Un rod de sută la sută

O parte din rugăciunea fratelui Traian Dorz de la începutul adunării:

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin.

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.

Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vină împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă păcatele noastre precum iertăm și noi greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău. Amin.

Slavă Ție, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Dumnezeul nostru. Amin.

Din toată inima Îți mulțumim, Doamne Dumnezeul și Tatăl nostru, pentru harul cel mare pe care ni l-ai făcut ca, în această zi de sărbătoare sfântă, în ziua Ta, în adunarea Ta, în Cuvântul Tău, să ne putem bucura împreună de rugăciunea aceasta, de starea aceasta sub binecuvântarea Ta și sub ploaia sfântă a Cuvântului Tău cel Sfânt.

După sfânta Ta făgăduință scrisă în Cuvântul Tău cel veșnic, Te rugăm, Doamne Dumnezeul nostru, vino în mijlocul nostru, după cum ai spus că, acolo unde doi sau trei se adună în Numele Tău, ești și Tu în mijlocul lor. Te rugăm, vino în mijlocul nostru și fă să simțim puternic prezența Ta. Dăruiește-ne lumina Duhului Tău cel Sfânt, care să ne deschidă mintea, să ne deschidă inima, să ne deschidă priceperea să înțelegem și să credem acest adevăr, pentru ca să ne putem bucura de toate făgăduințele făcute celor care-l cred.

Te rugăm să binecuvântezi această adunare a noastră sfântă în ceasul acesta de rugăciune pe care ni l-ai pregătit Tu să ne bucurăm în ziua Ta, în Numele Tău. Te rugăm, binecuvântează strângerea noastră aici împreună. Pe frații noștri și surorile noastre care au venit în Numele Tău, Te rugăm să-i binecuvântezi.

Binecuvântează casa aceasta și familia care locuiește aici și care și-a deschis-o pentru Tine ca odată Marta din Betania căsuța ei, să Te ospăteze. Binecuvântează toate casele care se deschid pentru Tine și toate familiile care, din dragoste pentru Tine, deschid casa și inima lor și pentru cei care Te iubesc pe Tine, pentru Cuvântul Tău, pentru adunarea Ta, în sărbătoarea minunată a acestei adunări. Binecuvântează, Te rugăm, familia aceasta și pe toate familiile din orașul acesta care cu drag Te primesc pe Tine și care caută să Te slujească și să Te slăvească pe Tine.

Te rugăm să-i binecuvântezi pe toți frații și surorile noastre care mai sunt adunați, oriunde ar fi, ca noi în ceasul acesta de duminică după-masă, să se închine Ție și să slăvească Numele Tău, petrecând în jurul Cuvântului Tău cel Sfânt și așteptând ploaia binecuvântată a Duhului Tău Sfânt.

Binecuvântează-i pe toți cei care s-au rugat și se roagă pentru bucuria acestei adunări. Binecuvântează-i și pe cei care ne-au cerut să ne rugăm pentru ei când suntem împreună. Doamne, noi suntem fericiți când suntem cu Tine și Tu ești cu noi! Dar sunt atât de mulți dintre frații și surorile noastre care sunt singuratici, bolnavi în casele lor, în spitale, în sanatorii, care sunt în azilurile de bătrâni, neputincioși, care sunt, Doamne, în orfelinate, copilași fără mamă și tată, care sunt în stări grele, în închisori, în necazuri, în casele de nebuni, în spitalele de copii anormali. Îndură-Te, Doamne, de toate aceste ființe care sunt creaturile Tale. Ai milă cu bunătate și coboară sub o formă sau alta spre mângâierea și ajutorarea lor.

Binecuvântează-i pe cei care îngrijesc de cei bolnavi și bătrâni. Binecuvântează-i pe cei care au milă de orfani și de lipsiți. Dăruiește-le răbdare celor care îngrijesc de cei bolnavi. Binecuvântează-i pe cei care alină durerea și care operează rănile celor care sunt în suferință. Și atunci când numai Tu poți ajuta, poartă binecuvântat mâna cea care taie, să vindece, și dăruiește-le putere celor care trebuie să îngrijească de cei neputincioși, ca să aibă milă și răbdare cu ei. Nouă înșine, Te rugăm să ne dăruiești această milă și răbdare când și noi vom avea nevoie să îngrijim de alții: părinții noștri, frații noștri, soțiile noastre, soții noștri sau copiii noștri. Și dăruiește-ne și nouă, când noi vom fi în vremuri de apăsare, suflete care să ne iubească cu răbdare, cu blândețe și cu bunătate.

Binecuvântează-i pe toți cei care se adună în Numele Tău și le răspunde cu blândețe și cu bunătate. Binecuvântează-i pe cei care deschid Cuvântul Tău și se străduiesc să-i facă și pe alții să-l iubească, să-l înțeleagă, să guste cât de bun ești Tu, Doamne, și cât de fericit este cel care Te iubește, care Te crede și Te primește în viața lui! Pe cei care Te-au primit în viața lor, frații și surorile noastre, Te rugăm să-i binecuvântezi. Să-i ajuți să-și ducă până la capăt legământul frumos și fericit.

Iar pe cei care au auzit de ani de zile Cuvântul Tău, mai de curând sau mai târziu, dar care încă nu s-au hotărât pentru Tine, nu-i lăsa, Doamne, să moară neîmpăcați cu Tine. Dăruiește-le clipa cea fericită a legământului, în care iertate le sunt păcatele, în care scris este numele lor în Cartea Vieții și din care ei sunt copiii Tăi binecuvântați.

Noi Îți mulțumim că ai adus în viața noastră ziua în care ne-am hotărât pentru Tine. Ce fericită a fost ziua aceasta și cât de mult binecuvântăm Numele Tău că ai adus-o odată în viața noastră! Ajută-ne să-Ți fim credincioși până la sfârșit. N-avem altă rugăciune mai fierbinte, decât aceasta, Doamne: dacă am început frumos cu Tine, să sfârșim frumos. Că mai fericit este sfârșitul unui lucru, decât începutul lui; fiindcă mulți au început frumos, dar au sfârșit rău. Dăruiește-ne, Doamne, nouă o inimă smerită și o umblare credincioasă, pentru ca să ne putem bucura totdeauna de ajutorul Tău. Că Tu ai spus că celor smeriți le vei da har și-i vei binecuvânta pe cei care știu să se smerească și să fie umiliți, așteptând cu răbdare și credincioșie bunătatea Ta.

