Vindecarea şi moartea
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
1 - Hristos Isus a venit să vindece ceea ce era pe moarte, ba chiar ceea ce era mort,
adică pe aceia ce nu mai aveau absolut nici o cale şi nici o nădejde de scăpare.
2 - Hristos Domnul a venit să izbăvească pe cei robiţi,
adică pe aceia prin care ei înşişi sau prin alţii dinafară, nu mai puteau avea absolut nici un alt mijloc de izbăvire şi nici o nădejde, cât de îndepărtată, de vreo răscumpărare (Isaia 24, 6-8; 1 Petru 3, 12-22).
O, ce Mântuitor Minunat este El.
3 - Pentru că nici unii dintre cei pierduţi nu-L cunosc pe Izbăvitorul trimis să-i scape, fiindcă Faţa Lui era acoperită, iar ei nu ştiau unde şi cum să-L caute, - îi căuta mereu El pe ei.
Domnul Isus trecea anume prin casele pe unde zăceau cei bolnavi şi îi căuta El, să-i vindece.
Umbla pe drumurile pe unde rătăceau cei pierduţi ca să-i mântuiască,
şi mergea prin locurile pe unde pribegeau ei, fără nădejde - şi sufereau fără mângâiere, ei cei nefericiţi, pentru care venise El - anume ca să-i caute şi să-i ajute.
4 - Acolo unde nici măcar ucenicii lui Isus nu văd nimic şi nu pot descoperi nimic, Hristos vede totul şi descopere comori nepreţuite de credinţă şi de frumuseţe sufletească,
fiindcă El vede şi aude toate cele ascunse. Dar oamenii nu.
5 - Suflete părăsite pe care nimeni nu vă iubeşte şi nu vă caută,
- nu vă părăsiţi nădejdea şi nu vă lăsaţi doborâte de întristare, nici chiar când vi se pare că toţi v-au uitat.
Nu vă pierdeţi nici atunci când veţi vedea că până şi ucenicii Domnului nu vă văd şi nici chiar când şi aleşii Lui vă uită.
Căci Domnul Isus totdeauna vă vede, vă aude şi vă ştie inima.
Nădăjduiţi în El!
6 - O, ucenici ai lui Hristos, nu treceţi niciodată nepăsători pe lângă nimeni din cei ce zac în jurul vostru, robiţi de orbia sufletească!
Dacă mergeţi după Hristos, faceţi şi voi ca Domnul:
- Căutaţi pe cei orbi din naştere, pe cei ne-ntorşi la Dumnezeu şi pe cei care nu L-au cunoscut pe Hristos nici o dată,
pe cei care n-au primit Lumina Duhului şi nu se pot bucura de ea.
7 - Nu treceţi nepăsători pe lângă nimeni, ci apropiaţi-vă până lângă fiecare, cu un cuvânt, cu un gest de iubire, cu o dovadă de bunătate, de înţelegere şi de prietenie.
Mulţi din ei tânjesc demult şi însetează după lumină, dar încă nimeni nu s-a apropiat şi nu s-a oprit lângă sufletul lor, cu milă şi cu bunătate, până acum. Ca să li-L vestească pe Hristos.
Ei vă aşteaptă şi acum pe voi.
8 - Pe voi vă aşteaptă vecinii voştri cu care glumiţi poate, vă bucuraţi poate, vă împrumutaţi, poate şi vă ajutaţi.
La care v-aţi dus de multe ori pe zi după de toate, dar la care nu v-aţi dus niciodată poate în viaţă, până acum, pentru ca să le spuneţi despre Hristos şi despre mântuirea sufletului lor.
Mergeţi acum - şi numai pentru asta!
9 - Pe voi vă aşteaptă rudele voastre cu care adesea aţi ospătat,
cu care v-aţi împărţit averea sau banii, dar cu care n-aţi stat poate niciodată încă de vorbă până astăzi numai despre Dumnezeu şi despre mântuirea sufletului lor.
Acum vorbiţi-le numai despre asta!
10 - Pe voi vă aşteaptă cei cu care locuiţi în acelaşi sat sau oraş,
cei cu care munciţi împreună,
cei pe lângă care treceţi zilnic încoace şi încolo,
dar faţă de care nu v-aţi făcut încă datoria de ucenici ai lui Hristos.
Opriţi-vă lângă ei astăzi. Şi faceţi-vă datoria asta!
