V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl.
Cunoaşterea adevărurilor Dumnezeieşti este şi ea o şcoală a Duhului Sfânt. O şcoală a muncii, a răbdării şi a rugăciunii, pentru aflarea tainelor lui Dumnezeu
şi pentru priceperea în alegerea lucrurilor voii lui Hristos,
precum şi pentru simţul de orientare limpede în îndrumările Duhului Sfânt.
- Toate aceste minunate însuşiri cereşti, sunt nişte haruri deosebite pe care, după măsura darului lui Dumnezeu (1 Cor. 12, 11),
- şi după silinţele fiecăruia dintre noi,
se dobândesc, nu chiar dintr-o dată şi nu chiar foarte uşor,
ci adesea după mulţi ani de experienţă cu Dumnezeu,
de pătimiri cu Hristos
şi de ascultare de Duhul Sfânt...
Cât de mulţi ani, ucenicii umblaseră cu Domnul Isus,
ascultaseră de Cuvântul Său
şi luaseră seama la tot ce lucra El!
- Dar cu toate că lăsaseră totul cu o dragoste de Dumnezeu unică, pentru a-L urma pe Domnul,
şi se supuneau zilnic de bună voie la atâtea suferinţe pentru a rămânea lângă El
şi îşi dădeau toate silinţele să asculte şi să reţină tot ce-i învăţa şi le arăta Domnul Isus Hristos,
- totuşi cât de multe încă le înţelegeau greu
şi cât de multe le înţelegeau greşit,
- dar cele mai multe - şi chiar cele mai însemnate - nu le puteau înţelege deloc.
Era mereu nevoie de pilde...
Dar uneori, chiar nici pildele nu erau înţelese. Chiar şi pilda trebuia să le fie explicată şi mai pe înţeles.
Cuvântul lui Dumnezeu, spre a te mântui, este atât de uşor de înţeles chiar şi pentru un copil, numai dacă cel care Îl ascultă are o inimă sinceră şi fără vicleşug ca a unui copil.
Dar a ajunge să cunoşti Tainele voii Tatălui Ceresc,
profunzimea Cuvântului şi Jertfei lui Hristos,
şi a ajunge starea de a putea deosebi îndemnurile Duhului Sfânt pentru împlinirea unei împreună-lucrări cu Dumnezeu,
- aceasta nu este chiar atât de uşor.
Pe lângă sinceritate şi bunăvoinţă, trebuie adesea ani îndelungaţi de ascultătoare umblare cu Hristos, pentru a putea ajunge la starea asta,
trebuiesc lungi şi dureroase experienţe
şi îndelungate adânciri în singurătate, în meditaţie şi în rugăciune.
Cine crede că poate ajunge la acestea uşor, - acela se va înşela.
Cine crede că a şi ajuns îndată - acela s-a şi înşelat.
Calea lui Hristos, este o cale care urcă mereu. Moartea este numai un prag în acest urcuş.
Până la moarte însă, oricât de mult am fi ajuns să cunoaştem,
Viaţa noastră pământească, cu îngrădirile neputinţelor fireşti, va fi mereu în neputinţă de a cunoaşte totul şi în întregime.
Noi suntem în trupul acesta ca puiul viu în găoacea din care încă n-a ieşit.
Oricât i-ar spune mama lui despre nemărginirea lumii în care va intra el curând, despre frumuseţile şi fericirea ei,
- puiul încă închis în coaja lui - tot nu poate înţelege.
Dar vine un ceas, vine o clipă - când el ajunge în starea de a înţelege: clipa când iese din găoacea lui.
O, ce clipă este aceea când acest în parte se sfârşeşte.
Când coaja se sparge.
Când marama cade de peste lumina ochilor tăi,
şi când Porţile luminii ţi se deschid toate şi pe deplin!...
Dar un astfel de prag există chiar şi în viaţa aceasta de până atunci, în umblarea noastră cu Hristos.
Vine un ceas, când, după ce am trecut cu răbdare prin şcoala încercărilor
şi cu ascultare prin şcoala suferinţei
şi cu bine prin şcoala experienţelor cu Hristos,
- Tatăl ne duce în casa de ospăţ,
iar Cuvântul ne deschide uşile cunoaşterii
şi Duhul ne călăuzeşte în tainele Lui adânci...
O, atunci trăirile noastre devin ceruri...
Cuvintele noastre devin lumină,
şi viaţa noastră devine o putere şi un exemplu sfânt.
Şi abia de atunci înainte suntem gata pentru ca să ne dăm bine seama de isprăvnicia noastră.
Abia de atunci înainte vom avea îndrăzneală la Dumnezeu pentru că inima nu ne va mai mustra pentru nimic (1 Ioan 3, 21).
Iar rodul nostru va rămâne. Spre cea mai mare slavă a lui Dumnezeu, biruinţă a Evangheliei - şi binecuvântare a noastră.
Slavă veşnică Ţie Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos.
Slavă Ţie care ai venit să fii Învăţătorul nostru.
Care ne-ai vorbit atât de răbdător în pilde şi asemănări, spre a putea ajunge odată şi noi la ceasul când vom înţelege fără ele.
Slavă Ţie pentru îndelunga bunătate, răbdare, blândeţe şi iubire pe care le-ai cheltuit atâţia ani cu noi până să ajungem unde ai vrut Tu.
O, cât de mult ai investit Tu în noi.
Te rugăm acum ajută-ne să-Ţi aducem folosul pe care îl aştepţi în urma tuturor acestora.
Amin.