Mulțumim pentru bucuria acestei clipe de rugăciune. Doamne, cât am vrea să ne spunem noi unii altora, mai însemnat e ceea ce-Ți spunem Ție și ceea ce ne spui Tu nouă.

Pentru ceasul acesta în care vom sta împreună, deschide-ne mintea, deschide-ne inima, deschide-ne înțelegerea și întreaga noastră ființă pentru primirea Ta și pentru urmarea în ascultarea de Tine.

Din toată inima Îți mulțumim pentru prilejul acesta pe care ni l-ai rânduit acum, după atât de mulți ani de când nu ne-am văzut trupește unii pe alții. Îți mulțumim pentru cei pe care i-ai păstrat credincioși dintre cei pe care i-am cunoscut cândva... Îți mulțumim pentru cei pe care i-ai adăugat mai noi la numărul Tău cel sfânt, la Lucrarea cea sfântă, la turma Ta binecuvântată, la Oastea Ta. Te rugăm să-i binecuvântezi.

Ne rugăm pentru frații și surorile noastre, lucrătorii Tăi. Ne rugăm pentru tineretul Tău, pentru copiii Tăi, pentru copiii noștri trupești și sufletești. Te rugăm să-i binecuvântezi și să-i faci fericiți.

Te rugăm pentru lumea întreagă, să rânduiești vreme de pace și libertate pentru o largă răspândire a Cuvântului Tău și pentru deschiderea inimilor oamenilor să Te primească și să Te asculte pe Tine.

Ne rugăm pentru țara noastră s-o binecuvântezi, Doamne, cu vremuri de pace, cu belșug și cu binecuvântare. Și tuturor celor pe care i-ai rânduit conducători în mijlocul nostru dăruiește-le lumina Ta, înțelepciunea Ta și harul Tău; pentru ca, îndrumându-ne după voia Ta, să ne putem bucura de pace și de bucuria de-a Te slăvi și de-a Te lăuda pe Tine, Care ni le dai pe toate acestea cu mână largă și cu braț înalt.

Binecuvântează Biserica noastră, credința noastră, slujitorii Tăi din ea. Și fă-i, Doamne, pe toți cei care sunt în ea cu o chemare sfântă de la Tine să Te mărturisească nu numai cu cuvântul, ci mai ales cu viața și cu exemplul curat și sfânt, după pilda sfinților noștri părinți care au trăit atât de frumos în lucrarea Ta, Doamne, de-a lungul veacurilor și ne-au lăsat nouă nu numai Cuvântul Tău, ci și pilda unei frumoase trăiri ascultătoare și devotate Ție.

Binecuvântează acum ceasul nostru împreună. Binecuvântează-i pe toți cei cu care am petrecut aseară și-n ziua de astăzi. Binecuvântează-i pe cei care ne-au petrecut încoace. Binecuvântează-i și pe cei care ne-au întâmpinat aici. Din toată inima Îți mulțumim pentru harul acestei zile în care putem să ne rugăm Ție, în ziua Ta, Doamne, în ziua de sărbătoare binecuvântată pe care ai pregătit-o Tu ca noi să ne bucurăm în ea. Umple-ne Tu de bucuria Ta. Doamne, Tu ești bucuria noastră! Ferice de cine Te are pe Tine, că acela are o bucurie veșnică și un ospăț necurmat, o masă îmbelșugată întotdeauna. Ajută-ne și fii Tu hrana noastră, bucuria noastră, plăcerea noastră, fericirea noastră, mama noastră, soțul nostru, Mântuitorul nostru, Dumnezeul nostru, Prietenul și Binefăcătorul nostru.

Dulcele, Dragul, Scumpul nostru Mântuitor, Iisuse Doamne, vino în mijlocul nostru și stai cu plăcere între noi și ajută-ne să Te simțim pe Tine. (...)

Din vorbirea fratelui Traian Dorz:

(...) Să i se dea partea lui din roadele câștigate de lucrătorii viei. Ei ce-au făcut? L-au prins pe unul, l-au omorât pe altul, i-au scos afară cu mâinile goale. Și pe fiul, când a venit, [l-au omorât]. Și acuma zice: „Ce va face stăpânul viei? Pe cei răi cu rău îi va pierde și via o va da la alții”.

Zic, noi o să mergem în fața Judecății lui Dumnezeu. Frăția ta, om credincios, L-ai iubit pe Domnul, L-ai cunoscut, ai citit Biblia Lui, ai dorit să fii credincios, să-L slujești. Dar ce-ai făcut cu partea Domnului în ziua când ai cules salariul, când ai cules roadele? Pământul e al Domnului. El a dat soarele, El a dat ploaia, El a dat vântul care a făcut să rodească, El mi-a dat sănătate să pot munci, El mi-a dat pământul acesta să-l pot folosi, El mi-a dat putere și pricepere să pot câștiga; iar la vremea roadelor, ce-am făcut eu pentru Domnul?

Fratele și-a dat seama. Zice: „Voi ajunge și eu în fața lui Dumnezeu la Judecată - că toți trebuie să mergem. Și atunci o să zică: «Ce-ai făcut pentru Mine? Că Eu ți-am dat sănătate, ți-am dat condiții de muncă într-un loc ușor și plăcut și am făcut să ai sănătate și pricepere să-ți faci serviciul și să câștigi foarte frumos. Dar în zilele Mele, în sărbătorile Mele, când trebuia să fii în lucrul Meu și tu ai câștigat salariu, ce-ai făcut cu banii socotiți pentru zilele pe care le-ai făcut și nu trebuia să le faci acolo, dar, ca să-ți păstrezi pâinea, ai lucrat și ai strâns bani?».

În Ziua Judecății voi spune: «Da, Doamne, am făcut bine: am dat drumul să-i viziteze cei necăjiți pe bolnavi...». «Da, dar pentru asta ai primit bani...». Mântuitorul a spus: „Faceți binele fără să așteptați ceva în schimb». «Tu ai primit în schimb. Ce mai aștepți? Ți-ai luat plata și ai făcut nedreptate lui Dumnezeu»”.

Asta, să zicem, numai în cazul acesta. Dar în atâtea cazuri, fiecare dintre noi, la vremea roadelor, nu dăm partea Stăpânului nici din timpul nostru, nici din eforturile noastre, nici din talentul nostru, nici din tot ceea ce ne dă Dumnezeu. La vremea roadelor, nu-I facem parte. Și atunci zicem: „Doamne, ce-am păcătuit?”. Cu ce drept mai mergem noi și ce plată mai așteptăm de la Dumnezeu când, pentru fiecare bine pe care l-am făcut, noi ne-am primit plata aici?

