Un singur Adevăr
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - Tot ce este și tot ce a spus Hristos este Adevărul.
Nu un adevăr oarecare, ci Însuși Adevărul.
Nu există un alt adevăr etern decât El, Isus și Cuvântul Său.
Nu există un alt adevăr mântuitor decât El și Jertfa Sa.
Nu există un alt adevăr fericit decât El și slava Sa.
Cine nu-L primește pe Hristos acum, cât timp stă în fața Lui,
și nu se lipește de El acum când poate,
- acela este un înșelat și un înșelător. Un pierdut și un pierzător. Un nefericit și un nefericitor al altora.
2 - Hristos este Împăratul. Singurul Împărat. El Însuși a spus: „Da, Eu sunt Împăratul”.
Tot așa de clar a spus Isus: „Eu sunt Împăratul”, cum a spus: „Eu sunt Adevărul”. „Eu sunt Lumina”. „Eu sunt Pâinea”. „Eu sunt Apa”. „Eu sunt Viața”...
El fiind toate acestea. El este Stăpânitorul tuturor acestora. Împărțitorul și Dăruitorul Suveran și Milostiv, Puternic și Iubitor al tuturora - tuturor celor ce le au.
3 - Ferice de toți ai căror ochi au prilejul să-L vadă acum.
A căror minte are lumina de a-L cunoaște acum.
Și a căror inimă înțelege și folosește prilejul slăvit de a-L primi pe Hristos acum.
O, ce nebănuită strălucire îi așteaptă, pe aceștia.
Ce fericit ai fi, dacă ai fi și tu între ei.
4 - Pilat i-a pus lui Isus întrebarea aceasta: Ce este Adevărul?
Care om nu-și pune măcar o dată în viață cu toată răscolirea ființei sale, această întrebare? Ce este Adevărul? Și Cine este Adevărul?
Dar în limba latină - limba lui Pilat - întrebarea „Ce este Adevărul” citită invers, era chiar răspunsul ei.
Citit invers ca și cum ar fi răspunsul lui Isus, cuvintele întrebării în limba latină înseamnă „Adevărul este Bărbatul din fața ta”.
Acesta era răspunsul la întrebarea lui Pilat.
Dar el nu l-a înțeles.
5 - Și tu ai acum poate unicul prilej de a avea pe Împăratul Isus în fața ta.
Și tu poate ți-ai pus de multe ori în viață, dar niciodată mai arzător ca acum, - întrebarea: ce este Adevărul? Cine este El?
Și ție Prezența Uriașă a lui Isus din fața ta, îți dă acum acel înfricoșat și Dumnezeiesc răspuns ca lui Pilat atunci,
măreț prin simplicitatea și demnitatea Lui,
monumental prin frumusețea și măreția Lui.
Etern prin valoarea și sensul Lui.
- Adevărul sunt Eu, Cel din fața ta.
6 - Adevărul este ceea ce este, cel mai Durabil.
Cel mai Frumos.
Cel mai Clar.
Cel mai Bun.
Cel mai Înalt.
Cel mai Simplu.
Cel mai Sfânt.
Cel mai Puternic.
- Cu un cuvânt Adevărul este Hristos.
Pentru că numai El a putut fi, și a putut rămâne - toate acestea.
7 - În afară de Hristos nimic nu este Durabil, nimic Frumos, nimic Bun, nimic de Înălțimea și Sfințenia Lui.
Tot ce s-a realizat până astăzi pe pământul acesta și tot ce conține în vreo măsură ceva din aceste însușiri - este numai din Hristos și în El.
Această parte din Hristos, le-a dat tuturora și le va da această valoare.
8 - De câte ori te găsești în fața vreuneia din aceste valori, te găsești în fața lui Hristos. Sau a ceea ce este din El în ea.
9 - Toți oamenii nu vor putea găsi niciodată vreo greșeală în Hristos, dar prea puțini găsesc în El tot adevărul vieții lor.
Toți oamenii ajung în vreun fel cândva în fața lui Hristos.
Toți Îi cer în vreun fel un răspuns la vreo problemă.
Toți au de-a face în vreo clipă direct cu El,
- dar mulți din ei ies afară, cum a ieșit Pilat
ei merg din fața Lui
și se depărtează de El
- fără să fi așteptat
sau să fi înțeles
sau să fi urmat
- răspunsul Lui.
10 - Orice întrebare ai avea - vino în fața lui Hristos cu ea.
Spune-o Lui din adâncul inimii tale
apoi nu pleca grăbit, lăsând-o sau uitând răspunsul Său.
Dar ce întrebare mai însemnată poate fi alta decât cea a adevărului și a mântuirii tale?
Răspunsul unic și fericit la aceste întrebări este numai Hristos.
11 - Nu umbla când cu Isus, când cu fariseii.
Nu fii când cu Dumnezeu, când cu lumea.
Când cu Sfințenia, când cu păcatul.
