Viața noastră și tainele ei
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Viața fiecăruia dintre noi este ca un vis tainic și nedeslușit.
Numai moartea îl tălmăcește și numai veșnicia îl va arăta ce a însemnat acest vis pentru fiecare din noi.
2 - Oamenii au făcut atâtea legi încât este cu neputință să nu calce fiecare vreuna din ele.
Hristos Domnul și Împăratul nostru a făcut o singură Lege, Legea Iubirii, pentru a fi cu putință să o țină fiecare dintre noi...
3 - Iubirea este temelia statornică a tuturor datoriilor dintre om și Dumnezeu
și dintre om și om.
Cine nu cunoaște Iubirea - și n-o folosește, este un om fără de lege, atât în fața lui Dumnezeu cât și în a semenilor săi.
În Ziua Judecății va trebui să dea seamă atât Lui cât și lor.
4 - Indiferent de credința cuiva, de neamul său sau de culoarea sa, singură iubirea de semenii săi, dovedește iubirea omului față de Dumnezeul său.
Pentru că este scris: dacă nu iubești pe semenul tău pe care îl vezi, - cum vei iubi pe Dumnezeul Cel Nevăzut?
Fără semeni, omul n-are nici Dumnezeu.
5 - Dumnezeu ne-a făcut robii Dragostei,
pentru a ne face slobozii Adevărului.
Nu poate fi nimeni un rob al ei fără a fi slobod a lui - și invers.
Și numai cine cunoaște amândouă aceste stări este cu adevărat al lui Dumnezeu.
Căci fiii lui Dumnezeu sunt numai cei care sunt și în Adevăr - și în Dragoste.
Adică și în învățătura frățească și în unitatea frățească.
6 - E mai ușor să învinuiești decât să aperi. De aceea este mai greu cu Adevărul decât cu Iubirea.
Numai neprihănirii îi este ușor cu amândouă, fiindcă ea nu numai că n-are nimic nici împotriva Adevărului nici împotriva Dragostei, - dar este pentru amândouă, fiindcă amândouă sunt în ea.
7 - Hristos Domnul și Lumina noastră este atât de aproape de fiecare dintre noi, - și totuși cât de puțini ochi Îl văd!
Este atât de Frumos - și totuși atât de puține inimi Îl iubesc.
Este atât de Dulce - și totuși atât de puține suflete Îl gustă.
Nu-i oare de mirat asta?
8 - Între Alfa și Omega se cuprind toate semnele gândirii și simțirii vieții omenești.
Isus Hristos, Dumnezeul și Desăvârșirea noastră cuprinde toată istoria și gândirea omului și a omenirii.
În acest înțeles s-a zis că dacă ar fi fost scrise toate câte le-a făcut Isus, - poate nici în toată lumea asta n-ar fi încăput cărțile câte s-ar fi scris.
Abia mai încap în lume cărțile care scriu despre câte fac oamenii,
- dar cele despre câte a făcut Dumnezeu?
9 - De câte ori auzi spunându-se: dacă s-ar scrie câte am pățit eu, ar fi o carte atât de mare...
În fiece viață de om, Domnul Dumnezeu a făcut atâta cât nimeni nu poate să scrie.
Dar în viața tuturor oamenilor de la facerea omenirii pe lume?
Dar în viața tuturor lumilor, de la facerea Universului?
10 - În fiecare fruct nou, fiecare pom își aduce spre cer sacrificiul și ardoarea lui.
În fiecare șoaptă iubitoare a frunzelor sale, pădurea Îl laudă cu toată dragostea sa pe Creatorul ei.
Nu sunt în limba omenească laude și mulțumiri mai frumoase și mai dulci decât cele ce s-au spus și s-au șoptit lui Dumnezeu pentru dragostea cu care iubește și lucrează El totul.
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Binefăcătorul tău cu tot ce iese mai frumos din mâinile tale, din inima ta, din gândurile tale și din cuvintele tale.
11 - Timpul meu este al Tău, Făcătorul meu și al Timpului.
Munca mea este a Ta, Dăruitorul puterii mele și a locului meu.
Roadele și laudele mele sunt ale Tale, Stăpânul și Domnul meu, căruia I se cuvin toate. Eu însumi sunt al Tău, care m-ai făcut și m-ai zidit, - ajută-mă!
12 - Spre mila Ta aduc rugăciunile mele.
Spre Harul Tău aduc inima mea,
spre dragostea Ta aduc lacrimile mele
- învață-mă cum să mă rog, învață-mă cât să Te iubesc și învață-mă ce nemărginit de recunoscător și cald trebuie să le aduc eu toate acestea, spre a fi vrednice de Tine.
13 - Dumnezeu și Mântuitorul meu Slăvit, la puterea Ta vin cu sărăcia și lipsurile mele,
la Crucea Ta vin cu păcatele și cererile mele
și la dragostea Ta vin cu suspinul sufletului meu - ai milă de mine, în toate acestea.
14 - Tot ce am putut împlini noi, este numai rezultatul ajutorului pe care ni l-ai dat Tu.
Fără de acest ajutor nimeni n-ar fi putut și n-ar putea face niciodată nimic bun.
Dăruiește-ne Te rugăm și mai departe acest ajutor pentru tot ce mai avem datoria sfântă să facem încă pentru Tine și pentru noi.
15 - Când stai mai departe de lucruri, de oameni și de întâmplări, atunci vezi mai bine totul, îi cunoști mai bine pe toți, le înțelegi mai limpede pe toate.
Atunci vezi cel mai bine că podoaba iubirii este înțelepciunea,
podoaba înțelepciunii este sfințenia
iar podoaba sfințeniei este umilința.
Acestea îi aleg pe sfinții din Casa lui Dumnezeu.
16 - Suferințele cele mai dureroase ale vieții noastre ne sunt cele mai necesare pentru că numai ele ne învață cel mai bine să-L cunoaștem pe Dumnezeul nostru
și pe semenii noștri
și pe noi înșine.
Cine nu le are, rămâne fără aceste cunoașteri.
17 - Hristos Domnul și Răsplătitorul nostru ne va da o fericire nespus mai mare decât aceea la care am renunțat noi din dragoste pentru El.
Și ne va da o avuție mai strălucită decât toate pe care noi le-am lepădat sau le-am pierdut pentru Numele Său și slava ascultării Sale.
Dar amintirile sodomelor plăcute trupului, din care Domnul ne-a smuls, se vor lupta toată viața cu noi, ca să ne întoarcă privirile înapoi.
Să nu uităm însă niciodată ceea ce a pățit nevasta lui Lot.
Nu vă uitați înapoi!
18 - Binecuvântat este acela care vede cu ochii sufletului, care aude cu urechile duhului, care simte cu inima bunătății, care aleargă cu picioarele râvnei sfinte, care lucrează cu ostenelile mâinilor mila.
Acesta este harul pe care îl dobândesc cei mai puțini oameni.
19 - Să te temi mai întâi de Dumnezeu
iar apoi să te temi de omul care nu se teme de Dumnezeu.
Să-L iubești mai întâi pe Dumnezeu
iar apoi să-l iubești pe omul care Îl iubește mai mult pe El.
20 - Nu poți ajunge un fiu al Luminii decât atunci când ai biruit tot întunericul dinăuntrul tău.
Nici un fiu al Iubirii, decât atunci când nu mai știi în inima ta ce este ura de nici un fel,
și față de nimeni.