V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi deslușit despre Tatăl.
Cunoașterea adevărurilor Dumnezeiești este și ea o școală a Duhului Sfânt. O școală a muncii, a răbdării și a rugăciunii, pentru aflarea tainelor lui Dumnezeu
și pentru priceperea în alegerea lucrurilor voii lui Hristos,
precum și pentru simțul de orientare limpede în îndrumările Duhului Sfânt.
- Toate aceste minunate însușiri cerești, sunt niște haruri deosebite pe care, după măsura darului lui Dumnezeu (1 Cor. 12, 11),
- și după silințele fiecăruia dintre noi,
se dobândesc, nu chiar dintr-o dată și nu chiar foarte ușor,
ci adesea după mulți ani de experiență cu Dumnezeu,
de pătimiri cu Hristos
și de ascultare de Duhul Sfânt...
Cât de mulți ani, ucenicii umblaseră cu Domnul Isus,
ascultaseră de Cuvântul Său
și luaseră seama la tot ce lucra El!
- Dar cu toate că lăsaseră totul cu o dragoste de Dumnezeu unică, pentru a-L urma pe Domnul,
și se supuneau zilnic de bună voie la atâtea suferințe pentru a rămânea lângă El
și își dădeau toate silințele să asculte și să rețină tot ce-i învăța și le arăta Domnul Isus Hristos,
- totuși cât de multe încă le înțelegeau greu
și cât de multe le înțelegeau greșit,
- dar cele mai multe - și chiar cele mai însemnate - nu le puteau înțelege deloc.
Era mereu nevoie de pilde...
Dar uneori, chiar nici pildele nu erau înțelese. Chiar și pilda trebuia să le fie explicată și mai pe înțeles.
Cuvântul lui Dumnezeu, spre a te mântui, este atât de ușor de înțeles chiar și pentru un copil, numai dacă cel care Îl ascultă are o inimă sinceră și fără vicleșug ca a unui copil.
Dar a ajunge să cunoști Tainele voii Tatălui Ceresc,
profunzimea Cuvântului și Jertfei lui Hristos,
și a ajunge starea de a putea deosebi îndemnurile Duhului Sfânt pentru împlinirea unei împreună-lucrări cu Dumnezeu,
- aceasta nu este chiar atât de ușor.
Pe lângă sinceritate și bunăvoință, trebuie adesea ani îndelungați de ascultătoare umblare cu Hristos, pentru a putea ajunge la starea asta,
trebuiesc lungi și dureroase experiențe
și îndelungate adânciri în singurătate, în meditație și în rugăciune.
Cine crede că poate ajunge la acestea ușor, - acela se va înșela.
Cine crede că a și ajuns îndată - acela s-a și înșelat.
Calea lui Hristos, este o cale care urcă mereu. Moartea este numai un prag în acest urcuș.
Până la moarte însă, oricât de mult am fi ajuns să cunoaștem,
Viața noastră pământească, cu îngrădirile neputințelor firești, va fi mereu în neputință de a cunoaște totul și în întregime.
Noi suntem în trupul acesta ca puiul viu în găoacea din care încă n-a ieșit.
Oricât i-ar spune mama lui despre nemărginirea lumii în care va intra el curând, despre frumusețile și fericirea ei,
- puiul încă închis în coaja lui - tot nu poate înțelege.
Dar vine un ceas, vine o clipă - când el ajunge în starea de a înțelege: clipa când iese din găoacea lui.
O, ce clipă este aceea când acest în parte se sfârșește.
Când coaja se sparge.
Când marama cade de peste lumina ochilor tăi,
și când Porțile luminii ți se deschid toate și pe deplin!...
Dar un astfel de prag există chiar și în viața aceasta de până atunci, în umblarea noastră cu Hristos.
Vine un ceas, când, după ce am trecut cu răbdare prin școala încercărilor
și cu ascultare prin școala suferinței
și cu bine prin școala experiențelor cu Hristos,
- Tatăl ne duce în casa de ospăț,
iar Cuvântul ne deschide ușile cunoașterii
și Duhul ne călăuzește în tainele Lui adânci...
O, atunci trăirile noastre devin ceruri...
Cuvintele noastre devin lumină,
și viața noastră devine o putere și un exemplu sfânt.
Și abia de atunci înainte suntem gata pentru ca să ne dăm bine seama de isprăvnicia noastră.
Abia de atunci înainte vom avea îndrăzneală la Dumnezeu pentru că inima nu ne va mai mustra pentru nimic (1 Ioan 3, 21).
Iar rodul nostru va rămâne. Spre cea mai mare slavă a lui Dumnezeu, biruință a Evangheliei - și binecuvântare a noastră.
Slavă veșnică Ție Dumnezeul și Mântuitorul nostru Isus Hristos.
Slavă Ție care ai venit să fii Învățătorul nostru.
Care ne-ai vorbit atât de răbdător în pilde și asemănări, spre a putea ajunge odată și noi la ceasul când vom înțelege fără ele.
Slavă Ție pentru îndelunga bunătate, răbdare, blândețe și iubire pe care le-ai cheltuit atâția ani cu noi până să ajungem unde ai vrut Tu.
O, cât de mult ai investit Tu în noi.
Te rugăm acum ajută-ne să-Ți aducem folosul pe care îl aștepți în urma tuturor acestora.
Amin.