru mângâierile Sale dulci, trebuie să-I mulțumim neîncetat.
Lucrând cu părintele Iosif, de multe ori mi-a spus același lucru din viața lui plină de zbucium și de suferințe, în care numai mângâierile Duhului Sfânt i-au dat toată puterea de răbdare și de luptă.
Stând odată în parcul din șanțurile cetății, în partea dinspre Spitalul Central din Sibiu, pe una din băncile vechi, părintele Iosif îmi spune:
Iată aici am scris într-unul din cele mai grele momente din viața mea, cântarea
Mai lângă Domnul meu, mai lângă El.
Aici am stat pe banca aceasta singur, plângeam scriind și scriam plângând...
Am tot căutat cuvintele care să se potrivească la sfârșitul versurilor cu El cu care sfârșesc ultimul rând al fiecărei strofe...
Am găsit zel. Am găsit fel. Am găsit țel - dar inima mea nu era mulțumită, pentru că nici unul din aceste cuvinte nu exprima adevărata mea stare sufletească. Simțeam însă că trebuie să fie unul altfel.
Dar când dintr-o dată mi-a venit în gând cuvântul singurel, o lumină blândă, fericită și mângâietoare mi-a umplut de o bucurie cerească sufletul meu. A fost ceva de nedescris, ca o revărsare a Duhului Sfânt.
M-am aruncat acolo în iarbă și mă tăvăleam plângând și cântând, într-o beție ca a Cincizecimii.
Așa îmi fusese sufletul meu atunci când l-a umplut lumina mângâierii Duhului Sfânt pe totdeauna. Și o, de câte ori mi-a mai fost astfel, până când a rămas pe totdeauna așa...
Oamenii se uitau atunci în parc la mine, crezând că am înnebunit. Dar mie nici nu-mi păsa. Sufletul meu era plin de mângâierea și bucuria Duhului Sfânt.
Și tot așa am rămas până azi sub plinătatea revărsării Lui.
De câte ori trec și astăzi prin locul acela, din partea Sibiului, îmi aduc aminte de ziua când părintele mi-a spus despre acest moment din viața lui. Și pe măsură ce trec anii, îl înțeleg tot mai bine și câtă dreptate avea.
Așa este revărsarea Duhului Sfânt, așa sunt mângâierile Lui.
O Preadulce și Preasfânt Mângâietor Ceresc,
fii în vecii vecilor binecuvântat Duhule Sfinte.
Îți mulțumim că din clipa când Te-ai pogorât de la Tatăl, trimes de Domnul nostru Isus, Tu Ți-ai împlinit neîncetat cu atâta duioșie și iubire slujba Ta de Mângâietor Sfânt al copiilor Tăi îndurerați, nedreptățiți și singuratici pe pământ.
Îți mulțumim că ai mângâiat pe cei iubiți ai Tăi și ai noștri, în toate încercările lor din lume, dăruindu-le și ocrotire și ajutor în toate, până la capăt.
Îți mulțumim că și nouă Tu ne-ai dăruit neîncetat dulcile Tale mângâieri și puternicul Tău sprijin, în toate încercările prin care ne-ai trecut.
Și Te rugăm rămâi și mai departe pentru toți urmașii noștri ceea ce ai fost pentru noi.
Până ce ne vei duce pe toți cu bine la Domnul nostru care ne așteaptă. Și pe care Îl așteptăm.
Amin.
+
Puneți înaintea celor care vreți să-i învățați
pilda oamenilor vrednici, ce-au trăit cum le-arătați.