Am vrut să vorbim acum despre cei închipuiți în sămânță. De patru feluri de sămânță scrie în Pilda cu semănătorul. Și spune: „Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu”. Și, tot în același context, spune că sămânța sunt cei care aud și care se comportă ca și cei de lângă drum, ca și cei de pe piatră, ca și cei din spini; și abia a patra parte ca aceia care au primit Cuvântul lui Dumnezeu, sămânța sfântă, într-o inimă bună și curată și aduc roadă în răbdare.

Iată, Mântuitorul le vorbea la niște ascultători din adunarea Lui. Pentru că atunci era cu Domnul mult norod și mulți ucenici. Era vorba de cei care erau acolo; și e vorba de noi, cei care suntem aici. În fiecare biserică sunt aceste patru feluri de ascultători și patru feluri de credincioși. Unii care sunt ca drumul: oameni ușuratici, oameni nestatornici, cum e strada: totdeauna frecventată, totdeauna plină de râsete, de tot felul de distracții, de cuvinte porcoase și de purtări urâte. În adunările Domnului și-n biserica Domnului sunt și astfel de ascultători. Aud Cuvântul lui Dumnezeu, dar îndată ce pleacă de la adunare iubesc strada, le place viața ușuratică, glumele porcoase, distracțiile acestea vinovate și murdare, care sunt din ce în ce mai murdare... Ce mai rămâne în sufletele acestor oameni din ce au auzit la biserică și din ce au auzit la adunare? Când ies afară - cum spune Domnul în pildă despre sămânța care a căzut lângă drum -, vin răpitoarele astea ticăloase, ispititoare, vrăjmașe, care pândesc ca hoațele să fure din inima omului orice sămânță bună.

Oricine iubește strada, iubește lumea, iubește distracțiile acestea ușuratice, iubește publicistica aceasta ușoară și plină de murdării sufletești și ajunge să nu mai poată păstra în sufletul lui nici un sâmbure de sămânță bună și de sfat bun. Tot ce auzi bine în familie, tot ce auzi bine în biserică, tot ce auzi bine în adunare, dacă iubești strada, [ai pierdut]. Strada și lumea, și acești oameni ușuratici care se bucură numai să spună un banc prost și o glumă murdară, și să inspire sufletelor tinere, mai ales, tot felul de imaginații rele și de îndemnuri la păcat, toate acestea sunt acele răpitoare satanice care smulg din sufletul nostru, din sufletele copiilor noștri, din sufletul soțiilor sau al soților noștri sămânța cea bună a unui gând frumos și a unei porniri bune. Și lasă în locul ei golul pustiu pe care diavolul îl umple cu toată murdăria care se dezlănțuie și se lăfăie în toate lucrurile acestea obișnuite acum, păcătoase din lume.

[De la] oricine aude Cuvântul lui Dumnezeu, dar căruia îi place, după aceea, să iasă pe stradă, să se întâlnească cu prietenii ușuratice, cu glume proaste, cu bancuri murdare, tot ceea ce a primit bun în sufletul său, în familia sa și-n adunarea sa fură diavolul; și omul rămâne pierdut pentru totdeauna.

În sămânța căzută pe piatră e vorba despre cei care sunt lesne influențabili; care sunt fricoși; care merg la adunare; ar merge și la biserică; le place să audă Cuvântul lui Dumnezeu, dar, imediat ce se ivește cumva un risc, imediat ce se ivește undeva un pericol de prigoană și de suferință pentru Domnul, e gata să se lepede; să batjocorească. Și mulți dintre aceștia au devenit trădătorii Lucrării lui Dumnezeu, vânzătorii fraților. Pentru ca să se scape pe ei, au băgat pe oricâți... și nu le-a păsat că înfundă pe altul, pe un nevinovat, la cel mai rău și amar chin. Pentru ca să-și poată salva el situația lui, e în stare să vândă pe oricine.

Aceștia sunt cei cărora le place să audă ce-i bine, dar la cea dintâi ispită și la cel dintâi risc sau pericol, ei sunt gata să vândă pe oricine, numai să se scape pe ei. Să bage pe oricine, numai să se scoată pe ei. Să facă rău la oricine, numai să-și poată salva situația lor. Aceștia sunt oameni blestemați. Și, în mijlocul Bisericii și în mijlocul adunării, s-au găsit și poate că se vor mai găsi și astfel de suflete. Căci Mântuitorul n-a spus în Evanghelia Sa niște lucruri care n-au acoperire în realitate și-n fapte. Ci o situație tristă și dureroasă: că-n adunările și-n bisericile lui Dumnezeu se găsesc, spre marea noastră durere - și a lui Dumnezeu, și a adevărului -, astfel de suflete gata să facă orice compromis cu păcatul. Să se arate ușuratici și, la cel dintâi pericol, când se ivește o primejdie, nu sunt în stare să sufere nimic pentru Dumnezeu. Sunt în stare însă să bage pe oricine să sufere orice, numai ei să se poată salva sau să-și acopere un interes al lor cu paguba și cu durerea altora.

Aceștia sunt cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu, dar, ca sămânța căzută pe piatră, la cea dintâi dogoare se uscă și, gata, s-a sfârșit cu ea.

Pe urmă, în adunările și-n bisericile Domnului sunt și categoria a treia: dintre cei care, când aud Cuvântul lui Dumnezeu, ei, încă stăpâniți de firea pământească, de dorința de câștig, de dorința de afaceri, de dorința de bișniță și de tot ce [aduce] profit în ceea ce privește starea materială și jumătatea inferioară a organismului lor, sunt gata să lepede Cuvântul lui Dumnezeu și să facă faptele firii pământești, care înăbușe orice sămânță bună și-i fac să nu mai poată aduce nici un rod.

Abia a patra parte cade în pământ bun. Dar și-n aceasta sunt trei categorii de suflete: unii care aduc rod treizeci, alții șaizeci, alții o sută. Și-n adunarea Domnului sunt a patra parte, să zicem, credincioși. Dar și aceștia sunt gradați. Nu-și dau toate silințele. Unii au un talant, alții au doi, alții au cinci. Unii aduc roade de treizeci, alții de șaizeci, alții de o sută. Și Domnul binecuvântează aceste suflete și le spune că sunt cei care primesc Cuvântul lui Dumnezeu într-o inimă bună și curată și aduc roade în răbdare. Și binecuvântează pe cei care vor fi găsiți aducând astfel de roade.

