Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.
Domnul Isus, îmbărbătând mai departe pe ucenicii Săi le-a zis:
Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Mângâietor (Apărător şi Ajutor), care să rămână cu voi în veac...
În încercările prin care aveau să treacă ucenicii Săi, Domnul Isus ştia cât de multă nevoie vor avea de mângâiere, şi cât de puţină vor găsi-o ei în lume.
În primejdiile prin care vor trebui să treacă, Domnul Isus ştia câtă lipsă vor avea ei de un apărător... Când şi oamenii şi legile le vor fi vrăjmaşi, din pricina Numelui Său (Matei 24, 9; 1 Petru 4, 16; Apoc. 2, 10).
În luptele spre care se pregăteau ucenicii Săi să meargă, chiar începând din clipa asta, Domnul Isus ştia cât de multă trebuinţă vor avea de un ajutor necurmat. Nu numai trecând prin viaţă ci şi trecând prin moarte. Până în veac, atât ei cât şi cei ce-i vor urma până la sfârşit.
De aceea Domnul Isus le-a promis că şi El Îşi va uni rugăciunea Lui cu a lor către Tatăl, pentru ca ori de câte ori şi oricât timp vor avea de trecut prin aceste stări şi împrejurări, ei să fie siguri că vor primi din Duhul lui Dumnezeu totul.
Vor primi mângâierea care va întrece şi va răsplăti tot necazul şi toată suferinţa lor.
Vor primi o apărare care îi va păzi neatinşi de flăcări. Nebiruiţi de valuri. Neclătinaţi de furtuni (Isaia 43, 1-2; Psalm 91, 1-16).
Vor primi un ajutor care îi va întări în orice luptă. Îi va face neclintiţi în orice vreme. Şi îi va ajuta să rămână în picioare după ce vor fi biruit orice vrăjmaş (Efes. 6, 13).
O, ce dulce Mângâietor este Duhul Sfânt pe care Tatăl ni l-a trimes prin Domnul nostru Isus Hristos. Şi căruia Mântuitorul nostru Preaiubit, ne-a încredinţat să ne păzească, rămânând cu noi până vom ajunge la El!
Nimic pe lumea aceasta nu este atât de dulce pentru noi ca mângâierea cu care Duhul Sfânt alină ranele noastre şi îndulceşte toate amărăciunile noastre şi uscă toate lacrimile noastre.
Pentru multe daruri trebuie să fim noi mulţumitori şi recunoscători Sfântului Duh.
Dar pentru mângâierile Sale dulci, trebuie să-I mulţumim neîncetat.
Lucrând cu părintele Iosif, de multe ori mi-a spus acelaşi lucru din viaţa lui plină de zbucium şi de suferinţe, în care numai mângâierile Duhului Sfânt i-au dat toată puterea de răbdare şi de luptă.
Stând odată în parcul din şanţurile cetăţii, în partea dinspre Spitalul Central din Sibiu, pe una din băncile vechi, părintele Iosif îmi spune:
Iată aici am scris într-unul din cele mai grele momente din viaţa mea, cântarea
Mai lângă Domnul meu, mai lângă El.
Aici am stat pe banca aceasta singur, plângeam scriind şi scriam plângând...
Am tot căutat cuvintele care să se potrivească la sfârşitul versurilor cu El cu care sfârşesc ultimul rând al fiecărei strofe...
Am găsit zel. Am găsit fel. Am găsit ţel - dar inima mea nu era mulţumită, pentru că nici unul din aceste cuvinte nu exprima adevărata mea stare sufletească. Simţeam însă că trebuie să fie unul altfel.
Dar când dintr-o dată mi-a venit în gând cuvântul singurel, o lumină blândă, fericită şi mângâietoare mi-a umplut de o bucurie cerească sufletul meu. A fost ceva de nedescris, ca o revărsare a Duhului Sfânt.
M-am aruncat acolo în iarbă şi mă tăvăleam plângând şi cântând, într-o beţie ca a Cincizecimii.
Aşa îmi fusese sufletul meu atunci când l-a umplut lumina mângâierii Duhului Sfânt pe totdeauna. Şi o, de câte ori mi-a mai fost astfel, până când a rămas pe totdeauna aşa...
Oamenii se uitau atunci în parc la mine, crezând că am înnebunit. Dar mie nici nu-mi păsa. Sufletul meu era plin de mângâierea şi bucuria Duhului Sfânt.
Şi tot aşa am rămas până azi sub plinătatea revărsării Lui.
De câte ori trec şi astăzi prin locul acela, din partea Sibiului, îmi aduc aminte de ziua când părintele mi-a spus despre acest moment din viaţa lui. Şi pe măsură ce trec anii, îl înţeleg tot mai bine şi câtă dreptate avea.
Aşa este revărsarea Duhului Sfânt, aşa sunt mângâierile Lui.
O Preadulce şi Preasfânt Mângâietor Ceresc,
fii în vecii vecilor binecuvântat Duhule Sfinte.
Îţi mulţumim că din clipa când Te-ai pogorât de la Tatăl, trimes de Domnul nostru Isus, Tu Ţi-ai împlinit neîncetat cu atâta duioşie şi iubire slujba Ta de Mângâietor Sfânt al copiilor Tăi îndureraţi, nedreptăţiţi şi singuratici pe pământ.
Îţi mulţumim că ai mângâiat pe cei iubiţi ai Tăi şi ai noştri, în toate încercările lor din lume, dăruindu-le şi ocrotire şi ajutor în toate, până la capăt.
Îţi mulţumim că şi nouă Tu ne-ai dăruit neîncetat dulcile Tale mângâieri şi puternicul Tău sprijin, în toate încercările prin care ne-ai trecut.
Şi Te rugăm rămâi şi mai departe pentru toţi urmaşii noştri ceea ce ai fost pentru noi.
Până ce ne vei duce pe toţi cu bine la Domnul nostru care ne aşteaptă. Şi pe care Îl aşteptăm.
Amin.
+
Puneţi înaintea celor care vreţi să-i învăţaţi
pilda oamenilor vrednici, ce-au trăit cum le-arătaţi.