Îngăduințe și judecăți
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - Nu-ți este îngăduit să-ți plătești veselia ta cu prețul plânsului nimănuia.
Nici pâinea ta cu sudoarea altuia.
Nici lenea ta cu munca altuia.
Nici libertatea ta cu gemetele altuia.
Nici viața ta cu moartea altuia.
2 - Dacă ai o lege, orice fel de lege ai avea, afară de legea lupilor, de legea junglei, de legea diavolului, - trebuie să te temi de orice fărădelege.
Căci fiecare sentință nedreaptă îl osândește în primul rând pe acela care a dat-o.
Și fiecare nedreptate se va răzbuna mai cumplit odată asupra aceluia care o face altuia.
Dar acestea cu cât vin mai târziu, cu atâta sunt mai cumplite și mai de neînlăturat.
3 - Toate întâmplările pe care le vedem sau le auzim sunt numai adevăruri ale înaintașilor spuse mai dinainte de Dumnezeu.
Tot ce scrie Istoria din Trecut este adeverirea a ceea ce spusese Profeția din Viitor.
Toate împlinirile adeveresc Cuvântul care le spusese mai dinainte că așa vor fi.
4 - Dar cine cunoaște oare Viitorul?
Cine poate să spună ce va fi înainte cu multă, sau cu puțină vreme?
- Nici unui om nu i s-a dat lumină asupra Viitorului.
Nici o ființă pământească nu cunoaște ceea ce urmează să se întâmple - nici cu o clipă mai târziu.
- Numai Singură Lumina lui Dumnezeu poate trece dincolo de zidul nepătruns care acopere pentru noi toți tot ce este înaintea noastră!
5 - Nu există nici o întâmplare neprevăzută pentru Dumnezeu.
Cuvântul lui Hristos le-a prevăzut pe toate.
Ochii lui Hristos le-a văzut mai dinainte,
- de aceea gura Lui le-a spus.
A povesti, - adică a vesti mai nainte, înseamnă a prevesti. Adică a vedea de mai nainte.
Iar aceste două însușiri nu le are cu adevărat decât Dumnezeu în Hristos.
6 - Dar Dumnezeu căruia Îi sunt cunoscute, pentru că prin El s-au orânduit, nu Se înșală niciodată.
De aceea cuvintele Lui sunt întru totul adevărate, iar cei ce le cred nu se amăgesc niciodată.
Cuvintele prin care Isus arată limpede tot ce are să se întâmple în viitor se vor împlini negreșit.
Întru totul.
Și întocmai.
După cum s-au împlinit întocmai și în trecut.
7 - Prietene și frate, nici un cuvânt pe care l-a spus Hristos nu este fără acoperire de faptă.
Hristos n-a spus nimic din ceea ce nu era. Și nimic din ceea ce nu va fi întocmai așa.
Trecutul tot, este o dovadă cât de adevărat fusese tot ce a vestit Isus.
Viitorul tot, va fi de asemenea o dovadă cât de adevărat este tot ce a prevestit El.
8 - Dacă n-ai grijă să te păzești curat de orice lăcomie de bani și de orice plăcere păcătoasă, - chiar dacă ai fi avut la început cele mai bune gânduri, curând sfârșești în pierzare.
Singura putere care te face biruitor în orice încercare, în orice ispită, în orice judecată, în orice primejdie și în fața oricărui vrăjmaș - este nevinovăția.
Nevinovăția care umblă în cinste și lucrează în adevăr.
9 - Cinstea nu te va lăsa niciodată în pagubă, iar adevărul nu te va lăsa niciodată de rușine.
Cât de târziu uneori, dar totdeauna pân-la urmă, - fiecare suflet care a crescut și a trăit în cinste și în adevăr, va vedea că așa este.
10 - Cine nu este hotărât pe un singur fel de a umbla,
cine umblă cu Dumnezeu și cu mamona,
cine laudă și pe Hrist și pe Antihrist,
cine este când cu Isus, când cu vrăjmașii Lui,
cine este cu o față înăuntru și cu alta în afară,
acela se înșală singur și se osândește singur.
Dumnezeu îl va privi cu judecată, oamenii îl vor privi cu dispreț.
11 - Dacă ești necredincios acum în fața oamenilor, gândește-te dacă vei putea fi necredincios și în fața morții.
Și în fața Judecății. Și în fața lui Dumnezeu. Și în fața Infernului fără ieșire...
Dacă crezi că vei putea fi și atunci, fii și acum necredincios.
Dar dacă nu te crezi în stare să fii atunci, nu fii nici acum!
12 - O, sălile de judecată lumească!...
Câți nevinovați au văzut ele osândiți. Și câți tâlhari au văzut ele achitați!...
