Îngăduinţe şi judecăţi
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - Nu-ţi este îngăduit să-ţi plăteşti veselia ta cu preţul plânsului nimănuia.
Nici pâinea ta cu sudoarea altuia.
Nici lenea ta cu munca altuia.
Nici libertatea ta cu gemetele altuia.
Nici viaţa ta cu moartea altuia.
2 - Dacă ai o lege, orice fel de lege ai avea, afară de legea lupilor, de legea junglei, de legea diavolului, - trebuie să te temi de orice fărădelege.
Căci fiecare sentinţă nedreaptă îl osândeşte în primul rând pe acela care a dat-o.
Şi fiecare nedreptate se va răzbuna mai cumplit odată asupra aceluia care o face altuia.
Dar acestea cu cât vin mai târziu, cu atâta sunt mai cumplite şi mai de neînlăturat.
3 - Toate întâmplările pe care le vedem sau le auzim sunt numai adevăruri ale înaintaşilor spuse mai dinainte de Dumnezeu.
Tot ce scrie Istoria din Trecut este adeverirea a ceea ce spusese Profeţia din Viitor.
Toate împlinirile adeveresc Cuvântul care le spusese mai dinainte că aşa vor fi.
4 - Dar cine cunoaşte oare Viitorul?
Cine poate să spună ce va fi înainte cu multă, sau cu puţină vreme?
- Nici unui om nu i s-a dat lumină asupra Viitorului.
Nici o fiinţă pământească nu cunoaşte ceea ce urmează să se întâmple - nici cu o clipă mai târziu.
- Numai Singură Lumina lui Dumnezeu poate trece dincolo de zidul nepătruns care acopere pentru noi toţi tot ce este înaintea noastră!
5 - Nu există nici o întâmplare neprevăzută pentru Dumnezeu.
Cuvântul lui Hristos le-a prevăzut pe toate.
Ochii lui Hristos le-a văzut mai dinainte,
- de aceea gura Lui le-a spus.
A povesti, - adică a vesti mai nainte, înseamnă a prevesti. Adică a vedea de mai nainte.
Iar aceste două însuşiri nu le are cu adevărat decât Dumnezeu în Hristos.
6 - Dar Dumnezeu căruia Îi sunt cunoscute, pentru că prin El s-au orânduit, nu Se înşală niciodată.
De aceea cuvintele Lui sunt întru totul adevărate, iar cei ce le cred nu se amăgesc niciodată.
Cuvintele prin care Isus arată limpede tot ce are să se întâmple în viitor se vor împlini negreşit.
Întru totul.
Şi întocmai.
După cum s-au împlinit întocmai şi în trecut.
7 - Prietene şi frate, nici un cuvânt pe care l-a spus Hristos nu este fără acoperire de faptă.
Hristos n-a spus nimic din ceea ce nu era. Şi nimic din ceea ce nu va fi întocmai aşa.
Trecutul tot, este o dovadă cât de adevărat fusese tot ce a vestit Isus.
Viitorul tot, va fi de asemenea o dovadă cât de adevărat este tot ce a prevestit El.
8 - Dacă n-ai grijă să te păzeşti curat de orice lăcomie de bani şi de orice plăcere păcătoasă, - chiar dacă ai fi avut la început cele mai bune gânduri, curând sfârşeşti în pierzare.
Singura putere care te face biruitor în orice încercare, în orice ispită, în orice judecată, în orice primejdie şi în faţa oricărui vrăjmaş - este nevinovăţia.
Nevinovăţia care umblă în cinste şi lucrează în adevăr.
9 - Cinstea nu te va lăsa niciodată în pagubă, iar adevărul nu te va lăsa niciodată de ruşine.
Cât de târziu uneori, dar totdeauna pân-la urmă, - fiecare suflet care a crescut şi a trăit în cinste şi în adevăr, va vedea că aşa este.
10 - Cine nu este hotărât pe un singur fel de a umbla,
cine umblă cu Dumnezeu şi cu mamona,
cine laudă şi pe Hrist şi pe Antihrist,
cine este când cu Isus, când cu vrăjmaşii Lui,
cine este cu o faţă înăuntru şi cu alta în afară,
acela se înşală singur şi se osândeşte singur.
Dumnezeu îl va privi cu judecată, oamenii îl vor privi cu dispreţ.
11 - Dacă eşti necredincios acum în faţa oamenilor, gândeşte-te dacă vei putea fi necredincios şi în faţa morţii.
Şi în faţa Judecăţii. Şi în faţa lui Dumnezeu. Şi în faţa Infernului fără ieşire...
Dacă crezi că vei putea fi şi atunci, fii şi acum necredincios.
Dar dacă nu te crezi în stare să fii atunci, nu fii nici acum!
12 - O, sălile de judecată lumească!...
Câţi nevinovaţi au văzut ele osândiţi. Şi câţi tâlhari au văzut ele achitaţi!...
