Nelegiuirea și ispășirea ei
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - Acei care cunoscând bine nevinovăția și bunătatea lui Isus din care se împărtășiseră atât de fericit,
nu numai că n-au făcut nimic să împiedice osândirea lui Hristos, dar s-au unit și ei întru totul cu ucigașii Lui,
devenind apoi ei înșiși și mai vinovați decât călăii Lui, prin violența și ura cu care s-au purtat față de Isus, impunând această crimă, prin strigătele lor.
2 - Încă o dată: Când se săvârșește o nelegiuire de o proporție epocală și de o mărime istorică împotriva lui Dumnezeu,
împotriva adevărului
și împotriva nevinovăției -
prima vinovăție pentru aceasta este a celor în numele cărora se face această nelegiuire,
pentru că fie tăcând, fie vociferând, neamul acelora își dă învoirea. Și autorizează fărădelegea.
Fără această învoire - ucigașii n-ar putea ucide.
3 - Cei care săvârșesc nelegiuirea, n-ar avea nici puterea, nici îndrăzneala să o facă fără această învoire și autorizare dată de poporul celor mulți, prin aclamațiile și uralele lor.
De aceea și când va trebui să fie ispășită nelegiuirea - căci nu există nelegiuire care să nu trebuiască să fie ispășită de către cel vinovat de ea, - această ispășire trebuie să fie plătită, atunci tot așa, cu prețul cel mai greu,
- și în primul rând tot de cel mai mare dintre cei vinovați, adică de către poporul care a păcătuit autorizând-o.
4 - Poporul are totdeauna o mare putere și o mare înțelepciune.
Când puterea poporului este condusă de înțelepciunea sa,
atunci el săvârșește cele mai frumoase minuni din viața lui.
Și scrie cele mai minunate pagini ale istoriei sale.
- Când însă puterea poporului nu este condusă de înțelepciunea sa, ci de viclenia altora, poporul săvârșește cele mai costisitoare greșeli și cele mai îndelung ispășite.
5 - Poporul are putere totdeauna, dar curaj și înțelepciune nu totdeauna le are.
Înțelepciunea este în primul rând prevedere. Și cine o are pe aceasta nu se va lăsa târât în păcate care prin urmările lor sigur că se vor răzbuna peste vremuri, peste întinderi și peste mulțimi nebănuite.
6 - Dragi suflete nevinovate, să nu ne dăm învoirea la nici un păcat și la nici o fărădelege. Oricine ar fi aceia care au interesul ca să piardă lumina din mijlocul nostru.
Oricine ar fi acei care caută să-l ucidă pe cel nevinovat,
să-l închidă pe cel bun,
să-l osândească pe cel curat,
să-l înlăture pe cel binefăcător,
să-l înăbușe pe cel adevărat,
- noi să nu lăsăm să o facă aceasta în numele nostru. Căci noi vom fi cei mai din greu loviți pentru aceasta.
Noi și copiii noștri.
7 - Oricât ar fi de mare puterea ucigașului, să nu ne temem de el.
Oricât ar fi de cumplită amenințarea răzbunării lui.
Oricât ar fi de greu prețul cu care ar trebui să plătim împotrivirea noastră față de o nelegiuire,
- să nu tăcem. Să nu o primim. Să nu ne învoim la săvârșirea ei.
8 - Mai cumplite vor fi urmările păcatului că am participat la crimă, că ne-am dat și noi învoirea la ea - decât oricare alte urmări.
Chiar dacă n-am fi vinovați că am zis „da”, vom fi vinovați că n-am zis „nu”!
Fiindcă aceasta înseamnă același lucru.
Pentru adevăr trebuie oricum să suferi într-un fel. Ori înainte fericit, că l-ai spus sau l-ai apărat.
Ori în urmă, osândit că l-ai tăcut!
9 - Una dintre cele mai nedrepte și răuvoitoare învinuiri care s-a adus totdeauna împotriva lui Isus, a fost învinuirea politică.
Ca să-L faci pe Hristos să fie osândit cu siguranță, învinuitorii Domnului au căutat să-L încadreze ca pe un infractor politic.
Ca pe un vrăjmaș al orânduirii de stat.
Ca pe unul care se ridică împotriva ordinii sociale și politice.
Ca și cum Hristos ar avea scopuri lumești, ambiții politice, dorințe de dominație și de slavă pământească.
Ce crimă nelegiuită și josnică este invenția și scornirea asta satanică!
10 - Nimic nu este mai neadevărat și mai criminal decât această cauză și decât această încadrare.
De nimic nu este mai departe caracterul lui Hristos decât de politică și de dominație lumească.
Împotriva nici unui păcat și nici unei nebunii nu s-a ridicat toată Evanghelia lui Hristos mai cu multă hotărâre ca împotriva mândriei și a setei de a domina lumea, care sunt trăsăturile oricărui împărat lumesc, oricărui conducător tiran, oricărui șef politic...