În Evanghelia de astăzi mai sunt foarte multe adevăruri, asupra cărora nu ne ajunge acum timpul să stăm. Cu cât săpăm mai adânc în mina asta de aur, găsim filon tot mai curat de aur binecuvântat: e Cuvântul lui Dumnezeu. Și aurul acesta este necesar pentru mântuirea noastră și pentru aducerea de către noi a roadelor binecuvântate.

Mântuitorul a încheiat expunerea aceasta despre cele patru feluri de ascultători din biserică și din adunare, dintre care unii sunt ușuratici, alții sunt fricoși, alții sunt îngreuiați de pofte, de dorința de păcat și de dorința de câștig. Toți aceștia se pierd. Ascultă în zadar Cuvântul lui Dumnezeu și, dacă vor fi găsiți de Domnul în situația aceasta, ei sunt pierduți. În zadar au mers la biserică, în zadar au mers la adunare, în zadar au cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu, dacă nu aduc roada celor găsiți în situația de-a patra, care au adus chiar treizeci; chiar șaizeci, dacă nu pot sută la sută din roadele cerute de Cuvântul lui Dumnezeu.

Aici sunt însă trei versete cu care Mântuitorul încheie. Și fiecare dintre aceste versete conține un adevăr foarte important pentru fiecare dintre noi.

„Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune în sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.”(Luca 8, 16) Acesta este un aviz tuturor celor care vin în adunare și care capătă de la Dumnezeu lumină, că n-au voie s-o ascundă nici după interes, nici după ușurătate, nici după lăcomie. Ci trebuie să trăiască o viață sfântă, expunând în fața tuturor adevărul că ei Îl cunosc pe Dumnezeu și au Cuvântul Său cel Sfânt. Nici din frică, nici din rușine, nici din lașitate să nu ascundem dragostea noastră de Dumnezeu și cunoașterea noastră despre El. Ci să fim în stare în orice situație să ridicăm lumina în sfeșnic. Să avem curajul luminii, curajul atitudinii noastre, curajul convingerii noastre. Credem în Dumnezeu, credem Cuvântul Lui cel Sfânt, credem că nașterea din nou este o condiție fără de care nu se poate mântui nimeni? Credem și am ajuns la convingerea aceasta? Atunci datoria noastră este s-o înfățișăm tuturor. Să avem curajul să răspundem - fără ostentație și fără bravadă, și fără să provocăm pe nimeni -, cu o dragoste smerită, cum a fost dragostea Mântuitorului. Și cu un curaj demn și frumos, și cinstit, al răspunderii noastre, să înfățișăm tuturor oamenilor adevărul că este o mântuire și că, pentru ca s-o dobândești, trebuie să îndeplinești niște condiții. Și, pentru ca să îndeplinești aceste condiții, cea dintâi este să te naști din nou, să te hotărăști pentru Dumnezeu, să-ți aprinzi propria ta lumină din lumina lui Dumnezeu. Și această lumină să strălucească nu atât de mult prin cuvintele noastre sau prin expresiile noastre auzite sau scrise, ci prin viața și prin trăirea noastră ca o lumină în mijlocul societății, al anturajului, al mediului în care umblăm. Aceasta este a doua obligație.

„Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi recunoscut și nu va veni la lumină.” Aici este pentru cei care vând Lucrarea, care fac compromisuri din lașitate și din frică. Pentru că orice lucru ascuns, orice notă dată în ascuns, orice pâră, orice reclamație anonimă, clandestină, pentru a face rău la altul, pe care n-o iscălim și o trimitem, și creăm multe neplăceri (că mulți au avut de suferit din cauza unor astfel de pâri clandestine și anonime) [va ieși la lumină].

Nu este nimic care să nu iasă la lumină. Toate aceste note date în ascuns, toate aceste pâri, toate aceste șoapte spuse la ureche, pentru ca să-l pârâm pe fratele nostru sau ca să-l băgăm pe un nevinovat pentru ca să ne scoatem pe noi, toate acestea vor fi cunoscute odată și strigă. Tot ce s-a șoptit la ureche în odăițe ascunse va fi strigat de pe acoperișul caselor. La toate difuzoarele din lume va fi spusă păcătoșenia și ticăloșia celor care i-au vândut pe alții și au dat note informative, murdare, pentru a face rău altora și a se salva pe ei. Nimic nu-i ascuns de mâna lui Dumnezeu.

Iată, acum noi citim prin ziare și auzim la posturi de radio cum sunt găsiți criminali naziști care au ucis și au omorât cine știe câte suflete pe vremea războiului sau în timpul lui Hitler. Cum sunt depistați cine știe pe unde s-au ascuns, prin America Latină, și li se fac procese publice și sunt condamnați. După atâția ani, nu se prescriu astea. Crimele nu se prescriu nici în fața oamenilor, nici în fața lui Dumnezeu. Vine vremea când tot ce a făcut cine știe care călău pus să ucidă și să-i ardă de vii pe oameni va fi adus la lumină. Și ce a rămas ascuns pentru oameni, vine ziua când Dumnezeu va scoate totul la lumină.

Asta, ca un avertisment pentru noi să nu facem în ascuns nimic rău, crezând că anonimatul și pseudonimele, și ascunzișurile ne vor acoperi. Vine vremea când Dumnezeu îi va descoperi pe toți, cu toate faptele lor. Și așa spune: că cei care vor fi făcut în ascuns fapte de milă, fapte de bunătate, fapte de dărnicie, fapte de credință vor fi răsplătiți la arătare. Iar cei care în ascuns au făcut fapte de rușine, fapte reprobabile, fapte urâte, împotriva lui Dumnezeu, împotriva semenilor, împotriva familiei cutăruia sau împotriva copilului cutăruia, Dumnezeu le va scoate la lumină și fiecare își va primi plata lui și pe pământ, și sub pământ.

Și al treilea verset scrie: „Luați seama deci cum ascultați. Că celui ce are i se va da. Dar celui ce n-are i se va lua și ce i se pare că are”. Ce adâncă legătură are versetul acesta cu încheierea pildei cu talanții! În Matei capitolul 25, Mântuitorul spune despre Judecata din urmă. La Judecata din urmă vor veni frații și surorile. Întâi surorile! Citiți în capitolul 25, care încheie Evanghelia. Evanghelia Domnului începe la Matei capitolul 5 și se sfârșește la 25. Până la capitolul 5 e începutul Evangheliei, cu cartea neamului lui Iisus, iar după 25 sunt Patimile, Învierea și Înălțarea Mântuitorului. Toată Evanghelia se cuprinde în aceste douăzeci de capitole: de la 5 până la 25. Și capitolul 25 încheie Evanghelia. Și încheierea Evangheliei e cu Judecata. Și spune la început, de la versetul 1 până la versetul 13, despre Pilda celor zece fecioare. Astea-s surorile din adunare. Nu credincioși și necredincioși. Surorile din adunare! Care au aceeași uniformă, au același nume, au aceeași pregătire, se găsesc în același loc. Numai că unele ard... altele sunt stinse.

