Unitatea în Hristos - Mirele Ceresc

Vorbirea părintelui Teodor Heredea (Gavriș) la nunta de la Poienile Izei (MM) - 28 septembrie 1980

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

„Și Mă rog ca toți să fie una.” „Cei doi vor fi un singur trup. Taina aceasta este mare.”

Iubiții mei, am sosit aici la nuntă pentru faptul că, cu nouăsprezece veacuri, mai bine, în urmă, pe Crucea Golgotei S-a jertfit Fiul lui Dumnezeu, Care ne-a unit și ne-a înfrățit. Prin aceasta ne vedem acum aici. Că, dragii mei, altfel poate că nu ne-am fi nici cunoscut și nici văzut.

S-a spus aici Cuvântul lui Dumnezeu din Evanghelia Sfântului Ioan, capitolul 17, două cuvinte: „Mă rog ca toți să fie una”. Și am citat și cuvântul Sfântului Apostol Pavel cu privire la tinerii care se căsătoresc, cum zice că: „Va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de nevasta sa; și cei doi vor fi un singur trup”.

Dragii mei, în primul rând, trebuie să ne gândim la Cel mai Mare. Mirele Minunat al vieții noastre, al creștinătății, al celor ce au primit Jertfa Sa, este Iisus Hristos. Și mireasa o formează toți cei care-L primesc, Îl ascultă și-L urmează. Unitatea dintre noi și Mirele Ceresc trebuie să fie așa de strânsă! Să fim într-adevăr în chip desăvârșit una. Așa voiește Dumnezeu unitatea dintre noi și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Și din această unitate și unire, și contopire a noastră cu Dumnezeu va ieși și cealaltă unitate: frățească, unitatea în familie, când Dumnezeu, prin Taina Sa, pe cei doi îi face să fie un singur trup.

Dragii mei, având simbolul unirii dintre soț și soție, dintre mire și mireasă aici pe pământ, gândiți-vă, cei ce-ați trecut prin starea aceasta, ce pregătire aleasă face o mireasă pentru mirele ei pentru ziua nunții! Și invers: ce pregătire face mirele pentru a-și primi mireasa pe care din dragoste și-a ales-o... și s-au ales unul pe celălalt. Niciodată în viață n-au avut așa o pregătire. Niciodată nu s-au încununat cu cununi de biruitori ca în ziua nunții, când se pun cununile pe cap, cununi de biruință.

Pentru aceasta, s-au pregătit. Poate a fost o mamă credincioasă, un tată bun, care s-au jertfit mult pentru creșterea unui fiu sau pentru creșterea unei fice, până să ajungă la starea aceasta de biruitori. Multe jertfe i-au trebuit mamei. Gândiți-vă, mame, câte jertfe se cer pentru creșterea unui fiu până la starea maturității, până la starea când ajunge să fie mire! Atât un băiat, cât și o fată. Să ne gândim la acestea. Si faptul că ajung la biruință cei ce se căsătorese atârnă foarte mult de iubiții lor părinți, care i-au crescut în frică de Dumnezeu, în dragoste.

Dar, îmi vine să spun tot mai mult despre cealaltă parte: a pregătirii noastre pentru Mirele nostru cel Ceresc, pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Cât de pregătiți trebuie să fim, dacă avem un Mire atât de curat și de minunat; plin de dragoste! Un Mire ceresc! Cum ar trebui să fie sufletele noastre și viața noastră pregătită pentru această nuntă cu Mirele nostru cel Ceresc, cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos?

Dacă ne uităm fiecare în viața noastră, parcă am zice: „Mire drag, mai stai o clipă! Așa cum sunt acum nu-s în toată curăția. Poate mai este vreo zbârcitură în viața mea; și în fața unui astfel de Mire, în fața Ta, Mântuitorule, trebuie să fiu curat deplin”. Să ne gândim foarte mult la această gingășie de curăție și, mai ales, la unitatea pe care o cere Dumnezeu: să fim în chip desăvârșit una, ca să putem fi în stare de a-L întâmpina, de a fi mireasa Lui în ziua venirii Lui.

