Vă chem...

Vă chem cu mâini întinse prin gratii, ca spre soare

- și inima trimisă, din depărtări v-aduce

ca zorile-Aurorii pe Serile Polare,

ca zâmbetul Genesei pe Fața de pe Cruce!

...Sub crucea mea nu-i nimeni...

surorile și mama

plâng, neștiind, departe de locul pătimirii

întunecat, aproape e numai Akeldama

și albul sol prieten cu luntrea despărțirii!

O, reveniți spre ochii închiși, ființe scumpe

și-mi însoțiți plecarea c-o albă fâlfâire,

cu fruntea luminoasă să intr-un beznă, cum pe

nălțimi zâmbește, seara, apusa strălucire.