Sunt în adunarea noastră surori binecuvântate de Dumnezeu ale căror rugăciuni ard, ale căror lacrimi ard, ale căror cântări ard. Ele ard pentru Domnul Iisus. Candela aceea a dragostei e aprinsă și veghează.

Ale multora însă sunt stinse. Stau în adunare... dar ele nu ard din dragoste pentru Domnul, din milă pentru alții, din dorința de a-L sluji pe Dumnezeu. Nu arde cântarea lor, nu arde rugăciunea lor, nu arde sufletul lor. Sunt în adunare. Da-s stinse. În Ziua Judecății, Domnul le va spune: „Nu v-ați strâns untdelemn. Nu ați învățat să ardeți pentru Dumnezeu. Nu ați învățat rugăciunea care arde, cântarea care arde, dragostea care arde, osteneala și râvna pentru Domnul care ard. Vouă v-a fost greu... Duceți-vă acuma și vă mai faceți rost, dacă mai puteți!” Se vor duce, dar atunci când va fi să se ducă (...) va fi prea târziu. Locurile unde puteau să-și aprindă candela nu mai sunt...

Adunarea Domnului e locul unde se aprinde rugăciunea noastră, lacrima noastră, dragostea noastră pentru Dumnezeu. Atunci nu va mai fi adunare...

Lucrătorii, cei cu talanții, cu unul, cu doi și cu cinci, sunt frații din adunare. Aceștia urmează după surorile noastre. Nici acolo nu-i vorba de oameni străini și de neascultători, ci de frații din adunare. Că toți au primit câte un talant de la Dumnezeu, dar unii l-au pus în lucru pentru Domnul, alții au lenevit pentru Domnul. În ziua aceea, cei doi vor lua cea de-a dreapta și cea de-a stânga parte. Cei care au făcut faptele bune și roadele bune vor merge de-a dreapta și ceilalți de-a stânga. Nu cei necredincioși vor fi acolo! Cei credincioși, care au auzit cuvântul din Pilda aceasta cu semănătura, vor fi cele trei categorii. Și cei ușuratici, și cei fricoși, și cei îmbuibați vor fi de-a stânga. La dreapta vor fi numai cei care, cu inimă bună și curată, au adus roade pentru Dumnezeu.

Acuma este vremea să ne întrebăm fiecare dintre noi, ascultând și cercetând acest Cuvânt al lui Dumnezeu în adunarea noastră, să ne cercetăm fiecare dintre noi: în care parte dintre ascultătorii Cuvântului lui Dumnezeu suntem? Între cei cărora ne place ușurătatea, viața, distracțiile, lumea... filmele... tot ceea ce este urât și atrăgător spre păcat, moda și toate lucrurile acestea care înșeală așa de mult și fură din inimile noastre tot ce am auzit la biserică și la adunare sau am citit acasă, sau suntem dintre fricoși, care, căutând folosul nostru, nu ne pasă de suferințele altora? Sau suntem dintre cei care caută numai profituri materiale, trăind pentru jumătatea inferioară a corpului lor, pentru stomac și pentru ce-i sub stomac, cum trăiește majoritatea lumii? Sau suntem dintre cei care am căutat partea superioară, bogățiile inimii, tot ceea ce este nobil, curat, frumos și bun pentru inimă și pentru minte, să realizăm viață nouă și ascultătoare de Dumnezeu?

Așa stând lucrurile, Evanghelia de astăzi, meditând asupra ei, ne va ajuta să ne descoperim propria noastră stare. Și, dacă am descoperit că, dintre cele [patru] categorii, trei [sunt] condamnate și condamnabile, să ne întoarcem la Dumnezeu, să ne hotărâm pentru El, să începem de astăzi înainte o viață nouă, pe care apoi s-o ducem în răbdare, făcând roade, cu o inimă blândă și curată, pentru ca, la venirea Stăpânului nostru - Care sigur va veni - El să ne găsească vrednici.

Acuma este un cuvânt pe care am vrea să-l explicăm în câteva cuvinte: „Pentru că celui ce are i se va mai da și va avea de prisos și de la cel ce nu are se va lua chiar și ceea ce i se pare că are”(Mt 25, 29). Ce înseamnă asta? În Pilda cu talanții se spune că stăpânul, după ce l-a răsplătit pe cel care avea zece talanți, l-a pedepsit pe cel care avea unul, dar nici atâta n-a vrut să lucreze. Și a zis: „Luați talantul ăstuia și dați-l celui care are zece talanți”. Mirați, slujitorii au zis: „Doamne, păi ăsta are zece talanți!” ,Nu-i nimic, zice. Celui ce are merită să i se mai dea. Și va avea de prisos. Iar de la cel ce nu are se va lua chiar și ceea ce i se pare că are”.

Explicația practică la acest verset care este? Sunt două categorii, cum am spus: oameni care se întorc la Dumnezeu și-l slujesc lui Dumnezeu, și adună pentru Dumnezeu răsplată veșnică. Aceștia vor avea plata pe care le-o dă Domnul pentru faptele lor și nu numai. Dar sunt oameni care, în adunare, au primit dar de la Dumnezeu și nu fac. Și oamenii necredincioși, care nu se întorc la Dumnezeu, și din adunare, oameni care n-au nașterea din nou și nu trăiesc o viață predată total lui Dumnezeu, ca să fie mântuiți... aceștia nu vor fi mântuiți! Și degeaba ascultă la biserică și ascultă la adunare. Dacă tot nu se nasc din nou și nu se întorc la Dumnezeu, și nu trăiesc o viață sfântă, după voia lui Dumnezeu, vor fi pierduți. Pentru că Mântuitorul o dată a luat un copilaș și a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu să vă faceți ca acest copilaș, cu nici un chip nu veți intra în împărăția cerească”. ...Totuși, din biserică și din adunare, sunt mulți care se vor pierde. Dar ei au fapte bune. Ei se bizuiesc pe aceste fapte bune. Dau, ajută la biserică, mai ajută pe-un sărac, mai fac câte-o milostenie și mai fac câte-o faptă bună. Ce se va întâmpla în Ziua Judecății cu plata faptelor bune ale celor care vor merge la pierzare? Că ei nu s-au întors la Dumnezeu. Dar au făcut fapte bune. Ce se va întâmpla? Se va lua plata faptelor bune de la cei care merg la pierzare și va da-o Domnul la cei care au fost credincioși și au lucrat cu răbdare și cu credință pentru El. Și aceștia - care s-au bizuit că ei au făcut milostenie, au cumpărat clopot la biserică, au făcut veșminte la preot sau au [ajutat] pe săraci și au făcut fapte bune, și se bizuiesc pe ele, și nu se întorc la Dumnezeu, vor vedea în ziua cea mare că plata pentru faptele lor bune Dumnezeu o va da la cei credincioși. Și celui care pare-i-se că are i se va lua și ceea ce-i pare că are. Și va rămâne fără nimic. Pentru că n-a ascultat Cuvântul lui Dumnezeu.

