Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
Fiecare dintre ucenicii Domnului Isus, își are frumusețea lui aparte.
Nici unul nu-i lipsit de frumusețe,
dar nu sunt toți la fel. Pentru că tocmai în aceasta stă frumusețea lor.
Unul s-a deosebit prin curaj,
altul prin smerenie,
altul prin iubire,
altul prin agerime...
Unul prin vorbire, altul prin tăcere,
altul prin fapta arătată, altul prin fapta ascunsă.
Domnul Isus nu schimbă temperamentul, felul de fire al cuiva dacă vine la El, ci îl înnobilează numai.
Mărul rămâne tot măr; îl altoiește numai.
Soiul timpuriu sau târziu rămâne tot așa, îl altoiește numai pentru a rodi în loc de poame acre și mici, roade gustoase și mari.
Vasul rămâne tot vas, îi schimbi numai conținutul.
Așa se face că cei iuți, rămân iuți și după ce vin la Hristos. Numai că acum nu sunt iuți pentru a face răul, ci sunt iuți să facă binele.
Cei curajoși rămân și mai departe tot curajoși. Dar nu spre a sări la bătaie acum, ci pentru a ajuta la nevoie.
Cei zgârciți înainte, față de Dumnezeu, vor fi zgârciți și după aceea, dar față de diavolul. Nu vor mai întrebuința pentru molii sau pentru rugină ceea ce au, ci pentru propășirea Evangheliei și pentru ajutorarea lipsiților, pentru a-și muta avuția în ceruri.
Căci schimbându-se conținutul, chiar și vasul se înnobilează.
Din locul unde a fost altoit, se cunoaște nu numai rodul pomului, ci chiar și trunchiul și coaja lui.
Chiar și chipul omului, chiar și înfățișarea din afară se schimbă, după ce se întoarce el la Dumnezeu.
Lumina dinăuntru se răsfrânge și în afară pe fața lui. Și prin ochii lui. Și prin mișcările lui.
Andrei, unul din primii ucenici ai Mântuitorului, fratele lui Petru, a rămas mereu sufletul liniștit și tăcut. Dar totdeauna și prezent, acolo unde era nevoie:
În trei locuri deosebite se vorbește despre Andrei, în Evanghelie... și totdeauna este înfățișat ca un ucenic plin de o înaltă frumusețe sufletească.
Totdeauna el aduce la Domnul pe câte cineva.
Fiindcă dragostea lui pentru Domnul era mereu lucrătoare și îl făcea să umble în toate părțile cu hărnicie și pricepere observând totdeauna unde este nevoie de un ajutor și fiind gata să-l dea cu bucurie și cu grabă.
Așa se face că el a găsit pe băiețelul cu pâinișoarele.
Ce bine este când ucenicul Domnului se ocupă cu dragoste și grijă de toți, umblând să vadă unde și cine are nevoie de ceva, ca să ajute. De cât ajutor și folos sunt astfel de ucenici binecuvântați!...
Ce bine când slujitorii Domnului nu neglijează nimic, nu disprețuiesc nimic și pe nimeni.
Căci acolo unde nici nu te gândești se găsesc daruri și vase, cu care Dumnezeu face apoi minuni nemaipomenite.
Numai dacă se găsesc oameni binecuvântați care să aibă grijă să le aducă la Isus.
Cu dragoste. Și la timp.
Doamne Dumnezeul nostru,
Te rugăm dăruiește Bisericii Tale apostoli plini de dragoste și de atenție față de fiecare suflet din turma Ta
și ajută-i să caute cu grijă neobosită pe fiecare mădular al Bisericii Tale,
ca să afle și să aducă la Tine mai ales pe acele suflete care au daruri din care Tu vei sătura pe mulți.
Ajută-ne și pe noi să nu neglijăm nimic din ceea ce avem,
ci să aducem totul la picioarele Tale, ca Tu sfințind totul, să devină folositor și bun.
Amin.
+
Fiul meu, viața-ntreagă caută zi de zi cât poți
ori cu câți vei fi-mpreună prieteni să ți-i faci pe toți.