Venirea şi plecarea
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Când omul se naşte şi vine pe lume, vine cu pumnii strânşi, ca şi cum ar spune: voi cuceri totul, voi strânge totul.
Iar când moare şi pleacă din lume, pleacă cu palmele desfăcute ca şi cum ar spune: n-am luat nimic şi nu duc nimic din tot ce-am strâns pe pământ!
2 - Toate câte omul le câştigă pe pământ vin numai de la Dumnezeu.
Pentru a-i da omului prin folosirea lor cu înţelepciune - ceea ce îi doreşte sufletul lui: adică mântuirea şi fericirea veşnică.
Dar omul când le are nici nu mai gândeşte la dorinţele sufletului.
Se gândeşte numai la dorinţele trupului său. Şi la împlinirea vinovată a dorinţelor lui păcătoase.
3 - Cine este omul cel mai bogat? - întreabă un înţelept.
- Cel ce se mulţumeşte cu ce are!
Acela mulţumeşte pentru toate numai lui Dumnezeu de la care le are aceste mijloace şi daruri.
El ştie cine le-a dat şi pentru ce scop!
El ştie şi care este cea mai cuminte întrebuinţare a lor
- spre câştigul sufletului său
şi spre slava Celui ce i le-a dat.
4 - Omul cel ce şi le crede ale lui toate cele primite de el pe pământ - uită pe Făcătorul său şi nesocoteşte poruncile Domnului.
Se apucă întocmai ca bogatul cel nebun din pilda Mântuitorului, să privească la averea lui cu o lacomă bucurie îngâmfată zicând:
- Suflete al meu, acum ai multe avuţii strânse pentru mulţi ani... prin priceperea ta, prin munca ta, prin puterea ta...
Într-adevăr numai un nebun poate gândi şi zice aşa...
5 - Acum şi tu poate că ai slavă în faţa oamenilor.
Poate eşti şi tu cel mai văzut ca toţi, mai tare ca toţi, mai lăudat ca toţi...
Poate că gândeşti şi tu că acum să mănânci, să bei şi să te veseleşti!
- Laudă-te deci nemernicule, asupreşte şi tu, dispreţuieşte, porunceşte, alungă, bate, strânge de gât, închide, amendează, nedreptăţeşte, ucide...
Ca să fie şi cu tine un nebun mai mult pe pământ,
şi un blestemat mai mult sub el.
6 - Crezi tu omule tiran că acum nimeni nu-ţi mai poate face nimic? Că toţi sunt mai slabi ca tine?
Că toţi sunt în mâna ta... toţi sunt în voia ta... toţi sunt sub picioarele tale?
Nu-ţi pasă de oameni. Nu-ţi pasă de Dumnezeu... Te bucuri din plin de avantajul clipei acesteia, zici tu că timpul lucrează pentru tine şi că nimic nu te mai poate ameninţa!
- Dar care nebun a mai făcut astfel - şi să fi scăpat?
Nu vei scăpa nici tu!
7 - Dumnezeu îi spune unui astfel de om: Nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va lua sufletul tău!
Doar o noapte scurtă mai este pentru fiecare nebun.
Până la luarea sufletului său...
Numai noaptea de după aceea, nu va mai avea sfârşit.
8 - Ce este omul se cunoaşte după numele său şi după faptele sale.
Se cunoaşte după întrebuinţarea pe care o dă avuţiei şi timpului pe care el le-a primit de la Dumnezeu.
Şi după numele pe care li-l dă faptele lui.
9 - Oricine are de la Dumnezeu avere trupească - ştie că nu e a sa.
Ori se va duce ea de la el pe neaşteptate - ori se va duce el de la ea în curând.
Azi o are, dar mâine nu.
Să facă bine din ea azi, - ajutând pe cei lipsiţi.
10 - Are cineva bogăţii sufleteşti: credinţă, înţelepciune, talente,
- să ajute, să bucure, să îmbogăţească cu ele pe alţii.
În dar le-a primit, în dar să dea.
Fără mândrie şi fără zgârcenie.
Are cineva slavă? Să facă bine cât mai mult.
Să se smerească şi să ajute cu mărinimie, cu bunătate, cu blândeţe, cu simţire.
11 - Fericit este sufletul acela care se gândeşte la moartea lui încă de pe drumul vieţii.
Şi care se pregăteşte pentru noaptea viitoare, încă din zorii dimineţii de astăzi.
12 - Odată Mântuitorul i-a zis unui înţelept, care ştia foarte bine care era voia şi porunca lui Dumnezeu:
- Bine ai zis ce trebuie să facă alţii, - acum fă tu acest bine care l-ai zis.
Bine ai scris, frumos ai spus, adevărat ai grăit.
- Acum fă tu întâi ceea ce zici, ceea ce scrii, ceea ce cânţi.
13 - O, ce bun este sfârşitul unui lucru bun,
a unui drum bun,
a unui om bun.
- Nimic nu este mai frumos ca apusul unei zile bune,
ca moartea unui om credincios
şi ca încheierea unei lucrări sfinte.
14 - Mai bună este ziua morţii decât ziua naşterii, - cu cât e mai bună fapta decât vorba! Rodul decât floarea. Împlinirea decât promisiunea.
Pentru că numai la moartea cuiva, se vede cel mai bine ce loc a ocupat omul acesta în lume.
Şi ce rost a avut naşterea lui pe pământ.
15 - Sunt oameni care aproape n-au fost băgaţi în seamă cât timp au trăit.
Numai la moartea lor s-a văzut ce gol au lăsat ei în urma lor.
Şi cât de mult folos au avut prin viaţa lor, mulţi semeni de ai lor.
16 - Nu sunt două zile mai fericite pentru om, ca ziua când L-a primit şi el pe Domnul în sufletul său.
Şi ca ziua când Domnul îi primeşte şi sufletul său în raiul Lui.
17 - Iată ce arată moartea - şi iată de ce este mai bună ea, precum zice Eclesiastul. Numai moartea îl arată pe un om bun, cât de bun a fost.
Şi numai moartea îl arată şi pe cel rău, cât de rău a fost.
Când tai un pom bun, ce mulţi plâng după rodul lui, după umbra lui, după adăpostul lui.
Când tai un spin, ce mulţi se bucură că au scăpat de ţepele lui, de ameninţările lui.
18 - Vrei să ştii cum va fi moartea ta? - Cum a fost viaţa ta!
Abia moartea ta o să arate dacă naşterea ta a fost o fericire, sau un blestem pe pământ.
Dacă a fost un bine sau un rău.
Dacă a fost o flacără sau un fum.
De aceea ai de grijă neîncetat de asta!
19 - Adevărata înţelepciune este numai aceea care luminează faţa omului. Şi feţele oamenilor.
Care îl duce pe om spre Dumnezeu, care îi descoperă omului pe Hristos, Adevăratul şi Unicul lui Mântuitor.
Care îl face pe om să primească pe Duhul Sfânt pentru a avea pe totdeauna un Călăuz şi un Ocrotitor fericit şi binecuvântat.
Şi numai cine face astfel, dovedeşte că a fost un înţelept.
20 - Un om înţelept va învăţa mereu de la toţi - şi astfel va putea apoi să-i înveţe şi el mai vrednic pe toţi!...
Va fi smerit pentru a primi şi va fi darnic spre a da, mai mult decât a primit.
Acesta este înţeleptul, care învaţă mai bine de cum a fost el învăţat.
Şi dă mai mult de cât a primit.
Prin ceea ce face mai bine şi dă mai mult - se arată înţelepciunea sa.
O Doamne, fă-ne pe toţi nişte astfel de înţelepţi.
Amin.