Alţii ziceau: Acesta este Hristosul. Şi alţii ziceau: Cum, din Galileia are să vină Hristosul?
Domnul Hristos a împărţit totdeauna, şi a despărţit, lumea şi oamenii în două.
Hristos împarte şi desparte mereu, în timp şi în întindere, pe toţi oamenii în una sau alta din cele două părţi: unii care cred şi zic: este Hristos,
iar alţii care tăgăduiesc şi nu cred, spunând: nu este!
Unii care cred Cuvântul Sfintelor Scripturi şi caută cu smerenie să-L împlinească cu fapta,
iar alţii care spun: astea sunt nişte scorniri popeşti fără nici o valoare.
Unii spun: Hristos este Dumnezeu, şi I se închină cu credinţă şi cu evlavie,
iar alţii spun: nu, Hristos n-a fost nici măcar o persoană istorică, n-a fost şi nu este decât un mit şi o amăgire!
Aceste două tabere există astăzi, şi vor exista până în Ziua de Apoi când Hristos Se va arăta în toată cutremurătoarea Lui Măreţie îngrozind tot pământul (Apoc. 1, 7),
şi El îi va despărţi atunci pe toţi aceşti oameni vii sau morţi pe vecii vecilor unii de alţii, odată şi pentru totdeauna,
aşezându-i pe unii la dreapta Lui, pe alţii la stânga Sa, pentru a se încredinţa atunci fiecare om că este Hristos.
Iată în această clipă El răsplăteşte pe fiecare, pe absolut fiecare dintre ei, potrivit cu credinţa sau necredinţa sa (Matei 16, 27 şi 25, 33, 46),
potrivit cu faptele şi cuvintele pe care le-a avut din aceste două felurite atitudini faţă de Acelaşi Hristos.
Atunci toţi vor crede...
dar credinţa unora venită prea târziu, va fi zadarnică şi chinuitoare pentru vecii vecilor,
iar a celorlalţi, fericită.
Dragul meu suflet, tu din care ceată faci parte şi între care vrei să rămâi?
Locul tău veşnic la dreapta sau la stânga Domnului, în lumină sau în întuneric, în slavă sau nefericire, ţi-l alegi tu singur,
poate chiar în clipa aceasta,
dar sigur, prin credinţa sau prin necredinţa ta faţă de Hristos.
Alege viaţa, alege credinţa, alege pe Hristos dragul meu, chiar acum, până nu va fi prea târziu.
O Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos,
cât de Viu şi de Adevărat eşti Tu
şi cât de puternică este Prezenţa Ta în mijlocul omenirii, nu numai prin Cuvântul Tău, sau prin Biserica Ta, sau credincioşii Tăi,
ci şi prin tot ceea ce dai fiecăruia din noi şi tuturora, de la cele mai apropiate şi mici lucruri, până la cele mai mari, în fiecare zi şi clipă.
Şi totuşi Doamne atât de mulţi oameni nu pot crede pentru Tine. Dar pot crede împotriva Ta.
Ai milă şi de cei ce nu pot crede şi dă-le credinţă şi lor
spre a nu rămâne la stânga Ta nimeni în Ziua aceea, pentru ca nimeni să nu meargă în iad.
Amin.