Venirea și plecarea
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Când omul se naște și vine pe lume, vine cu pumnii strânși, ca și cum ar spune: voi cuceri totul, voi strânge totul.
Iar când moare și pleacă din lume, pleacă cu palmele desfăcute ca și cum ar spune: n-am luat nimic și nu duc nimic din tot ce-am strâns pe pământ!
2 - Toate câte omul le câștigă pe pământ vin numai de la Dumnezeu.
Pentru a-i da omului prin folosirea lor cu înțelepciune - ceea ce îi dorește sufletul lui: adică mântuirea și fericirea veșnică.
Dar omul când le are nici nu mai gândește la dorințele sufletului.
Se gândește numai la dorințele trupului său. Și la împlinirea vinovată a dorințelor lui păcătoase.
3 - Cine este omul cel mai bogat? - întreabă un înțelept.
- Cel ce se mulțumește cu ce are!
Acela mulțumește pentru toate numai lui Dumnezeu de la care le are aceste mijloace și daruri.
El știe cine le-a dat și pentru ce scop!
El știe și care este cea mai cuminte întrebuințare a lor
- spre câștigul sufletului său
și spre slava Celui ce i le-a dat.
4 - Omul cel ce și le crede ale lui toate cele primite de el pe pământ - uită pe Făcătorul său și nesocotește poruncile Domnului.
Se apucă întocmai ca bogatul cel nebun din pilda Mântuitorului, să privească la averea lui cu o lacomă bucurie îngâmfată zicând:
- Suflete al meu, acum ai multe avuții strânse pentru mulți ani... prin priceperea ta, prin munca ta, prin puterea ta...
Într-adevăr numai un nebun poate gândi și zice așa...
5 - Acum și tu poate că ai slavă în fața oamenilor.
Poate ești și tu cel mai văzut ca toți, mai tare ca toți, mai lăudat ca toți...
Poate că gândești și tu că acum să mănânci, să bei și să te veselești!
- Laudă-te deci nemernicule, asuprește și tu, disprețuiește, poruncește, alungă, bate, strânge de gât, închide, amendează, nedreptățește, ucide...
Ca să fie și cu tine un nebun mai mult pe pământ,
și un blestemat mai mult sub el.
6 - Crezi tu omule tiran că acum nimeni nu-ți mai poate face nimic? Că toți sunt mai slabi ca tine?
Că toți sunt în mâna ta... toți sunt în voia ta... toți sunt sub picioarele tale?
Nu-ți pasă de oameni. Nu-ți pasă de Dumnezeu... Te bucuri din plin de avantajul clipei acesteia, zici tu că timpul lucrează pentru tine și că nimic nu te mai poate amenința!
- Dar care nebun a mai făcut astfel - și să fi scăpat?
Nu vei scăpa nici tu!
7 - Dumnezeu îi spune unui astfel de om: Nebunule, chiar în noaptea aceasta ți se va lua sufletul tău!
Doar o noapte scurtă mai este pentru fiecare nebun.
Până la luarea sufletului său...
Numai noaptea de după aceea, nu va mai avea sfârșit.
8 - Ce este omul se cunoaște după numele său și după faptele sale.
Se cunoaște după întrebuințarea pe care o dă avuției și timpului pe care el le-a primit de la Dumnezeu.
Și după numele pe care li-l dă faptele lui.
9 - Oricine are de la Dumnezeu avere trupească - știe că nu e a sa.
Ori se va duce ea de la el pe neașteptate - ori se va duce el de la ea în curând.
Azi o are, dar mâine nu.
Să facă bine din ea azi, - ajutând pe cei lipsiți.
10 - Are cineva bogății sufletești: credință, înțelepciune, talente,
- să ajute, să bucure, să îmbogățească cu ele pe alții.
În dar le-a primit, în dar să dea.
Fără mândrie și fără zgârcenie.
Are cineva slavă? Să facă bine cât mai mult.
Să se smerească și să ajute cu mărinimie, cu bunătate, cu blândețe, cu simțire.
11 - Fericit este sufletul acela care se gândește la moartea lui încă de pe drumul vieții.
Și care se pregătește pentru noaptea viitoare, încă din zorii dimineții de astăzi.
12 - Odată Mântuitorul i-a zis unui înțelept, care știa foarte bine care era voia și porunca lui Dumnezeu:
- Bine ai zis ce trebuie să facă alții, - acum fă tu acest bine care l-ai zis.
Bine ai scris, frumos ai spus, adevărat ai grăit.
- Acum fă tu întâi ceea ce zici, ceea ce scrii, ceea ce cânți.
13 - O, ce bun este sfârșitul unui lucru bun,
a unui drum bun,
a unui om bun.
- Nimic nu este mai frumos ca apusul unei zile bune,
ca moartea unui om credincios
și ca încheierea unei lucrări sfinte.
14 - Mai bună este ziua morții decât ziua nașterii, - cu cât e mai bună fapta decât vorba! Rodul decât floarea. Împlinirea decât promisiunea.
Pentru că numai la moartea cuiva, se vede cel mai bine ce loc a ocupat omul acesta în lume.
Și ce rost a avut nașterea lui pe pământ.
15 - Sunt oameni care aproape n-au fost băgați în seamă cât timp au trăit.
Numai la moartea lor s-a văzut ce gol au lăsat ei în urma lor.
Și cât de mult folos au avut prin viața lor, mulți semeni de ai lor.
16 - Nu sunt două zile mai fericite pentru om, ca ziua când L-a primit și el pe Domnul în sufletul său.
Și ca ziua când Domnul îi primește și sufletul său în raiul Lui.
17 - Iată ce arată moartea - și iată de ce este mai bună ea, precum zice Eclesiastul. Numai moartea îl arată pe un om bun, cât de bun a fost.
Și numai moartea îl arată și pe cel rău, cât de rău a fost.
Când tai un pom bun, ce mulți plâng după rodul lui, după umbra lui, după adăpostul lui.
Când tai un spin, ce mulți se bucură că au scăpat de țepele lui, de amenințările lui.
18 - Vrei să știi cum va fi moartea ta? - Cum a fost viața ta!
Abia moartea ta o să arate dacă nașterea ta a fost o fericire, sau un blestem pe pământ.
Dacă a fost un bine sau un rău.
Dacă a fost o flacără sau un fum.
De aceea ai de grijă neîncetat de asta!
19 - Adevărata înțelepciune este numai aceea care luminează fața omului. Și fețele oamenilor.
Care îl duce pe om spre Dumnezeu, care îi descoperă omului pe Hristos, Adevăratul și Unicul lui Mântuitor.
Care îl face pe om să primească pe Duhul Sfânt pentru a avea pe totdeauna un Călăuz și un Ocrotitor fericit și binecuvântat.
Și numai cine face astfel, dovedește că a fost un înțelept.
20 - Un om înțelept va învăța mereu de la toți - și astfel va putea apoi să-i învețe și el mai vrednic pe toți!...
Va fi smerit pentru a primi și va fi darnic spre a da, mai mult decât a primit.
Acesta este înțeleptul, care învață mai bine de cum a fost el învățat.
Și dă mai mult de cât a primit.
Prin ceea ce face mai bine și dă mai mult - se arată înțelepciunea sa.
O Doamne, fă-ne pe toți niște astfel de înțelepți.
Amin.