Vindecarea și moartea
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
1 - Hristos Isus a venit să vindece ceea ce era pe moarte, ba chiar ceea ce era mort,
adică pe aceia ce nu mai aveau absolut nici o cale și nici o nădejde de scăpare.
2 - Hristos Domnul a venit să izbăvească pe cei robiți,
adică pe aceia prin care ei înșiși sau prin alții dinafară, nu mai puteau avea absolut nici un alt mijloc de izbăvire și nici o nădejde, cât de îndepărtată, de vreo răscumpărare (Isaia 24, 6-8; 1 Petru 3, 12-22).
O, ce Mântuitor Minunat este El.
3 - Pentru că nici unii dintre cei pierduți nu-L cunosc pe Izbăvitorul trimis să-i scape, fiindcă Fața Lui era acoperită, iar ei nu știau unde și cum să-L caute, - îi căuta mereu El pe ei.
Domnul Isus trecea anume prin casele pe unde zăceau cei bolnavi și îi căuta El, să-i vindece.
Umbla pe drumurile pe unde rătăceau cei pierduți ca să-i mântuiască,
și mergea prin locurile pe unde pribegeau ei, fără nădejde - și sufereau fără mângâiere, ei cei nefericiți, pentru care venise El - anume ca să-i caute și să-i ajute.
4 - Acolo unde nici măcar ucenicii lui Isus nu văd nimic și nu pot descoperi nimic, Hristos vede totul și descopere comori neprețuite de credință și de frumusețe sufletească,
fiindcă El vede și aude toate cele ascunse. Dar oamenii nu.
5 - Suflete părăsite pe care nimeni nu vă iubește și nu vă caută,
- nu vă părăsiți nădejdea și nu vă lăsați doborâte de întristare, nici chiar când vi se pare că toți v-au uitat.
Nu vă pierdeți nici atunci când veți vedea că până și ucenicii Domnului nu vă văd și nici chiar când și aleșii Lui vă uită.
Căci Domnul Isus totdeauna vă vede, vă aude și vă știe inima.
Nădăjduiți în El!
6 - O, ucenici ai lui Hristos, nu treceți niciodată nepăsători pe lângă nimeni din cei ce zac în jurul vostru, robiți de orbia sufletească!
Dacă mergeți după Hristos, faceți și voi ca Domnul:
- Căutați pe cei orbi din naștere, pe cei ne-ntorși la Dumnezeu și pe cei care nu L-au cunoscut pe Hristos nici o dată,
pe cei care n-au primit Lumina Duhului și nu se pot bucura de ea.
7 - Nu treceți nepăsători pe lângă nimeni, ci apropiați-vă până lângă fiecare, cu un cuvânt, cu un gest de iubire, cu o dovadă de bunătate, de înțelegere și de prietenie.
Mulți din ei tânjesc demult și însetează după lumină, dar încă nimeni nu s-a apropiat și nu s-a oprit lângă sufletul lor, cu milă și cu bunătate, până acum. Ca să li-L vestească pe Hristos.
Ei vă așteaptă și acum pe voi.
8 - Pe voi vă așteaptă vecinii voștri cu care glumiți poate, vă bucurați poate, vă împrumutați, poate și vă ajutați.
La care v-ați dus de multe ori pe zi după de toate, dar la care nu v-ați dus niciodată poate în viață, până acum, pentru ca să le spuneți despre Hristos și despre mântuirea sufletului lor.
Mergeți acum - și numai pentru asta!
9 - Pe voi vă așteaptă rudele voastre cu care adesea ați ospătat,
cu care v-ați împărțit averea sau banii, dar cu care n-ați stat poate niciodată încă de vorbă până astăzi numai despre Dumnezeu și despre mântuirea sufletului lor.
Acum vorbiți-le numai despre asta!
10 - Pe voi vă așteaptă cei cu care locuiți în același sat sau oraș,
cei cu care munciți împreună,
cei pe lângă care treceți zilnic încoace și încolo,
dar față de care nu v-ați făcut încă datoria de ucenici ai lui Hristos.
Opriți-vă lângă ei astăzi. Și faceți-vă datoria asta!
