Fariseii au zis deci între ei: Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!
Au fost totdeauna un fel de oameni atât de stricaţi sufleteşte încât din orice lucru, chiar şi al lui Dumnezeu, n-au urmărit altceva decât câştigul lor cel mârşav (1 Tim. 3, 3).
Aceştia au o satanică lăcomie, au privit totdeauna la orice lucru oricât de sfânt ar fi fost numai cu gândul lacom al câştigului.
Îi interesa un om, sau o lucrare, numai în măsura în care le-ar produce lor un câştig de vreun fel
sau le-ar provoca cumva lor vreo pierdere în planurile pe care şi le aveau.
Nu-i interesa nici păcatul, nici credinţa, nici Dumnezeu şi nici nimic altceva, decât câştigul sau pierderea lor personală pe care le au din acestea.
Când acest soi de oameni, se ascund în târguri sau în cârciumi,
sau în afacerile de bursă şi în jocurile de noroc,
sau în orice alte unghere întunecate şi întunecoase ale minciunii şi ale vicleşugului -
- atunci îi poţi cunoaşte sau bănui... mai cu greu, dar îi poţi şi oarecum înţelege: sunt oameni lumeşti şi caută câştigul lumesc...
- dar când vezi cum există un asemenea soi de afacerişti, prefăcuţi evlavioşi, care mişună în jurul lui Hristos,
care reiau cuvintele sfinte abia ieşite de pe buzele sfinte ale lui Dumnezeu şi din Cartea Lui,
apoi răstălmăcind totul în folosul câştigului lor mârşav şi satanic - umblă numai cu pălăria întinsă, sau cu mreaja pregătită, a cerşetorie respingătoare,
- ţi se umple sufletul de durere.
Aceştia bârfind totdeauna pe alţii şi lăudându-se totdeauna numai pe dânşii,
îşi aleg din Evanghelia lui Dumnezeu numai cele câteva versete pe care ei le pot întoarce mai bine chiar pe dos, ca să-şi facă din ele o haină potrivită pentru scopul partidei lor,
şi un paravan, care să le ascundă locul unde sunt aşezaţi la pândă pentru vânare de câştiguri şi de situaţii total contrare voii lui Dumnezeu.
O, când vezi că pot fi şi astfel de soi de oameni, inima ţi se strânge de cutremur şi de scârbă.
Cum oare, nu se îngrozesc aceşti oameni, de nelegiuirea pe care o fac?
Nu mai au oamenii aceştia nici o conştiinţă, care să strige împotriva mârşăviei pe care o săvârşesc, în faţa şi în Numele lui Dumnezeu?
Oare nici un glas nu mai poate răzbate de nicăieri, până la inima sau până la mintea lor ca să le cutremure?
Oare numai focul îi va mai putea trezi jos, ajunşi în osânda veşnică?
Dar ce vor face atunci?
Vânarea lacomă numai de câştig, este o apucătură urâtă şi josnică, la orice făptură omenească,
chiar şi la omul fără de Hristos.
Te depărtezi totdeauna cu scârbă de acel om pe care-l vezi atât de lacom şi de hrăpăreţ, încât nu-l mai interesează nimic altceva nicăieri decât câştigul personal!
- Dar nimeni nu-şi poate închipui cât rău fac Bisericii Domnului şi Numelui lui Hristos, aceşti oameni pe care stricăciunea inimilor şi dărnicia celor smeriţi şi curaţi cu inima, i-au făcut nişte lacomi şi hrăpăreţi.
Dintre aceşti oameni, Satana recrutează pe vânzătorii de fraţi,
şi pe iscoadele viclene,
şi pe rătăciţii de la credinţă,
şi pe făcătorii de dezbinări,
şi pe bârfitorii celor vrednici,
şi pe dărâmătorii de adunări,
şi pe stricătorii de suflete şi de adevăr,
şi pe ucigătorii de Hristos şi de fraţi.
Căci cei care umblă şi trăiesc astfel merg din rău în mai rău. Şi ajung în aşa rele stări, că nu mai este nici un păcat pe care să nu fie în stare să-l facă.
Dragă suflete, ia bine seama la aceste adevăruri cutremurătoare,
şi fereşte-te de lăcomia de bani,
şi de umblarea după câştig necinstit şi necurat.
Deprinde-te să renunţi şi să te lipseşti de orice câştig, cât de mic care ţi-ar veni nemeritat.
Căci pe nesimţite poţi fi robit,
şi apoi orbit de lăcomie.
Dacă umbli cinstit şi munceşti conştiincios, munca ta îţi va aduce atâta cât ai nevoie să te hrăneşti, să te îmbraci cuviincios tu şi ai tăi şi chiar să şi poţi face puţin bine şi altora.
Ce întrece mai mult, poate să-ţi fie azi, sau să-ţi devină mâine, un rău,
dar ceea ce strângi cerând cinci preţuri şi trăgând cât mai mult de oriunde poţi, îţi devine sigur un blestem şi o osândă veşnică şi pe pământ şi sub el.
Slavă Ţie Dumnezeul nostru şi Tatăl, care ne-ai făcut şi care pe măsura nevoilor noastre îngrijeşti de pâinea noastră.
Slavă Ţie Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos, care prin pilda înfrânării şi renunţării, pe care ne-ai lăsat-o, ne-ai învăţat cât adevăr şi câtă mulţumire cuprind cuvintele Tatălui: este mai ferice să dai decât să primeşti (2 Cor. 9, 12).
Slavă Ţie Dumnezeul Darurilor, Duhule Sfânt, Care prin dărnicia pe care ne-ai arătat-o din bogăţia Slavei Tale, ai făcut şi din noi nişte vase ale îndurării,pregătite pentru slavă ( Rom.9, 23 )
Te rugăm revarsă cu plinătate în fiinţa noastră lumina Ta, în care umblând să urâm orice lucrare necinstită a lăcomiei şi poftei rele,
Pentru ca prin dovada dată de purtarea noastră să facem să se slăvească Numele lui Dumnezeu Tatăl
şi să sporească mulţumirile către Isus Hristos Domnul nostru,
prin Duhul Sfânt.
Amin.