Un strigăt de durere
Traian Dorz - Cântări Luptătoare
O Doamne Dumnezeul meu
Te strig din grea durere
când zac zdrobit şi mulţi îmi dau
să beau oţet şi fiere
priveşte Dumnezeul meu la ura lor cea tare
cum uneltesc, cum merg şi vin
cu sete să omoare
ascultă cum rostesc minciuni cu limba otrăvită
cum întinează pe nedrept viaţa mea zdrobită
vezi cum se strâng, se sfătuiesc
şi-apoi se duc prin ţară
s-arunce peste anii mei batjocuri şi ocară.
Priveşte-i Doamne, ei sunt tari şi-s liberi să se ducă
eu stau pe pat legat şi-n plâns durerea mă usucă
priveşte Dumnezeul meu şi ia la toate-aminte
vezi ce nedrept sunt asuprit prin fapte şi cuvinte
cum se-nţeleg cu cei călăi la planuri ucigaşe
punând mereu pe calea mea capcanele vrăjmaşe
cum sapă groapa mea când zac
în loc făr-apărare,
când cinstea mea şi lupta mea n-au glas
şi n-au crezare.
Priveşte-i Dumnezeul meu căci mulţi erau odată
la sânul meu crescând hrăniţi
cu pâinea mea curată
erau orfani, necunoscuţi şi nevoiaşi pe lume,
iar eu cu milă i-am cules şi le-am făcut un nume,
ce slabi erau atunci, iar azi cum au primit tărie
ce mici erau atunci acei ce astăzi mă sfâşie.
Priveşte Dumnezeul meu
Tu, singura-mi scăpare,
ce rău le fac, cu ce-i opresc în pofta de nălţare
cu ce-i împiedic eu legat, pe ei cei făr-oprire
cu ce-i nedreptăţesc,
cu ce le-aduc vreo asuprire?
- Şi vino-n ajutorul meu, dreptate fă-mi
şi scapă
Tu cinstea mea şi cauza Ta,
de-aceia ce le sapă.
Tu mă cunoşti, ştii calea mea din fragedă pruncie
şi ştii că tot ce-avui mai scump, Ţi-am dat din suflet, Ţie
iubirea mea, cântarea mea şi lacrimile mele
în slujba Ta le-am pus deplin toţi anii vieţii grele
ştii c-am căutat să Te urmez
în orice-mprejurare
nedespărţit, nepărăsind nicicând a Ta Lucrare...
... Am Doamne-atâtea vini şi eu
şi-abateri
şi greşale
s-a prăbuşit şi duhul meu de-atâtea ori pe cale,
dar faţă de-Adevărul Tău
şi scumpa Ta Lucrare
de fraţii mei, de Cauza Ta, de-ntâia mea chemare,
de legământul meu dintâi, de calea Ta divină -
încearcă-mă, că nu găseşti în mine nici o vină.
- N-am vrut s-abat Lucrarea Ta
din calea-i rânduită
ci-am apărat-o şi-am luptat cu-o inimă smerită
nu Ţi-am stricat Cuvântul Tău umblând după foloase
nu m-am temut să lupt cu mii de fiare furioase,
n-am urmărit câştig lumesc şi n-am căutat scăpare
vânzând pe alţii sau minţind cu-o faţă zâmbitoare,
n-am odihnit pe perne moi, când alţii n-aveau paie
şi n-am căutat să mă ridic pe-a altora văpaie.
De bani pătaţi cu greu păcat, ori sânge fără vină,
mi-a fost curată mâna mea, iar inima străină.
Mai bine-am suferit nedrept necazuri şi suspine
decât să scap c-un preţ plătit de altul pentru mine.
Mai bine-am vrut să mor flămând
decât să mânc o pâine
primită-n chip nelegiuit pe-o slujbă ca de câine.
Mai bine-am vrut să fiu zdrobit cu-ai mei călcat în tină
decât cu cei răi petrecând pe-un ban pătat cu vină.
Mai bine-am vrut să mor umil şi neştiut de lume
decât slujind un duh străin să-mi dobândesc renume.
Tu Doamne care totul vezi, cunoşti c-acestea toate
sunt potrivite pe-adevăr şi spuse pe dreptate.
Cunoşti că stau în faţa Ta cu mâna aşezată
pe-o conştiinţă ce-a luptat să poată fi curată.
Tu Doamne ştii că tot ce-ndur
e pentru-a Ta Lucrare,
cei ce-o pândesc mă văd în drum
când caută s-o doboare.
Mă văd că eu aş fi, nu Tu, acela ce nu-i lasă
s-o rupă şi s-o-nghită cei cu gura mincinoasă.
Mă văd cum eu aş fi nu Tu, ce drumul le deschide
de mă pândesc şi se reped aşa a mă ucide...
O, Mare Dumnezeu din Cer ce vezi aceste toate
din milă de Lucrarea Ta, grăbeşte fă-i dreptate!
Înalţă-Ţi Numele călcat de cel rău în picioare
şi-al Tău Cuvânt batjocorit, cu râs şi nepăsare.
Fă drum pentru Lucrarea Ta ce-aşteaptă şi suspină
întoarce cântec fericit în gura fără-vină,
înalţă-Te măcar atât cât s-a-nălţat minciuna
să nu se bucure cel rău de rău pe totdeauna.
Nu-l părăsi pe cel pândit de ura celui tare
fii pentru cel nevinovat dreptate şi scăpare.
Ridică sufletul căzut în gheare fără milă,
zdrobeşte tot ce e nălţat pe ură şi pe silă.
Fii Doamne şi-apărarea mea, lucrează pentru mine
căci eu nu pot vorbi ca ei, şi sila mă reţine.
Dreptate cinstei mele fă-i, căci numai Tu-i poţi face
opreşte gura lor cea rea şi tot ce nu-mi dă pace
păzeşte-Ţi Doamne Oastea Ta
ca sfânta Ta Lumină
nu-i mai răbda pe cei ce-o rup
şi-o strică
şi-o dezbină.
Dă-i turmei Tale-ndrumători cu mintea sănătoasă
şi-Ţi întăreşte focul sfânt c-o flacără frumoasă
dă-i Cauzei Tale luptători c-o inimă curată
purtând mereu biruitori credinţa neschimbată,
dă-i tineret ascultător şi mame credincioase,
dă-i mâini de jertfă şi genunchi de rugăciuni pioase,
dă-i prieteni şi sprijinitori,
dă-i suflete-nzestrate
s-aducă Numelui Tău Sfânt cinstiri înflăcărate.
Adu-i doritul timp de har cu-o zare larg curată
Tu ce-ai deschis de-atâtea ori,
deschide înc-o dată!
O Dumnezeule ce-ai pus la orice lucru vreme,
mai nalţă şi pe cei zdrobiţi
- să cânte cel ce geme...