Dacă vei umbla așa, nu vei auzi niciodată Adevărul. Și nu-L vei afla niciodată pe Hristos.
Vei aluneca în minciună și în întuneric.
Și vei pieri în osândă și haos.
- Cum a pierit Pilat.
12 - Cu simțământul unei fapte bune omul se îmbracă mai frumos decât cu orice veșmânt.
Printr-o binefacere, sufletul omenesc se primenește mai fericit decât printr-o baie curată.
În preajma Sfintelor Sărbători, sufletul omenesc simte și mai mult nevoia de a ușura marile dureri ale semenului său.
Numai după o astfel de ușurare se simte și el mai om. Mai pregătit să intre în sărbătoarea sa. Mai demn de Dumnezeul său.
13 - Multe începuturi bune au decăzut și au avut un sfârșit rău.
Multe obiceiuri privite cândva dintr-un gând Dumnezeiesc - au ajuns cu vremea niște mijloace prin care oamenii răi sau lacomi sau vicleni - și-au urmărit numai scopurile lor ucigașe și rele.
Diavolul chiar acest lucru îl și urmărește totdeauna ca să facă din toate bunele porniri ale inimii omului, niște obiceiuri puse în slujba lui de înșelare și de pierdere a sufletelor.
14 - Oricât de bună ar fi legea, dacă cel ce o aplică este un rău, nevinovatul va suferi totdeauna, iar vinovatul va scăpa.
15 - Din ce frumos gând de binefacere creștinească după porunca Domnului, a pornit obiceiul de a se da hrană și îmbrăcăminte de pomană în amintirea unui credincios trecut la Domnul, la înmormântarea sau la pomenirea lui!
Chiar și numai un pahar de apă dat în numele unui neprihănit - adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata - a zis Domnul (Matei 10, 42).
În primele veacuri creștine la mesele date în acest scop de pomeniri erau chemați numai săracii (Luca 14, 13).
Și ce frumos era atunci un astfel de dar dat săracilor, în numele neprihănitului trecut la Domnul!
Acesta este înțelesul parastaselor creștinești.
16 - Dar astăzi ce au devenit aceste mese?
- prilejuri de îmbuibare cu mâncare și băutură, la care se satură cei sătui și la care se umplu cei plini.
- ci celor care ți-au dat, sau îți vor da.
Ca să nu fie pomană - ci împrumut.
- De aceea își și primesc răsplata aici și imediat. Ca să nu-și mai aibă nimic de primit de la Dumnezeu (Matei 6, 1) - și în viața veșnică.
17 - Suflete dragă, oare noi nu cumva mergem la biserică, numai fiindcă așa este obiceiul?
Nu cumva ne rugăm numai pentru obicei?
Nu cumva chiar din obicei mergem și la adunările frățești? La Cina Domnului, la împărtășirea cu El?
La citirea sau vestirea Cuvântului Sfânt?
La ascultarea și cântarea duhovnicească?
- Oare salutul și răspunsul la salutul frățesc, de „Slăvit să fie Domnul” nu le facem cumva și noi numai din obicei?
- Să nu fie așa!
Ci de fiecare dată și din fiecare act din acestea, noi să punem o nouă, vie și caldă participare sufletească.
Izvorâtă din cea mai curată credință față de Domnul
și dragoste față de frați.
18 - Când mulțimea strigă, - atunci înseamnă:
Că lucrurile au ajuns departe.
Că hotărârea a fost luată.
Că alegerea a fost făcută.
Că sentința a fost dată!
- Atunci toată ființa mulțimii devine numai pumni și gură. Numai vuiet și amenințare. Numai furtună și întuneric.
19 - Atunci orice judecată și orice judecător s-a pierdut.
Vorbirea devine strigăt și urlet.
Forța devine Drept.
Omul devine fiară.
Crima devine Lege.
Nebunia devine stăpân.
- Iar urmările sunt vărsarea Sângelui Nevinovat, dezlănțuirea marilor nenorociri, nefericirea multor și multor suflete.
Și cu cât fărădelegea este săvârșită mai nebunește, cu atâta răsplata ei este mai cumplită, când vine vremea ei.
20 - Toate straturile sociale aveau reprezentanți între acei care stăteau atunci în fața legii când Îl osândeau pe Isus și îl achitau pe Baraba.
La crima împotriva Dreptății și Dragostei de Dumnezeu - și-au dat învoire toți oamenii.
Preoți și laici,
iudei și neamuri,
bogați și săraci,
stăpâni și robi,
muncitori și țărani,
soldați și civili,
culți și analfabeți,
bătrâni și tineri,
femei și bărbați. Toți, toți, toți...
- Toți erau acolo reprezentând lumea întreagă. Și strigând își alegeau pe un răufăcător în locul Binefăcătorului lor.
De aceea păcatul a fost al tuturor. Și așa trebuie să fie și pocăința.
O Isuse Doamne, dăruiește-ne-o tuturor.
Amin.