Mulți din iudei veniseră la Marta și Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.
Oricine suferă pe pământul acesta, are nevoie de mângâierea noastră. Și are dreptul la ea!
Oricine ajunge în vreo nenorocire, are nevoie de ajutorul nostru. Iar noi avem datoria de conștiință să i-l dăm!
Nimeni dintre noi n-are dreptul să treacă pe lângă o durere fără să ia parte într-un fel la alinarea ei.
Pe lângă nici un nenorocit n-avem voie să trecem fără să facem ceva pentru salvarea lui.
Nici un motiv de pe lume nu ne poate dezvinovăți, când putem face ceva pentru mângâierea sau salvarea unui semen al nostru - și nu facem!
Cine trece pe lângă un nenorocit, pe lângă un schilod, pe lângă un suflet amărât, pe lângă o casă năpăstuită, pe lângă o deznădejde sau pe lângă o prăbușire - și nu simte milă, apropiere, sfâșiere și părtășie cu suferința și nenorocirea aceluia
- acela este fiară și nu om.
Hristos a venit, cel dintâi și dintâi, să ne salveze pe noi toți care eram prăbușiți fără nădejde și nenorociți în cel mai amar și mai dureros chip, fiindcă a trăit profund prin mila Sa.
Prin această nebănuită minune a Întrupării lui Dumnezeu și a umilirii Lui din iubire,
a renunțării la Slava Sa și a acceptării Jertfei celei mari pentru salvarea noastră,
a dovedirii celei mai nemărginite bunătăți și iubiri pentru vindecarea noastră de rana morții.
Domnul nostru Isus Hristos ne-a învățat câtă simțire și apropiere trebuie să avem și noi față de suferință și față de nenorocire, oriunde le vedem și oricine ar suferi.
În pilda cu samariteanul milostiv, Mântuitorul ne învață același lucru, că adică nici chiar față de cel care se depărtează de Ierusalim,
adică de cei care cad din calea Domnului și din părtășia frățească, de cei care se depărtează de umblarea curată și de lumina cerească,
- nu trebuie să avem decât milă!
O nemărginită milă iertătoare, ajutătoare și plină de bunătate.
În toate cuvântările Sale Domnul Isus ne-a spus același lucru, în toate faptele și umblările Sale, chiar și în cele mai tăinuite, - n-a arătat decât o adâncă și o nemărginită milă, față de om, față de toți semenii,
oricât de depărtați erau ei de El și oricât de potrivnici s-ar fi dovedit a-I fi.
Ba încă cu atât mai mult acelora, căci dacă cei mai buni au avut nevoie de atâta milă din partea Domnului, cu cât mai multă nevoie de milă au cei mai răi!
Și dacă cei mai puțin nenorociți au avut nevoie de atâta îndurare și bunătate din partea lui Dumnezeu atunci cu cât mai multă nevoie au cei și mai nenorociți!
O, cât de mult am greșit și greșim noi, și în privința asta, față de nenorocirile și suferința semenilor noștri!
Cât de sucit am înțeles de multe ori învățătura și porunca Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, în ce privește mila și datoria mângâierii de aproapelui nostru și cât de puțin am învățat din pilda pe care ne-a dat-o El (Matei 11, 29).
Căci dacă am fi înțeles cum se cuvine voia lui Dumnezeu
și dacă am fi făcut, cum se cuvenea să facem față de orice cădere frățească,
și față de orice durere a familiei Domnului
și față de orice sfâșiere a inimilor,
atunci n-am mai fi mers spre cei îndurerați sau spre cei care îndurerau, decât cu lacrimi.
Oriunde se întâmplă nenorociri care sfâșie, care despart, care ucid, care înmormântează, - nu trebuie să mergi decât pentru a plânge, a plânge boala și moartea, celor căzuți sau plecați,
a plânge pe cei răniți și pe cei dezbinați,
a plânge lângă ei și pentru ei, starea lor -
și a te ruga dacă mai poate fi o nădejde până când minunea învierii și refacerii familiei se va fi înfăptuit.
O, eu recunosc că n-am făcut totdeauna așa și m-am hotărât definitiv să nu mai fac decât așa, oriunde mai este o nădejde de înviere,
iar unde nu voi putea merge cu lacrimi, sau se va dovedi că nu mai este nici o nădejde, acolo nici să nu mai merg deloc.
O, Preamilostiv și Bun Dumnezeul nostru,
Îți mulțumim că ne-ai iubit și Te-ai milostivit față de noi atât de mult încât pentru mângâierea și mântuirea noastră, ai primit să fii Tu atât de mult îndurerat și chinuit.
Te rog Doamne Isuse, să mă ierți pe mine nevrednicul Tău rob neînțelept, care atât de multă vreme n-am văzut și n-am înțeles nici învățătura și nici pilda Ta, din care mi-ai poruncit să învăț cum să mă port față de orice suferință și nenorocire.
Și mai ales față de suferința și nenorocirea care a lovit familia Ta cea iubită și frații mei, aleșii Tăi, cei mai apropiați.
Iartă-mă când am mers în durerea aceasta mai mult cu loviri și nu cu mângâiere, și cu lacrimi și cu rugăciuni, pentru cei din pricina cărora sufereau toți. Dar Tu știi cât am suferit din partea lor.
Te rog Doamne Isuse, ajută-mă ca după ce m-am hotărât, de-acum să nu mai merg decât cu lacrimi și în fața Ta pentru ei și în fața lor pentru Tine să am cu atât mai multe lacrimi, cu cât este mai mare nenorocirea lor. Chiar dacă n-ar mai fi nici o nădejde de însănătoșire pentru cei din pricina cărora am avut atâtea dureri și pagube cât numai Tu le poți ști.
Noi să plângem cu milă pentru ei, iar judecata, s-o lăsăm toată și pentru toate, numai în seama Ta.
Amin.