Iată ce-i adunarea. De aceea am zis: iubiți adunarea; mergeți la adunare; căutați să lăsați toate treburile pentru adunare. Iubiți adunarea, rugați-vă pentru adunare și-i iubiți pe frați și pe surori, și nu vă vorbiți de rău unii pe alții. În adunare, Dumnezeu stă în mijlocul nostru și, uite, ne împarte avuțiile și darurile Sale binecuvântate.

De aceea am zis că, dacă ascultăm, ne întoarcem mai înțelepți, ne întoarcem mai bogați, ne întoarcem mai buni, ne întoarcem mai înzestrați de la adunare de fiecare dată, dacă ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu și dacă-l punem la inimă.

Dea Domnul ca fiecare dintre noi să avem, așa cum a spus Domnul, o inimă bună și curată și să aducem roade în răbdare. Căci osteneala noastră în Domnul nu va fi zadarnică. Veți vedea cât de mult va răsplăti Dumnezeu un ceas de osteneală în care ai lăsat treburile tale de-acasă și te-ai dus la biserică sau te-ai dus la adunare și acolo ai ascultat Cuvântul lui Dumnezeu și l-ai pus la inimă. Și ai luat hotărâre: „Să fiu mai bun dacă mă duc, mai credincios, mai răbdător, mai ascultător de Cuvântul lui Dumnezeu”. Când va veni Domnul pe neașteptate, El știe toate ostenelile noastre și ne va răsplăti pentru tot. Dea Domnul ca fiecare dintre noi, în Ziua aceea, să ne bucurăm de răsplata cerească. Și nici una dintre surori să nu se pomenească cu candela stinsă, nici unul dintre frații noștri, cu talantul luat. Ci, credincioși și ostenitori, să lucrăm unde putem și cât putem pentru Domnul cu o inimă bună și curată în toate relațiile noastre. Și cu prietenii, și cu dușmanii; și cu părinții, și cu frații; și cu soția, și cu copilul, și cu toți, să avem o inimă bună și curată. Pentru ca Dumnezeu să ne poată binecuvânta tot ce facem și să putem de fiecare dată să ne înfățișăm înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace.

Dea Domnul să avem parte toți de răsplata aceasta bună și să-L lăudăm pe El oricând ar fi să vină să ne cheme sau oricând ar veni să ne ia.

A Lui să fie slava și Numele Lui să fie binecuvântat!

Încheiem cu o sfântă dorință și cu o sfântă chemare: pentru cei care v-ați predat Domnului, dați-vă toate silințele să sfârșiți cu Domnul, credincioși până la sfârșit. Cei care nu v-ați hotărât pentru Domnul, apucați această condiție minunată prin care ne facem părtași la toate binecuvântările Domnului. Hotărâți-vă pentru El astăzi. Puneți legământ și predați-vă Lui, ca să puteți avea numele scris în Cartea Vieții și păcatele iertate prin Sângele lui Hristos, pe care-l primim prin credință și-l păstrăm prin răbdare într-o inimă bună și curată.

Domnul să ne ajute la aceasta și Numele Lui să fie slăvit!

Din toată inima vă mulțumim că ați avut răbdare să ascultați cu evlavie și cu respect acest Cuvântul al lui Dumnezeu.

Noi va trebui să plecăm, pentru că drumul nostru e departe. Poate că mai puteți rămâne. Noi dorim să mai rămâneți. Dar înainte de plecare am vrea să ne ridicăm împreună și să ne despărțim cu rugăciune. O scurtă rugăciune și apoi vom [pleca].

Rugăciunea fratelui Traian Dorz de la sfârșitul adunării:

În Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vină împărăția Ta și facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre precum iertăm și noi greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este împărăția și puterea, și slava acum și-n veci. Amin.

Din toată inima Îți mulțumim, Doamne Dumnezeul nostru, pentru acest ceas pe care ni l-ai rânduit și astăzi să-l putem petrece împreună. Din toată inima mulțumim pentru aceste suflete scumpe a căror față - a multora - pentru prima dată am putut s-o vedem și să ne-o vedem unii altora astăzi. Te rugăm să-i binecuvântezi. Binecuvântează-ne pe fiecare dintre noi: soțiile noastre și soții noștri; frații noștri și surorile noastre; părinții noștri și copiii noștri vii și morți - că pentru Tine toți sunt vii. Dăruiește-le tuturor mântuirea Ta.

Celor care s-au hotărât pentru Tine ajută-le să-și ducă legământul credincioși și statornici până la sfârșit. Iar celor care nu s-au hotărât încă dăruiește-le îndemnul cel sfânt să apuce premiul chemării cerești astăzi, câtă vreme li se mai îmbie. Pentru ca nu cumva să se pomenească cineva venit prea târziu.

Îți mulțumim pentru familia și casa aceasta care s-a deschis pentru Cuvântul Tău. Și pentru toate casele în care astăzi s-a propovăduit Cuvântul Tău și au petrecut cu Tine copiii Tăi și Tu cu ei. Binecuvântează aceste case. Și tuturor celor care Te-au primit în casele lor, Doamne Dumnezeul nostru, când și ei vor veni la casa Ta și vor bate la ușa Ta, deschide-le ușa Ta larg, ca să se bucure și ei, cei care Te-au primit pe Tine, cum Te bucuri Tu, Doamne, de toți cei care ascultă Sfântul Tău Cuvânt.

Binecuvântează-i pe cei care au luat parte la ascultarea Cuvântului Tău astăzi. Deschide-le mintea să înțeleagă; deschide-le inima să-l primească; dăruiește-le putere să ia hotărârea cea bună acum, ca să capete premiul chemării cerești.