În seara acestei nunți nici nu știi cum să te mai adresezi. Bunul Dumnezeu știe și cunoaște inimile și adâncul inimilor noastre. Mă gândesc la Sfântul Apostol Pavel, cum se zbătea și se gândea el pentru credincioși. Și odată le spune galatenilor că încă poartă durerile nașterii. Să nu fie și în viața noastră așa... Ci să dovedim viața cea nouă, viața trăită în totul totului tot după voia lui Dumnezeu, după învățătura Mântuitorului. Ca să ne învrednicim de această măreață zi a Nunții Mirelui celui Ceresc.

Dacă simțim că mai este în viața noastră ceva care nu-i potrivit cu voia Mântuitorului Hristos, atunci să punem viața noastră în rânduială. Și, uniți deplin cu Hristos, vom fi uniți deplin și între noi. Va fi unire deplină, prin Taina nunții, și a miresei cu mirele. De la Hristos vin toate. Atunci va începe în viața celor doi miri, prin unirea aceasta care vine de la Dumnezeu prin Taina nunții, un cămin nou, o celulă nouă a Bisericii lui Hristos, care va începe să trăiască pentru Dumnezeu și să lucreze pentru Dumnezeu.

M-am gândit de multe ori: când copiii încep să vorbească, primul cuvânt pe care-l îngână copiii sunt, de cele mai multe ori, „tată” și „mama”. Pentru că acestea s-au auzit mai des din gura tatălui și a mamei: „Dragul mamei”, „Dragul tatei”. Și în foarte rare cazuri - poate în nici unul - n-am auzit să fie îngânat numele cel mai dulce, măcar al treilea, dacă nu primul: numele Iisus; sau al Tatălui nostru cel ceresc: „Doamne”.

Eu zic: dacă graiul mamei - de la care învățăm limba fiecare (de la mama noastră am învățat limba) -, ar repeta tot de-atâtea ori și numele Iisus Hristos în rugăciune cum repetă în dezmierdarea copilului, zicând: „Dragul mamei”, „Vin’ la mama”, „Sărute-l mama” și așa mai departe, copilul pe acesta l-ar învăța: că-l aude din gura mamei lui.

Am spus aceasta, dar nu numai vorbirea, ci toate faptele și toate trăsăturile, toate mișcările mamei și ale tatălui se întipăresc în viața copilului, Și zic atunci: în inima copilului crescut într-o familie credincioasă, care-L iubește pe Dumnezeu și-l iubește pe om, se va întipări și va rămâne pentru totdeauna dragoste pentru Dumnezeu și dragoste pentru om. Și va crește un om mare, un om cu suflet.

Dacă toate mamele ar crește copii sănătoși, cât câștig ar avea societatea în care trăim! Câtă bucurie am avea cu toții! Când toți copiii noștri ar fi crescuți creștinește, în duhul învățăturii Bisericii, în Duhul lui Hristos, câtă armonie ar fi între oameni, câtă bucurie, câtă pace, câtă întrajutorare! Atunci n-ar mai fi atâtea lacrimi la atâtea mame care-și plâng copiii ori pentru una, ori pentru alta.

Când copiii cresc credincioși și buni, se înviorează locurile și drumurile pe unde trec; locurile de muncă sunt de cinste, [atunci există] dragoste față de patrie, dragoste față de cei bătrâni, dragoste de înaintași. Dacă sunt crescuți așa, ei așa vor ști [să creadă și să-i învețe pe alții] și se va face unitate deplină - prin puterea lui Hristos, prin Biserica lui Hristos - și în neamul nostru din care ne-am născut și în mijlocul căruia Dumnezeu ne-a ajutat să trăim.

Iubiții mei, cu gândul acesta rămân. Dumnezeu vrea să fie toți una, o inimă și-un gând. Și când vorbește despre mire și despre mireasă, când zice Sfântul Apostol Pavel că „va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și cei doi vor fi una”, adaugă: „vorbesc despre Hristos și despre Biserică”. Deci, legătura noastră cu Hristos trebuie să fie desăvârșită, precum și legătura dintre soț și soție trebuie să fie desăvârșită. Să fie în chip desăvârșit prin Taina nunții, prin această mare Taină a Bisericii noastre, despre care s-a mai spus, să fie prin puterea Duhului Sfânt, să ajungă să fie nu doi, ci una.

La fel și noi, toți cei credincioși, toți fiii Bisericii, nu împărțiți și nu doi să fim, ci să fim toți una, cum a spus Mântuitorul: „Mă rog ca toți să fie una”. Amin.