De câte ori a fost condamnat Hristos în ele. Și de câte ori a fost dezvinovățit păcatul!...
13 - Așa a fost totdeauna și așa va fi cât încă mai judecă un Pilat.
Dar va veni odată Ziua când în ultima sală a Judecății, în fața Ultimului Judecător, va avea ultima Judecată, Judecata Veșnică.
Atunci se vor mai judeca odată toate judecățile și toți judecătorii,
în Prezența Marelui Tron Alb pe care va sta Acela care poartă pe Trupul Său și în Ceruri, semnele cumplite ale tuturor judecăților nedrepte pronunțate împotriva Lui și alor Lui pe pământ.
Atunci se va face prima judecată cu adevărat dreaptă.
14 - Toți cei care L-au lovit pe Hristos vor vedea vânătăile lăsate de chiar ciomegele lor, de pumnii și de cizmele lor.
Toți cei care L-au muncit, vor vedea urmele chinului pricinuit chiar de ei înșiși.
Toți cei ce L-au pălmuit, vor cunoaște vânătăile lăsate pe Fața Lui de palmele lor.
Toți cei care L-au scuipat, își vor recunoaște propriile lor pete scârboase.
Și toți aceștia și toate acestea se vor osândi ei înșiși și ele înseși.
Mai necruțător de cum ar fi osândiți de oricare altcineva.
15 - Atunci vor ști în Cine au lovit, pe Cine au condamnat și Cui I-au dat palme.
Și ce au făcut, când nedreptățeau și ucideau pe credincioșii lui Isus.
El Însuși le va spune: Când ați făcut acestea la ai Mei, Mie Mi le-ați făcut (Matei 25, 40; Luca 10, 16).
Uitați-vă și vedeți!
Unde se vor mai ascunde toți aceștia atunci - la această priveliște de propriile lor fapte, de propria lor conștiință, condamnată și condamnatoare.
16 - Mielul lui Dumnezeu a lăsat aceste înștiințări ca un testament al Său însângerat și strălucit, pecetluit cu Însăși Jertfa și urmele Sale - drept soartă tuturor mieilor Săi.
Toată nesfârșita Sa turmă de miei, va avea să fie în vremea harului care deschidea dintre Cruce și Judecată - părtașă soartei Lui.
Dar Hristos nu Și-a trimis pe mieii Săi înaintea Sa în mijlocul lupilor.
Ci mai întâi S-a adus El pe Sine Însuși între ei.
17 - Mielul este ființa cea mai slabă și mai fără mijloace de apărare.
Tuturor celorlalte ființe din lume Dumnezeu le-a pregătit vreun mijloc de apărare față de vrăjmași și năvălitori.
Unora le-a dat gheare, altora colți, altora coarne, altora copite, altora țipătul...
Numai mielului nu i-a dat decât nevinovăția, răbdarea, blândețea, rugăciunea și privirea dureroasă în tăcere către Păstor.
Fiindcă mielul trebuie să trăiască numai între oi și numai între flori, numai între locuri și ființe pașnice, nu între fiare și între lupte.
18 - Și dacă trebuie să mergi pe urmele Căpeteniei mieilor dați la lupi, mergi curajos, dar mergi și înțelept.
Dacă îți lipsește înțelepciunea cea care singură este permisă și singură este necesară - cere-o lui Dumnezeu, care o dă tuturor mieilor Săi, cu mână largă. Și ea îți va fi dată (Iacov 1, 5-6),
19 - Dacă va fi spre slava lui Dumnezeu și mântuirea ta ca să fii sfâșiat, nu te teme! Mori fericit cum a murit Domnul tău, căci de la o clipă după moartea ta, va începe pentru tine o slavă nebănuită și veșnică.
- Dar mori înțelept și blând. Curajos și răbdător! Nevinovat și frumos - ca un miel,
ca să înviezi tot așa.
În toate acestea se va vedea toată dreptatea și adevărul tău.
Și toată nelegiuirea și minciuna ucigașilor tăi.
Dacă și așa trebuie să mori pentru Isus, atunci mori ca El. Ce moarte strălucită este aceasta!
Doamne Isuse, fă-ne vrednici de ea.
20 - Când se săvârșește nelegiuirea, vinovați de săvârșirea acesteia nu sunt numai cei care o pun la cale,
sau numai cei care o execută,
- ci se fac vinovați împreună cu ei și acei care văd nelegiuirea ce se face. Care ar putea s-o împiedice, dar care nu fac nimic ca să o oprească.
Dumnezeule al Nevinovăției apără-ne de toți cei care osândesc pe nevinovații Tăi.
Amin.