Atunci S-a ridicat în sus, şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?
Ce puternici, ce trufaşi şi ce ameninţători fuseseră pârâşii bietei femei, numai cu câteva clipe mai înainte.
Iar acum nu mai era nici unul.
Dar pietrele aduse de ei pentru a o ucide, mai zăceau fără nici o putere, prin colţuri şi pe la ieşirea afară, lepădate cu ruşine de către cei care nu ştiau cum să iese mai neobservaţi şi să plece mai grăbiţi.
Când Se scoală Dumnezeu, toţi vrăjmaşii Lui se risipesc.
Când Dumnezeu apără pe cineva, sufletul acela poate fi sigur de izbăvire. Nimeni nu te poate apăra ca El, nici osândi când ai apărarea Lui.
Dumnezeu este Adăpostul Cel Puternic pentru fiecare rob al Său, în orice vreme (Psalm 46, 1). Ferice de toţi cei apăraţi de El.
Unde erau acum pârâşii ei?
Nu mai erau nicăieri!
Cei ce fuseseră pârâşi, nu mai erau acum decât nişte bieţi vinovaţi, nişte bieţi osândiţi, care plecaseră ispăşind ruşinaţi.
Ea nu mai avea pârâşi...
O, voi toţi cei care aţi venit la Hristos...
Voi toţi cei care vedeţi în jurul vostru acum o mulţime de pârâşi şi o gloată furioasă care umblă mereu să vă prindă, ca să vă ducă la osândă şi să vă chinuiască,
nu vă temeţi, cât staţi lângă Hristos!
Nu tremuraţi de frica nimănui, cât rămâne El cu voi. El nu vă lasă, nu veţi cădea în mâinile vrăjmaşilor voştri. Nu vă temeţi de ei (Ieremia 1, 8).
Dar şi dacă aţi căzut în mâinile vrăjmaşilor voştri, voi tot nu vă temeţi, căci nu vă vor ucide.
Dar chiar şi dacă i-aţi vedea pregătindu-vă să vă ucidă, voi tot să nu vă temeţi, căci Dumnezeu le va opri mâna.
Dar chiar şi dacă Dumnezeu nu le-ar opri mâna care se pregăteşte să ucidă, voi nici atunci să nu vă temeţi.
Căci nu-i moartea aceea care vine către voi, ci e Solul Slavei care vă aduce o cunună veşnic strălucitoare, dacă biruiţi moartea.
Mâine dimineaţă, când prin harul lui Dumnezeu şi noi vom învia nesupuşi putrezirii,
când Îl vom vedea pe Hristos aşa cum este
şi când vom fi şi noi asemenea Lui, în fericirea negrăită şi strălucită pe vecie, atunci şi pe noi, Isus ne va întreba: unde sunt pârâşii voştri?
Şi un simţământ de nesfârşită milă ne va umplea inimile gândindu-ne unde vor fi ei atunci...
Deci nu vă temeţi şi nu-i urâţi, că nu merită ură, ci milă.
Iar voi care umblaţi mereu să-i pândiţi pe alţii,
voi care căutaţi numai să prindeţi şi să osândiţi,
voi care sunteţi îndată gata să loviţi cu pietrele bârfirii, minciunilor şi calomniei,
voi care umblaţi numai să ucideţi Lucrarea lui Dumnezeu, şi dorinţa după mântuire în sufletele oamenilor,
să osândiţi pe cei care, din cauza păcatelor din alţii, cad mai degrabă decât din cauza propriului lor păcat,
voi care n-aveţi nici milă, nici bunătate, nici teamă, nici ruşine,
care necinstiţi prin faptă ceea ce apăraţi prin vorbă,
Pentru că vă osândiţi singuri prin faptele voastre.
Nu vă îngroziţi oare de ceea ce vă aşteaptă?
Fiţi siguri că vine şi Ziua când vă veţi duce cu toţii din faţa lui Hristos, în osânda veşnică pe care v-o alegeţi singuri.
O, Doamne Dumnezeule al Milei,
ai milă de toţi cei care sufăr şi fii Izbăvitorul lor totdeauna, oprind la timp mâinile răufăcătoare,
ca să nu le poată ucide credinţa, nădejdea şi dragostea lor faţă de Tine, nimicindu-le mântuirea.
Fă-l pe cel nelegiuit să tremure de groaza Ta şi să se teamă de plata faptelor sale,
ca să se întoarcă la Tine înainte de a fi prea târziu.
Amin.
+
Numai după încercare noi simţim ce-i bucuria
numai după despărţire vezi ce dulce-i prietenia
numai după-nfometare simţi plăcerea de mâncare
după sete, gustul apei - liniştea, după răbdare.
+
Pe drumul greu al suferinţei
răbdarea de ţi-o duci cu drag
cununa scumpă-a biruinţei
o vei primi pe-al morţii prag.