De câte ori a fost condamnat Hristos în ele. Şi de câte ori a fost dezvinovăţit păcatul!...
13 - Aşa a fost totdeauna şi aşa va fi cât încă mai judecă un Pilat.
Dar va veni odată Ziua când în ultima sală a Judecăţii, în faţa Ultimului Judecător, va avea ultima Judecată, Judecata Veşnică.
Atunci se vor mai judeca odată toate judecăţile şi toţi judecătorii,
în Prezenţa Marelui Tron Alb pe care va sta Acela care poartă pe Trupul Său şi în Ceruri, semnele cumplite ale tuturor judecăţilor nedrepte pronunţate împotriva Lui şi alor Lui pe pământ.
Atunci se va face prima judecată cu adevărat dreaptă.
14 - Toţi cei care L-au lovit pe Hristos vor vedea vânătăile lăsate de chiar ciomegele lor, de pumnii şi de cizmele lor.
Toţi cei care L-au muncit, vor vedea urmele chinului pricinuit chiar de ei înşişi.
Toţi cei ce L-au pălmuit, vor cunoaşte vânătăile lăsate pe Faţa Lui de palmele lor.
Toţi cei care L-au scuipat, îşi vor recunoaşte propriile lor pete scârboase.
Şi toţi aceştia şi toate acestea se vor osândi ei înşişi şi ele înseşi.
Mai necruţător de cum ar fi osândiţi de oricare altcineva.
15 - Atunci vor şti în Cine au lovit, pe Cine au condamnat şi Cui I-au dat palme.
Şi ce au făcut, când nedreptăţeau şi ucideau pe credincioşii lui Isus.
El Însuşi le va spune: Când aţi făcut acestea la ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut (Matei 25, 40; Luca 10, 16).
Uitaţi-vă şi vedeţi!
Unde se vor mai ascunde toţi aceştia atunci - la această privelişte de propriile lor fapte, de propria lor conştiinţă, condamnată şi condamnatoare.
16 - Mielul lui Dumnezeu a lăsat aceste înştiinţări ca un testament al Său însângerat şi strălucit, pecetluit cu Însăşi Jertfa şi urmele Sale - drept soartă tuturor mieilor Săi.
Toată nesfârşita Sa turmă de miei, va avea să fie în vremea harului care deschidea dintre Cruce şi Judecată - părtaşă soartei Lui.
Dar Hristos nu Şi-a trimis pe mieii Săi înaintea Sa în mijlocul lupilor.
Ci mai întâi S-a adus El pe Sine Însuşi între ei.
17 - Mielul este fiinţa cea mai slabă şi mai fără mijloace de apărare.
Tuturor celorlalte fiinţe din lume Dumnezeu le-a pregătit vreun mijloc de apărare faţă de vrăjmaşi şi năvălitori.
Unora le-a dat gheare, altora colţi, altora coarne, altora copite, altora ţipătul...
Numai mielului nu i-a dat decât nevinovăţia, răbdarea, blândeţea, rugăciunea şi privirea dureroasă în tăcere către Păstor.
Fiindcă mielul trebuie să trăiască numai între oi şi numai între flori, numai între locuri şi fiinţe paşnice, nu între fiare şi între lupte.
18 - Şi dacă trebuie să mergi pe urmele Căpeteniei mieilor daţi la lupi, mergi curajos, dar mergi şi înţelept.
Dacă îţi lipseşte înţelepciunea cea care singură este permisă şi singură este necesară - cere-o lui Dumnezeu, care o dă tuturor mieilor Săi, cu mână largă. Şi ea îţi va fi dată (Iacov 1, 5-6),
19 - Dacă va fi spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea ta ca să fii sfâşiat, nu te teme! Mori fericit cum a murit Domnul tău, căci de la o clipă după moartea ta, va începe pentru tine o slavă nebănuită şi veşnică.
- Dar mori înţelept şi blând. Curajos şi răbdător! Nevinovat şi frumos - ca un miel,
ca să înviezi tot aşa.
În toate acestea se va vedea toată dreptatea şi adevărul tău.
Şi toată nelegiuirea şi minciuna ucigaşilor tăi.
Dacă şi aşa trebuie să mori pentru Isus, atunci mori ca El. Ce moarte strălucită este aceasta!
Doamne Isuse, fă-ne vrednici de ea.
20 - Când se săvârşeşte nelegiuirea, vinovaţi de săvârşirea acesteia nu sunt numai cei care o pun la cale,
sau numai cei care o execută,
- ci se fac vinovaţi împreună cu ei şi acei care văd nelegiuirea ce se face. Care ar putea s-o împiedice, dar care nu fac nimic ca să o oprească.
Dumnezeule al Nevinovăţiei apără-ne de toţi cei care osândesc pe nevinovaţii Tăi.
Amin.