Eliberare şi binefacere
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Falşii eliberatori au întocmit pe nişte asupriţi cu alţii, dar n-au putut nimici asuprirea de peste toţi niciodată. Numai Hristos este Unicul Eliberator Adevărat...
În numele milei pentru alţii, falşii binefăcători şi-au urmărit propriul lor interes. Numai Hristos este Unicul Binefăcător adevărat al tuturor.
2 - În tot lungul istoriei oamenilor, lacrimile nu s-au uscat, ci au trecut numai din ochii unora în ai altora.
Gemetele n-au încetat, ci au izbucnit numai din alte guri.
Silnicia n-a dispărut, ci a trecut numai asupra altor nevinovaţi,
- fiindcă oamenii în loc să-L aleagă pe Hristos, - şi-au ales mereu pe Baraba...
Şi barabele aşa le ştiu plăti, celor ce îi aleg.
3 - Toate relele sunt mereu mai înmulţite decât înainte.
Mai amare de cum fuseseră.
Mai nemiloase decât în trecut.
Cu atât mai mult cu cât sunt mai otrăvite de dorinţa tot mai mare a răzbunătorilor, de lăcomia hrăpăreţilor şi de cruzimea metodelor.
4 - Cine mai are milă când se dezlănţuieşte asuprirea în numele libertăţii omului?
Cine mai are măsura dreptăţii, în ceasul judecăţilor în numele eliberării?
Cele mai mari crime s-au făcut totdeauna în numele Justiţiei.
5 - Cine mai are suflet de frate, faţă de cel ce trage în jug, când el este sus pe scaunul căruţei?...
Care împărat, în afară de Hristos, s-a aşezat el însuşi în jug şi le-a grăit supuşilor Săi: acum luaţi şi voi jugul Meu!
Care mântuitor, în afară de Hristos, a mai luat crucea şi ducând-o să spună ucenicilor Săi: Cine vrea să Mă urmeze, să-şi ia crucea sa şi să vină după Mine?
După Mine, - nu Eu după el.
6 - Cel care se mulţumeşte cu al său, este omul mulţumit.
Dar omul fericit este numai acela care poate să dea şi din al său altuia care are mai puţin ca el,
aşa cum a făcut Domnul Isus, care venind în lume S-a dat pe Sine pentru noi toţi spunând: Jertfa Mea a adus mântuirea voastră, iar jertfa voastră va aduce mântuirea lumii.
Nici un mântuitor din lume n-a mai făcut aşa.
Nu, pentru că numai Isus era Cel Adevărat.
7 - Nici un învăţător în afară de Hristos, n-a mai aplicat el însuşi mai întâi învăţătura sa, asupra lui,
dându-şi tronul său, dându-şi slava sa, dându-şi puterea sa, viaţa sa, jertfa sa pentru supuşii săi.
8 - Hristos Domnul avându-le pe toate acestea şi jertfindu-le pentru ai Săi, S-a dovedit Singurul Mântuitor Adevărat.
Nici unul în afară de Hristos n-a mai făcut aşa.
Şi numai El ne-a ajutat şi pe noi să putem face astfel - pe cei care putem.
Cine mai are milă, mai mângâie şi mai eliberează cu adevărat pe cei asupriţi afară de El?
Cine îşi mai dă viaţa pentru supuşii săi, aşa ca Isus? - Când toţi ceilalţi cer ca alţii să-şi dea viaţa pentru ei?
9 - Iubirea e martoră. Adevărul e martor. Conştiinţa noastră e martoră la fel, că nimeni altul decât Isus Hristos, n-a mai avut o milă desăvârşită de noi toţi ca El.
Numai El ne-a învăţat şi ne-a făcut în stare să ne dăm şi noi viaţa pentru fiii noştri de la El.
10 - Deşi nu-L cuprind toate întinderile Universului
şi deşi e mai mare decât toate şi mai pretutindeni ca tot,
- Domnul Dumnezeul şi Tatăl nostru, a dorit să locuiască totuşi în mijlocul nostru.
În mijlocul caselor noastre. Şi-a dorit şi El să aibă o Casă a Lui, la care noi totdeauna să mergem cu simţământul că acolo în ea noi ne putem întâlni cu El
- şi El totdeauna Se poate întâlni cu noi.
