Atunci S-a ridicat în sus, și, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?
Ce puternici, ce trufași și ce amenințători fuseseră pârâșii bietei femei, numai cu câteva clipe mai înainte.
Iar acum nu mai era nici unul.
Dar pietrele aduse de ei pentru a o ucide, mai zăceau fără nici o putere, prin colțuri și pe la ieșirea afară, lepădate cu rușine de către cei care nu știau cum să iese mai neobservați și să plece mai grăbiți.
Când Se scoală Dumnezeu, toți vrăjmașii Lui se risipesc.
Când Dumnezeu apără pe cineva, sufletul acela poate fi sigur de izbăvire. Nimeni nu te poate apăra ca El, nici osândi când ai apărarea Lui.
Dumnezeu este Adăpostul Cel Puternic pentru fiecare rob al Său, în orice vreme (Psalm 46, 1). Ferice de toți cei apărați de El.
Unde erau acum pârâșii ei?
Nu mai erau nicăieri!
Cei ce fuseseră pârâși, nu mai erau acum decât niște bieți vinovați, niște bieți osândiți, care plecaseră ispășind rușinați.
Ea nu mai avea pârâși...
O, voi toți cei care ați venit la Hristos...
Voi toți cei care vedeți în jurul vostru acum o mulțime de pârâși și o gloată furioasă care umblă mereu să vă prindă, ca să vă ducă la osândă și să vă chinuiască,
nu vă temeți, cât stați lângă Hristos!
Nu tremurați de frica nimănui, cât rămâne El cu voi. El nu vă lasă, nu veți cădea în mâinile vrăjmașilor voștri. Nu vă temeți de ei (Ieremia 1, 8).
Dar și dacă ați căzut în mâinile vrăjmașilor voștri, voi tot nu vă temeți, căci nu vă vor ucide.
Dar chiar și dacă i-ați vedea pregătindu-vă să vă ucidă, voi tot să nu vă temeți, căci Dumnezeu le va opri mâna.
Dar chiar și dacă Dumnezeu nu le-ar opri mâna care se pregătește să ucidă, voi nici atunci să nu vă temeți.
Căci nu-i moartea aceea care vine către voi, ci e Solul Slavei care vă aduce o cunună veșnic strălucitoare, dacă biruiți moartea.
Mâine dimineață, când prin harul lui Dumnezeu și noi vom învia nesupuși putrezirii,
când Îl vom vedea pe Hristos așa cum este
și când vom fi și noi asemenea Lui, în fericirea negrăită și strălucită pe vecie, atunci și pe noi, Isus ne va întreba: unde sunt pârâșii voștri?
Și un simțământ de nesfârșită milă ne va umplea inimile gândindu-ne unde vor fi ei atunci...
Deci nu vă temeți și nu-i urâți, că nu merită ură, ci milă.
Iar voi care umblați mereu să-i pândiți pe alții,
voi care căutați numai să prindeți și să osândiți,
voi care sunteți îndată gata să loviți cu pietrele bârfirii, minciunilor și calomniei,
voi care umblați numai să ucideți Lucrarea lui Dumnezeu, și dorința după mântuire în sufletele oamenilor,
să osândiți pe cei care, din cauza păcatelor din alții, cad mai degrabă decât din cauza propriului lor păcat,
voi care n-aveți nici milă, nici bunătate, nici teamă, nici rușine,
care necinstiți prin faptă ceea ce apărați prin vorbă,
Pentru că vă osândiți singuri prin faptele voastre.
Nu vă îngroziți oare de ceea ce vă așteaptă?
Fiți siguri că vine și Ziua când vă veți duce cu toții din fața lui Hristos, în osânda veșnică pe care v-o alegeți singuri.
O, Doamne Dumnezeule al Milei,
ai milă de toți cei care sufăr și fii Izbăvitorul lor totdeauna, oprind la timp mâinile răufăcătoare,
ca să nu le poată ucide credința, nădejdea și dragostea lor față de Tine, nimicindu-le mântuirea.
Fă-l pe cel nelegiuit să tremure de groaza Ta și să se teamă de plata faptelor sale,
ca să se întoarcă la Tine înainte de a fi prea târziu.
Amin.
+
Numai după încercare noi simțim ce-i bucuria
numai după despărțire vezi ce dulce-i prietenia
numai după-nfometare simți plăcerea de mâncare
după sete, gustul apei - liniștea, după răbdare.
+
Pe drumul greu al suferinței
răbdarea de ți-o duci cu drag
cununa scumpă-a biruinței
o vei primi pe-al morții prag.