11 - În viaţa aceasta pământească există o nesăturată poftă de a pândi pe altul,
o dorinţă aprinsă avem fiecare dintre noi de a afla tainele aproapelui nostru,
o pornire vinovată de a-l dezgoli pe semenul nostru aflându-i păcatele lui ascunse ca să le ştim şi să le judecăm.
O sete chinuitoare după cunoaşterea vieţii celor din jurul nostru, după aflarea scăderilor şi slăbiciunilor lor,
ca apoi să-l putem dispreţui şi cleveti şi înjosi cât mai mult pe semenul nostru.
Ca o fiară care pândeşte pe o altă fiară ca să o sfâşie.
12 - Totuşi ce întrebare ciudată au pus ucenicii: cine a păcătuit, omul acesta, sau părinţii lui de s-a născut orb?
- Dar cum putea el să păcătuiască înainte de a se naşte? Sau cum putea el să fie pedepsit înainte de naştere pentru păcatele de după ea?
Iată o întrebare la care nici Domnul n-a răspuns.
Nu vom răspunde nici noi, - dar merită să gândim la ea căci îşi are rostul ei mare, adânc şi tainic.
O, câte adevăruri încă nu le cunoaştem!
13 - Nu îngăduiţi în inimile voastre bănuieli rele faţă de alţii şi cu atât mai mult nu le răspândiţi.
Căci din aceasta se nasc apoi vorbele rele care aduc nimicirea numelui cinstit al multor nevinovaţi. Oare cine din noi este chiar fără nici un păcat?
14 - Dumnezeu nu dezvăluie tainele celor ce-L iubesc pe El, nimănui.
Şi nu le dezvăluie nici chiar păcatele lor. Aceasta este dragostea care acopere totul.
15 - Nu ştiţi oare chiar voi înşivă, câte păcate de ale voastre le-a acoperit Domnul? Astfel că nimeni nici până azi nu vi le-a aflat, şi nu vi le-a ştiut nimeni că voi le-aţi făcut.
O, cât bine v-a făcut El în felul acesta! Şi de la ce ruşine şi nenorocire v-a scăpat bunătatea Lui acoperindu-vă fărădelegea!
De ce nu puteţi şi voi acoperi nimic la de-aproapele vostru?
16 - Domnul vi le-a acoperit şi n-a lăsat să fie aflate şi ştiute aceste păcate ale voastre, nu pentru că Dumnezeu ar îndreptăţi păcatul şi l-ar aproba, ci pentru că n-a vrut să vă lase pe voi de ruşinea şi de batjocura lumii.
O, ce adânc adevăr vrea să vă înveţe asta!
17 - Ce te-ai fi făcut tu omule şi toată lucrarea ta, dacă s-ar fi descoperit toate păcatele tale în văzul oamenilor?
Sau măcar unele din ele, - acelea care le-ai avut mai ascunse! Aşa cum a vrut diavolul să ţi le afle lumea, - atunci când te-a îndemnat să le faci!
Ai mai fi tu oare astăzi credincios? N-ai fi căzut tu oare pe veci atunci în ghearele diavolului?
Nu uita mila cea mare a lui Dumnezeu!
18 - Domnului I-a fost milă de tine şi nu te-a părăsit.
A ales alte căi pe care să te ducă să-ţi vezi, să-ţi urăşti şi să-ţi părăseşti păcatul tău, spre a nu te părăsi.
Numai pentru ca să-ţi mântuiască sufletul şi să te despartă de păcat chiar şi fără voia ta,
- dar nu ţi le-a descoperit!
Fă şi tu asemenea cu alţii când le afli păcatele lor.
19 - Din naştere, noi toţi suntem robi ai păcatului strămoşesc, după cum este scris.
Ca să ajungem să vedem, trebuie să ni se deschidă fiecăruia ochii.
Iar ca să ni se deschidă ochii, trebuie ca fiecare din noi să ne întâlnim cu Hristos, Singurul Dumnezeu şi Mântuitor, care ne poate dărui vederea sufletului.
20 - Nu există boală fără leac.
Dumnezeu când a îngăduit să vină pe pământ o boală a pregătit şi leacul pentru ea.
Dar leacul trebuie căutat! Şi în aceasta stă datoria omului şi ispăşirea păcatului care i-a adus boala.
Leacul însă trebuie căutat la timp.
Şi acolo în singurul loc unde se află, adică în Isus Hristos.
O Doamne, ajută-ne pe toţi să-l aflăm în Tine.
Amin.