Binecuvântează orașul acesta, conducătorii lui. Binecuvântează Biserica noastră, păstorii din ea. Binecuvântează țara noastră și pe cei rânduiți de Tine conducători în mijlocul nostru. Dăruiește-le lumina și înțelepciunea care vine de Sus, să ne conducă cu blândețe și cu bunătate. Pentru ca și noi, în libertate, la adăpostul lor, să putem lăuda Numele Tău. Să ne putem ruga pentru țara noastră, pentru munca noastră, pentru prietenii și pentru cei apropiați ai noștri, ca să ne putem bucura de ajutorul Tău.

Binecuvântează lumea întreagă cu vremi de pace și libertate. Și-acum, când toți conducătorii popoarelor merg unii la alții, stabilește între ei o atmosferă de pace, de colaborare și de încredere, pentru ca să fie îndepărtat pericolul îngrozitor al pierzării de peste lumea aceasta și să vină vremea păcii, a iubirii; o largă libertate pentru vestirea Evangheliei și un duh de pocăință peste toți oamenii.

Binecuvântează toți oamenii pe cei care se vor naște și rânduiește-le tuturor o viață fericită și binecuvântată. Binecuvântează tinerii noștri care urmează în școli. Dăruiește-le o minte înțeleaptă și o inimă curată. Binecuvântează-i pe cei care-i învață. Ajută-i să-i învețe lucruri folositoare, necesare fericirii vieții acesteia și vieții veșnice.

Binecuvântează-i pe toți cei care s-au rugat și se roagă pentru noi. Binecuvântează-i și pe cei care ne-au cerut să ne rugăm pentru ei.

Binecuvântează-i pe cei care s-au hotărât pentru Tine anul acesta. Binecuvântează-i pe cei care trebuie să se mai hotărască pentru Tine.

Binecuvântează căsniciile tinere care s-au încheiat în anul acesta. Rânduiește-le un cămin fericit și o viață binecuvântată.

Binecuvântează părinții care au copilași mici. Ajută-i să-i poată vedea crescând sănătoși, slujindu-Ți Ție și binecuvântând Numele Tău.

Binecuvântează-i pe toți cei prin care ne ajuți și ne mângâi pe noi și pe alții, Doamne.

Te rugăm să-i binecuvântezi pe cei care îngrijesc de cei bolnavi, pe cei care au milă de orfani, pe cei care-i cercetează pe cei căzuți și nenorociți și pe cei care aduc suflete la mântuirea Ta.

Încă o dată Îți mulțumim pentru bucuria pe care am avut-o împreună. Îi încredințăm pe scumpii noștri cu care am petrecut acest ceas în mâna și sub ocrotirea Ta. Păzește-i de orice rău. Ajută-i să-și ducă cu răbdare și cu credință crucea până la sfârșit. Și Tu, Care, când eram cu o cruce fără Hristos, ne-ai adus acum la Hristos, ajută-ne să ne păstrăm și Hristosul, și Crucea prin care ne-ai mântuit.

Doamne Dumnezeul nostru, binecuvântează Biserica noastră cu Lucrarea Oastei Tale. Dacă n-a fost de ajuns Biserica fără Lucrare, nu-i de-ajuns nici Lucrarea fără Biserică. Dăruiește-ni-le pe amândouă binecuvântate și ajută-ne să ducem în ele o viață sfântă, după care Tu să ne poți dărui răsplata și mântuirea sufletului nostru. Sămânța adunată și semănată între noi astăzi fă să aducă rod. Binecuvântează-ne pe toți, să facem parte din categoria a patra, dintre cei care aduc roadă în răbdare. Și ajută-ne, dacă am adus până acuma rod de treizeci, să aducem de șaizeci. Și dacă am adus de șaizeci, să aducem sută la sută. Pentru că nimic nu-i prea mult pentru Tine și nimic nu va rămâne nerăsplătit.

Te binecuvântăm pentru toate și ne închinăm Ție. Încredințăm pe scumpii noștri care rămân în paza Ta și ne încredințăm și pe noi, care plecăm, sub ocrotirea Ta. Păzește-ne de ispite, de păcate, de accidente, de nenorociri. Fă să ajungem cu bine acolo unde suntem așteptați și binecuvântează-i și pe cei care ne petrec, și pe cei care ne așteaptă.

Din toată inima ne închinăm Ție și Te slăvim, că a Ta este Împărăția, puterea și mărirea, până vom ajunge în Împărăția Ta cerească.

Laudă veșnică Ție, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Dumnezeul nostru! Amin.

Ajută-mi, Doamne, zi de zi,

neclătinat să pot păzi,

cu dragoste, pân ’ la mormânt,

Cuvântul Tău cel sfânt.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin.

Cuvinte de rămas bun ale fratelui Traian Dorz:

Noi ne luăm rămas bun de la toți frații și surorile noastre, mulțumindu-vă încă o dată pentru bucuria pe care ne-ați făcut-o. Și vă îndemnăm, ca o încheiere a tuturor acestor lucruri și îndemnuri: căutați adunarea. Iubiți adunarea. În timpul adunării lăsați toate celelalte; lucrurile celelalte le mai găsim, dar pe Domnul nu totdeauna Îl găsim. Și El e totdeauna în adunare și ne așteaptă. Iubiți adunarea. Vorbiți-vă de bine. Rugați-vă unii pentru alții. Nu acceptați și nu primiți să vi se vorbească de rău pe nici un frate și pe nici o soră. Copiii Domnului, frații și surorile noastre, sunt copiii lui Dumnezeu. Și cine primește să i se vorbească de rău un copil acceptă să-l batjocorească pe părintele lui. Cine vorbește de rău un frate vorbește și întristează inima Domnului. Că El ne-a ales; El ne-a chemat. Noi trebuie să-L iubim pe Domnul, să-i iubim pe frați. Căutați-i pe frați. Adunați-vă! La biserică, la adunare. Cine în ceasul bisericii e la biserică, în ceasul adunării e la adunare, în ceasul rugăciunii e la rugăciune, în ceasul postului e în post, și în ceasul răsplătirii va fi la răsplătire.

Dumnezeu să ne ajute să fim vrednici de aceste lucruri!

Noi ne luăm rămas bun de la frații și surorile noastre și vă rugăm: rugați-vă pentru noi... Că dorim, într-adevăr, să ne vedem. Dar toate acestea numai Domnul ni le poate pregăti. Și noi ne rugăm pentru frăția voastră. Și, cum Dumnezeu vă ascultă când vă rugați pentru noi, ne ascultă și pe noi când ne rugăm pentru alții și ne ajută la toți.

Vă mulțumim din toată inima pentru dragostea pe care ne-ați arătat-o și vă rugăm să rămâneți statornici în dragoste - și Dumnezeu ne va mai da bucurii.

