Un singur Adevăr
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - Tot ce este şi tot ce a spus Hristos este Adevărul.
Nu un adevăr oarecare, ci Însuşi Adevărul.
Nu există un alt adevăr etern decât El, Isus şi Cuvântul Său.
Nu există un alt adevăr mântuitor decât El şi Jertfa Sa.
Nu există un alt adevăr fericit decât El şi slava Sa.
Cine nu-L primeşte pe Hristos acum, cât timp stă în faţa Lui,
şi nu se lipeşte de El acum când poate,
- acela este un înşelat şi un înşelător. Un pierdut şi un pierzător. Un nefericit şi un nefericitor al altora.
2 - Hristos este Împăratul. Singurul Împărat. El Însuşi a spus: „Da, Eu sunt Împăratul”.
Tot aşa de clar a spus Isus: „Eu sunt Împăratul”, cum a spus: „Eu sunt Adevărul”. „Eu sunt Lumina”. „Eu sunt Pâinea”. „Eu sunt Apa”. „Eu sunt Viaţa”...
El fiind toate acestea. El este Stăpânitorul tuturor acestora. Împărţitorul şi Dăruitorul Suveran şi Milostiv, Puternic şi Iubitor al tuturora - tuturor celor ce le au.
3 - Ferice de toţi ai căror ochi au prilejul să-L vadă acum.
A căror minte are lumina de a-L cunoaşte acum.
Şi a căror inimă înţelege şi foloseşte prilejul slăvit de a-L primi pe Hristos acum.
O, ce nebănuită strălucire îi aşteaptă, pe aceştia.
Ce fericit ai fi, dacă ai fi şi tu între ei.
4 - Pilat i-a pus lui Isus întrebarea aceasta: Ce este Adevărul?
Care om nu-şi pune măcar o dată în viaţă cu toată răscolirea fiinţei sale, această întrebare? Ce este Adevărul? Şi Cine este Adevărul?
Dar în limba latină - limba lui Pilat - întrebarea „Ce este Adevărul” citită invers, era chiar răspunsul ei.
Citit invers ca şi cum ar fi răspunsul lui Isus, cuvintele întrebării în limba latină înseamnă „Adevărul este Bărbatul din faţa ta”.
Acesta era răspunsul la întrebarea lui Pilat.
Dar el nu l-a înţeles.
5 - Şi tu ai acum poate unicul prilej de a avea pe Împăratul Isus în faţa ta.
Şi tu poate ţi-ai pus de multe ori în viaţă, dar niciodată mai arzător ca acum, - întrebarea: ce este Adevărul? Cine este El?
Şi ţie Prezenţa Uriaşă a lui Isus din faţa ta, îţi dă acum acel înfricoşat şi Dumnezeiesc răspuns ca lui Pilat atunci,
măreţ prin simplicitatea şi demnitatea Lui,
monumental prin frumuseţea şi măreţia Lui.
Etern prin valoarea şi sensul Lui.
- Adevărul sunt Eu, Cel din faţa ta.
6 - Adevărul este ceea ce este, cel mai Durabil.
Cel mai Frumos.
Cel mai Clar.
Cel mai Bun.
Cel mai Înalt.
Cel mai Simplu.
Cel mai Sfânt.
Cel mai Puternic.
- Cu un cuvânt Adevărul este Hristos.
Pentru că numai El a putut fi, şi a putut rămâne - toate acestea.
7 - În afară de Hristos nimic nu este Durabil, nimic Frumos, nimic Bun, nimic de Înălţimea şi Sfinţenia Lui.
Tot ce s-a realizat până astăzi pe pământul acesta şi tot ce conţine în vreo măsură ceva din aceste însuşiri - este numai din Hristos şi în El.
Această parte din Hristos, le-a dat tuturora şi le va da această valoare.
8 - De câte ori te găseşti în faţa vreuneia din aceste valori, te găseşti în faţa lui Hristos. Sau a ceea ce este din El în ea.
9 - Toţi oamenii nu vor putea găsi niciodată vreo greşeală în Hristos, dar prea puţini găsesc în El tot adevărul vieţii lor.
Toţi oamenii ajung în vreun fel cândva în faţa lui Hristos.
Toţi Îi cer în vreun fel un răspuns la vreo problemă.
Toţi au de-a face în vreo clipă direct cu El,
- dar mulţi din ei ies afară, cum a ieşit Pilat
ei merg din faţa Lui
şi se depărtează de El
- fără să fi aşteptat
sau să fi înţeles
sau să fi urmat
- răspunsul Lui.
10 - Orice întrebare ai avea - vino în faţa lui Hristos cu ea.
Spune-o Lui din adâncul inimii tale
apoi nu pleca grăbit, lăsând-o sau uitând răspunsul Său.
Dar ce întrebare mai însemnată poate fi alta decât cea a adevărului şi a mântuirii tale?
Răspunsul unic şi fericit la aceste întrebări este numai Hristos.
11 - Nu umbla când cu Isus, când cu fariseii.
Nu fii când cu Dumnezeu, când cu lumea.
Când cu Sfinţenia, când cu păcatul.