11 - În viața aceasta pământească există o nesăturată poftă de a pândi pe altul,
o dorință aprinsă avem fiecare dintre noi de a afla tainele aproapelui nostru,
o pornire vinovată de a-l dezgoli pe semenul nostru aflându-i păcatele lui ascunse ca să le știm și să le judecăm.
O sete chinuitoare după cunoașterea vieții celor din jurul nostru, după aflarea scăderilor și slăbiciunilor lor,
ca apoi să-l putem disprețui și cleveti și înjosi cât mai mult pe semenul nostru.
Ca o fiară care pândește pe o altă fiară ca să o sfâșie.
12 - Totuși ce întrebare ciudată au pus ucenicii: cine a păcătuit, omul acesta, sau părinții lui de s-a născut orb?
- Dar cum putea el să păcătuiască înainte de a se naște? Sau cum putea el să fie pedepsit înainte de naștere pentru păcatele de după ea?
Iată o întrebare la care nici Domnul n-a răspuns.
Nu vom răspunde nici noi, - dar merită să gândim la ea căci își are rostul ei mare, adânc și tainic.
O, câte adevăruri încă nu le cunoaștem!
13 - Nu îngăduiți în inimile voastre bănuieli rele față de alții și cu atât mai mult nu le răspândiți.
Căci din aceasta se nasc apoi vorbele rele care aduc nimicirea numelui cinstit al multor nevinovați. Oare cine din noi este chiar fără nici un păcat?
14 - Dumnezeu nu dezvăluie tainele celor ce-L iubesc pe El, nimănui.
Și nu le dezvăluie nici chiar păcatele lor. Aceasta este dragostea care acopere totul.
15 - Nu știți oare chiar voi înșivă, câte păcate de ale voastre le-a acoperit Domnul? Astfel că nimeni nici până azi nu vi le-a aflat, și nu vi le-a știut nimeni că voi le-ați făcut.
O, cât bine v-a făcut El în felul acesta! Și de la ce rușine și nenorocire v-a scăpat bunătatea Lui acoperindu-vă fărădelegea!
De ce nu puteți și voi acoperi nimic la de-aproapele vostru?
16 - Domnul vi le-a acoperit și n-a lăsat să fie aflate și știute aceste păcate ale voastre, nu pentru că Dumnezeu ar îndreptăți păcatul și l-ar aproba, ci pentru că n-a vrut să vă lase pe voi de rușinea și de batjocura lumii.
O, ce adânc adevăr vrea să vă învețe asta!
17 - Ce te-ai fi făcut tu omule și toată lucrarea ta, dacă s-ar fi descoperit toate păcatele tale în văzul oamenilor?
Sau măcar unele din ele, - acelea care le-ai avut mai ascunse! Așa cum a vrut diavolul să ți le afle lumea, - atunci când te-a îndemnat să le faci!
Ai mai fi tu oare astăzi credincios? N-ai fi căzut tu oare pe veci atunci în ghearele diavolului?
Nu uita mila cea mare a lui Dumnezeu!
18 - Domnului I-a fost milă de tine și nu te-a părăsit.
A ales alte căi pe care să te ducă să-ți vezi, să-ți urăști și să-ți părăsești păcatul tău, spre a nu te părăsi.
Numai pentru ca să-ți mântuiască sufletul și să te despartă de păcat chiar și fără voia ta,
- dar nu ți le-a descoperit!
Fă și tu asemenea cu alții când le afli păcatele lor.
19 - Din naștere, noi toți suntem robi ai păcatului strămoșesc, după cum este scris.
Ca să ajungem să vedem, trebuie să ni se deschidă fiecăruia ochii.
Iar ca să ni se deschidă ochii, trebuie ca fiecare din noi să ne întâlnim cu Hristos, Singurul Dumnezeu și Mântuitor, care ne poate dărui vederea sufletului.
20 - Nu există boală fără leac.
Dumnezeu când a îngăduit să vină pe pământ o boală a pregătit și leacul pentru ea.
Dar leacul trebuie căutat! Și în aceasta stă datoria omului și ispășirea păcatului care i-a adus boala.
Leacul însă trebuie căutat la timp.
Și acolo în singurul loc unde se află, adică în Isus Hristos.
O Doamne, ajută-ne pe toți să-l aflăm în Tine.
Amin.