Frate Mircea, tuturor fraților și surorilor noastre vă dorim din toată inima har și pace, și binecuvântare de la Dumnezeu. Vă mulțumim frumos și rămânem îndatorați pentru toate fraților și surorilor noastre și, mai ales, Domnului.

Slăvit să fie Domnul!

Ne bucurăm că am putut petrece măcar un ceas cu Domnul. (...) Dacă vă duceți acasă, când vă culcați deseară în pat, nu vă întoarceți pe partea cealaltă. Mai gândiți-vă câteva minute la ce ați ascultat. Și atunci puneți hotărâre în fața Domnului să ne ajute Domnul să mergem mai frumos și mai bine, ca să putem fi vrednici de Împărăția Lui.

(...) Noi întotdeauna însetăm, suntem săraci de dragoste. Și, când aflăm o iubire pierdută, ce bucurie pentru noi! (...) În sectorul acesta, ce deficitari suntem! Și, când mai regăsim câte ceva care s-a pierdut, ce bucurie pentru noi! Noi suntem fericiți că astăzi suntem ca săracul acela care a aflat multe lucruri pe care le-a pierdut.

Mulțumim Domnului pentru întâlnirea aceasta de la Bacău. (...) Spune așa un proverb: „Calcă des în casa prietenului tău, că buruienile și spinii cresc acolo unde calci prea rar”. Cât adevăr e-n aceasta! Să mergem mai des unii la alții. Să nu lăsăm să treacă prea mult timp de despărțire între noi și frați. Că Satana seamănă buruieni și spini acolo și pe urmă, de multe ori, nu ne mai revedem așa cum ne-am cunoscut. Pentru că, uite, cresc umbrele acestea care ne modifică felul de a privi. Suntem influențabili... suntem oameni. De aceea trebuie să căutăm cât mai des adunarea, cât mai des pe frați și să stăm de vorbă. Sunt așa de puțini credincioșii pe pământ! Așa mare valoare are un om credincios! Cât e cetatea asta de mare și câte sute de mii de locuitori sunt aici, poți să-i vezi... nu te bucuri ca de fața unui frate sau a unei surori pe care vezi lumina lui Dumnezeu și-n inima căreia e dragostea Lui. Aceștia sunt mai de preț decât orice.

În Evanghelie se vorbește despre gloate și despre noroade, care au trecut ca niște mulțimi... o gloată fără nume. Dar se vorbește apoi despre acei oameni minunați care și-au arătat în vreun fel dragostea față de Dumnezeu. Ei au căpătat un nume. Până în timpul Patimilor Mântuitorului, nu se vorbește nicăieri de Maria Magdalena, de Simon Cirineanul, de acele femei binecuvântate sau de Iosif din Arimateea, care și-a dat mormântul său și s-a dus la Pilat, și a cerut trupul lui Iisus de pe lemn. Dacă nu făcea Iosif treaba aceasta, Mântuitorul ar fi ajuns în groapa comună, cu cei morți și condamnați. Ar fi fost aruncat acolo. Că El n-avea în Ierusalim rudenii, n-avea persoane cu trecere, care să îndrăznească să meargă să-i ceară lui Pilat trupul unui condamnat. Cei condamnați la moarte și osândiți la această moarte erau sortiți să fie aruncați în groapa comună. Acolo, cu toții laolaltă, ca niște hoituri. Ce greu ar fi fost să fi ajuns trupul Mântuitorului nostru în condiții de-astea! Dar Dumnezeu, la timpul cel mai necesar, a avut acest om. Și el s-a dus și i-a cerut lui Pilat trupul lui Iisus. Cine știe ce intervenții va fi făcut și el; și poate că i-a dat lui Pilat niște ciubucuri acolo, niște șperțuri, ca să poată să accepte lucrul acesta - că era totuși ceva excepțional. Dumnezeu a făcut aceasta. Și Iosif și-a dat partea lui, pentru ca să poată arăta dragostea lui deosebită, într-un moment foarte important pentru Domnul și pentru Biserică, și pentru veșnicie. (...)

Noi vă cerem iertare că prea puțin timp am avut... Știți de ce? Am căutat să cercetăm mai mult locurile în care erau probleme. Noi mulțumim lui Dumnezeu că aici n-au fost probleme... Aici frații sunt uniți, în aceeași armonie și-n dragoste unii cu ceilalți. Sunt alte locuri în care de zeci de ani mereu probleme sunt. Unii nu se-nțeleg cu alții... odată vine unul cu o învățătură străină și răstoarnă... Dezbinări, certuri, neînțelegeri... Și, deși de zeci de ani am stăruit de unii, cu lacrimi, cu răbdare, cu tot felul de insistențe, unii au rămas pierduți pentru totdeauna. (...)

Uite, Cuvântul Domnului ne-a învățat astăzi: nici de treizeci, nici de șaizeci... e bine și treizeci; e bine și șaizeci. Dar să ne dăm silința să ridicăm mereu ștacheta mai sus puțin: mai buni, mai răbdători, mai multă jertfă, mai multă dragoste de adunare, mai multă râvnă... Citiți Biblia! Faceți-vă timp de rugăciune, de citirea Bibliei și de cercetarea fraților. Asta este foarte important pentru fiecare dintre noi. Să ne facem timp să citim în fiecare zi Biblia. Și s-o aplicăm cu privire la noi. Nu să spunem: „Aici se încadrează fratele, sora sau... cutare. Ci eu! Pe mine însumi să mă cercetez în lumina Cuvântului și să mă rog Domnului să-mi dea putere să fiu mai harnic, mai răbdător”. Și veți deveni pe nesimțite mai harnici, mai răbdători, mai atenți, mai productivi... Asta-i lucrarea lui Dumnezeu. Cuvântul Domnului și rugăciunea lucrează în noi aceasta.

Nu putem face binele fără adunare. Cel mai mare bine și cel dintâi bine îl facem că ne ducem la adunare. Acolo ne dă Domnul binecuvântarea, acolo învățăm cum să facem binele, acolo căpătăm putere să-l facem, acolo căpătăm dragoste și dorință să facem binele. Fără adunare nu se poate face binele. Fără adunare n-avem nici rugăciune, n-avem cântare, n-avem cuvânt. Fără adunare n-avem căldura sufletească de care avem nevoie. Căutați adunarea! (...)

Tuturor fraților, slăvit să fie Domnul! La toți, salutări și mulțumiri din toată inima! Ne rugăm [unii] pentru alții. Așa mă bucur că v-am văzut!...

Slăvit să fie Domnul!