Dacă vei umbla aşa, nu vei auzi niciodată Adevărul. Şi nu-L vei afla niciodată pe Hristos.
Vei aluneca în minciună şi în întuneric.
Şi vei pieri în osândă şi haos.
- Cum a pierit Pilat.
12 - Cu simţământul unei fapte bune omul se îmbracă mai frumos decât cu orice veşmânt.
Printr-o binefacere, sufletul omenesc se primeneşte mai fericit decât printr-o baie curată.
În preajma Sfintelor Sărbători, sufletul omenesc simte şi mai mult nevoia de a uşura marile dureri ale semenului său.
Numai după o astfel de uşurare se simte şi el mai om. Mai pregătit să intre în sărbătoarea sa. Mai demn de Dumnezeul său.
13 - Multe începuturi bune au decăzut şi au avut un sfârşit rău.
Multe obiceiuri privite cândva dintr-un gând Dumnezeiesc - au ajuns cu vremea nişte mijloace prin care oamenii răi sau lacomi sau vicleni - şi-au urmărit numai scopurile lor ucigaşe şi rele.
Diavolul chiar acest lucru îl şi urmăreşte totdeauna ca să facă din toate bunele porniri ale inimii omului, nişte obiceiuri puse în slujba lui de înşelare şi de pierdere a sufletelor.
14 - Oricât de bună ar fi legea, dacă cel ce o aplică este un rău, nevinovatul va suferi totdeauna, iar vinovatul va scăpa.
15 - Din ce frumos gând de binefacere creştinească după porunca Domnului, a pornit obiceiul de a se da hrană şi îmbrăcăminte de pomană în amintirea unui credincios trecut la Domnul, la înmormântarea sau la pomenirea lui!
Chiar şi numai un pahar de apă dat în numele unui neprihănit - adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata - a zis Domnul (Matei 10, 42).
În primele veacuri creştine la mesele date în acest scop de pomeniri erau chemaţi numai săracii (Luca 14, 13).
Şi ce frumos era atunci un astfel de dar dat săracilor, în numele neprihănitului trecut la Domnul!
Acesta este înţelesul parastaselor creştineşti.
16 - Dar astăzi ce au devenit aceste mese?
- prilejuri de îmbuibare cu mâncare şi băutură, la care se satură cei sătui şi la care se umplu cei plini.
- ci celor care ţi-au dat, sau îţi vor da.
Ca să nu fie pomană - ci împrumut.
- De aceea îşi şi primesc răsplata aici şi imediat. Ca să nu-şi mai aibă nimic de primit de la Dumnezeu (Matei 6, 1) - şi în viaţa veşnică.
17 - Suflete dragă, oare noi nu cumva mergem la biserică, numai fiindcă aşa este obiceiul?
Nu cumva ne rugăm numai pentru obicei?
Nu cumva chiar din obicei mergem şi la adunările frăţeşti? La Cina Domnului, la împărtăşirea cu El?
La citirea sau vestirea Cuvântului Sfânt?
La ascultarea şi cântarea duhovnicească?
- Oare salutul şi răspunsul la salutul frăţesc, de „Slăvit să fie Domnul” nu le facem cumva şi noi numai din obicei?
- Să nu fie aşa!
Ci de fiecare dată şi din fiecare act din acestea, noi să punem o nouă, vie şi caldă participare sufletească.
Izvorâtă din cea mai curată credinţă faţă de Domnul
şi dragoste faţă de fraţi.
18 - Când mulţimea strigă, - atunci înseamnă:
Că lucrurile au ajuns departe.
Că hotărârea a fost luată.
Că alegerea a fost făcută.
Că sentinţa a fost dată!
- Atunci toată fiinţa mulţimii devine numai pumni şi gură. Numai vuiet şi ameninţare. Numai furtună şi întuneric.
19 - Atunci orice judecată şi orice judecător s-a pierdut.
Vorbirea devine strigăt şi urlet.
Forţa devine Drept.
Omul devine fiară.
Crima devine Lege.
Nebunia devine stăpân.
- Iar urmările sunt vărsarea Sângelui Nevinovat, dezlănţuirea marilor nenorociri, nefericirea multor şi multor suflete.
Şi cu cât fărădelegea este săvârşită mai nebuneşte, cu atâta răsplata ei este mai cumplită, când vine vremea ei.
20 - Toate straturile sociale aveau reprezentanţi între acei care stăteau atunci în faţa legii când Îl osândeau pe Isus şi îl achitau pe Baraba.
La crima împotriva Dreptăţii şi Dragostei de Dumnezeu - şi-au dat învoire toţi oamenii.
Preoţi şi laici,
iudei şi neamuri,
bogaţi şi săraci,
stăpâni şi robi,
muncitori şi ţărani,
soldaţi şi civili,
culţi şi analfabeţi,
bătrâni şi tineri,
femei şi bărbaţi. Toţi, toţi, toţi...
- Toţi erau acolo reprezentând lumea întreagă. Şi strigând îşi alegeau pe un răufăcător în locul Binefăcătorului lor.
De aceea păcatul a fost al tuturor. Şi aşa trebuie să fie şi pocăinţa.
O Isuse Doamne, dăruieşte-ne-o tuturor.
Amin.