Aceasta este Casa Domnului pentru noi.
11 - Duhul lui Hristos spusese atât de minunate cuvinte despre Casa lui Dumnezeu, şi mai înainte de Solomon, prin gura lui Moise şi a lui David.
Dar niciodată nu ne-a vorbit atât de limpede, ca prin Însăşi gura Sa.
12 - Psalmul 84, este în întregimea lui, un imn de bucurie şi de evlavie, de dragoste şi de respect sfânt, pentru Casa lui Dumnezeu.
Despre fericirea acelora care locuiesc în curţile Casei lui Dumnezeu şi-L laudă pe El.
Ce fericit este cel ce trăieşte aceste stări!
13 - În Casa Domnului eşti totdeauna înaintea lui Dumnezeu
şi mai ales acolo trebuie să ne aducem aminte cu teamă de poruncile Lui ca să le împlinim.
14 - În capitole întregi din Cuvântul Sfânt, Dumnezeu i-a vorbit şi i-a arătat slujitorului Său Moise cum să rânduiască totul în Templul Domnului, poruncindu-i în amănunţime, tot ce trebuie făcut.
- Din ce trebuie făcut - şi cum trebuie făcut,
- pentru a arăta astfel cât de însemnat este totul acolo.
Şi cât de mult ţine Domnul ca totul să fie curat şi sfânt în Casa Lui.
Atunci cât de vinovaţi trebuie să fie cei ce dispreţuiesc ceea ce Domnul cinsteşte atât de atent!
15 - După toţi profeţii sfinţi, la venirea Sa, Mântuitorul Însuşi a ţinut să arate cu orice prilej, cât de sfântă este casa peste care este chemat Numele lui Dumnezeu.
Pentru ca toţi urmaşii Lui să o cinstească şi să o caute.
16 - Cu câtă evlavie şi credinţă, cu câtă smerenie şi ascultare, se cere să se apropie şi să petreacă în Casa Domnului, oricine are în inima lui temerea de Dumnezeu şi dragostea faţă de El.
Şi totuşi cât de puţini sunt adevăraţii închinători - şi adevăraţii slujitori care să fie astfel!
17 - Câte juruinţe sfinte s-au făcut şi se fac în Casa Domnului
- dar ce puţini îşi împlinesc aceste juruinţe.
Cât de mulţi vin acolo să ceară cu lacrimi ceva lui Dumnezeu,
- dar cât de puţini dintre ei mai vin să-I mulţumească cu lacrimi după ce au primit ceea ce ceruseră.
Dar când totuşi mai vin, - ce fericiţi se întorc ei de acolo apoi!
18 - Nu are a a face că în Casa Domnului mai slujeşte câteodată şi câte un om nevrednic.
Nu are a face că acolo se mai fac uneori şi lucruri nevrednice.
Domnul şi ai Lui nu se uită la asta.
Cei nevrednici vor fi însă izgoniţi,
cele nevrednice vor fi în curând nimicite,
- dar Templul lui Dumnezeu va rămânea pe totdeauna tot Casa Lui. Tot Casa de Rugăciune,
în care El va fi totdeauna prezent, ca să asculte pe toţi închinătorii adevăraţi.
Şi să răsplătească pe slujitorii nevrednici.
19 - Dragă suflete, când intri şi tu în Casa lui Dumnezeu, apropie-te să asculţi cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste...
Ascultarea ta de acolo va fi trăirea ta afară.
Binecuvântarea primită în Casa Domnului va fi rodirea ta în propria ta casă.
Şi puterea primită acolo, - va fi biruinţa ta după ce ai ieşit.
20 - Nu este nimeni care să aducă ceva pe pământ când se naşte din mama sa.
Tot ce a adunat şi are pe lumea asta, fiecare om a aflat aici.
Şi va lăsa aici.
Fericit şi înţelept este acela care îşi dă bine seama de acest adevăr înainte de a pleca din lume - nu după ce pleacă.
Numai mâinile darnice şi binefăcătoare - se întorc pline când trec din lumea asta.
O Dumnezeul Dărniciei, ajută-ne să mergem totdeauna cu mâini pline în faţa semenilor noştri lipsiţi.
Ca să venim cu ele pline şi în faţa Ta.
Amin.