11 - Învinuitorii lui Isus, pentru a fi siguri de uciderea Lui, Îl înfățișează pe El înaintea oricărui împărat lumesc, ca și cum Hristos ar fi rival al acestuia.
Ca și cum scopul lui Hristos ar fi să-i ia locul acelui împărat.
Ca și cum Lucrarea lui Hristos i-ar primejdui tronul său și împărăția sa, legile și interesele sale, autoritatea și stăpânirea sa.
O, cât de departe erau și sunt acestea, de gândul și scopul lui Hristos și de alor Lui.
O, cât de ușor I-ar fi fost să le aibă, dacă le-ar fi vrut.
Și, o, cât de departe erau acestea pentru Hristos.
12 - Ce erau toate împărățiile lumești față de Împărăția Nemărginită la care renunțase Isus, pentru a veni să Se dea pe Sine ca Jertfă, spre mântuirea lumii, ca un rob, fără nici o proprietate aici!
Ce slavă pământească s-ar fi putut asemăna cu Slava Sa cerească pe care o avea la Tatăl mai înainte de a fi lumea (Ioan 17-24).
Acum să le vrea El pe astea netrebnice bogății și împărății omenești!
13 - Ostașii Mei nu vor avea niciodată arme, dar voi vă veți teme totdeauna de ei - zice Isus.
Supușii Mei vor fi nenumărați și voi nu-i veți putea ști niciodată pe toți câți sunt.
Cuvântul Meu va răsuna pretutindeni și voi nu-L veți putea niciodată opri de peste tot.
Prezența Mea va străluci veșnic - și voi nu veți putea să scăpați de Ea nicăieri.
Ce înțelepți sunt cei ce se înrolează în Oastea Lui!
14 - Voi știți că Eu disprețuiesc împărăția voastră, - zice Isus,
că urăsc slava voastră,
și că lepăd bunurile voastre, - și totuși
pentru nebunia voastră ambițioasă,
veți fi osândiți să vi le temeți de Mine zi și noapte,
pentru ca să nu aveți nici o clipă deplina satisfacție că vă aparțin.
Și nici bucuria că ele vă sunt în siguranță.
Acesta va fi blestemul din partea lui Dumnezeu pentru temerea voastră nebunească și zadarnică.
15 - Hristos, Mântuitorul și Împăratul nostru a spus:
Împărăția Mea nu este de aici, din lumea aceasta...
Credincioșii Săi, supușii Lui, ostașii Săi, au spus și vor spune și ei la fel: Nici împărăția noastră nu este de aici, ci din ceruri.
Dar pentru că Tu Isuse Domnul nostru ne-ai învățat să fim supuși și acestor împărății în care trăim ca niște străini - noi pentru Tine, le iubim. Și pentru Tine le suntem sinceri supuși.
- dar tocmai pentru aceasta, noi ne vom supune tuturor mai marilor noștri - pentru Tine, fiindcă Tu ne-ai poruncit aceasta (1 Petru 2, 13-14).
Vom căuta să fim totdeauna cei dintâi în fapte bune, din pricina Ta, căci așa ne înveți Tu, prin Cuvântul Tău (Tit 3, 14).
17 - Știm însă cu toate acestea - noi tot vom fi mereu urâți, mereu prigoniți, mereu închiși, - mereu răstigniți,
fiindcă mereu Satana va face pe împărații pământului să se teamă de noi că le luăm împărățiile lor. Deșartele, netrebnicele, zadarnicele lor împărății.
Față de acestea Împărăția Ta Isuse Domnul nostru Preaiubit pe care noi neîncetat o dorim și pentru care neîncetat ne rugăm și o așteptăm să vină - este nebănuit mai mult pentru noi.
18 - Acela care stă să judece pe un om, oricine ar fi omul acela pe care îl judecă el, - trebuie să aibă o singură grijă: grija pentru adevăr.
Toate simțurile celui care judecă trebuie să-l ajute lucrând numai pentru adevăr.
Tot ce vede, tot ce aude, tot ce simte și ce presimte - trebuie să-l ducă numai la adevăr.
19 - Pentru adevăr orice judecător trebuie să nu precupețească nimic.
Față de adevăr să nu renunțe la nimic.
Din calea adevărului să nu-l abată nimic.
Mai de preț ca adevărul să nu-i fie nimic.
Și până nu știe sigur că a aflat adevărul, să nu hotărască nimic.
20 - Când mintea unui judecător îl înștiințează că a găsit adevărul.
Când auzul lui îl înștiințează că acesta este adevărul.
Când în toată ființa lui se face lumina și bucuria descoperirii adevărului
- aceasta să-i fie ca întâlnirea cu Dumnezeu.
Nici toată avuția lumii, nici toată slava pământului, nici tot aurul lumesc - să nu-l mai clintească de lângă adevăr.
Nici familia, nici libertatea, nici viața să nu-i fie mai scumpe.
Pentru adevăr trebuie să fie în stare să jertfească totul.
Pentru că nici o împărăție nu este atât de veșnică și de strălucită ca aceea pe care o dă adevărul.
Fericit cel ce o va moșteni.
Amin.