Vinovăţia şi Răsplata
Traian Dorz - Răsplata Ascultării
1 - În ura contra lui Isus se pot înţelege toţi cei răi, se pot ajuta între ei şi se pot completa cu o plăcere blestemată şi cu o grabă criminală, toţi.
De aceea vinovăţia lor este aceeaşi.
Şi răsplata o vor împărţi la fel.
2 - Marele preot pusese pe aprozii săi să-L bată pe Isus înjosindu-L şi dispreţuindu-L în numele autorităţii religioase.
Pilat pusese soldaţii săi să-L bată pe Isus, înjosindu-L în numele autorităţii civile, lumeşti.
Capii celor două autorităţi Îl înjosesc şi-L nedreptăţesc pe Isus în faţa legii lor. Şi în numele acestor legi.
În mâinile celor dintâi, Legea lui Dumnezeu devine legea ucigaşilor.
Iar în mâinile celorlalţi, Legea Dreptăţii devine legea bunului plac.
3 - Când astfel de legi sunt la putere şi astfel de judecători stau în fruntea lor, vai de cei nevinovaţi care trebuie să ajungă să fie judecaţi de ei.
Vai de cei nevinovaţi care îşi pierd libertatea, sau dreptatea, sau lumina - şi ajung să le aştepte de la aceştia.
Vai de toţi acei oameni a căror libertate, dreptate şi lumină depind de astfel de luminători, de astfel de stăpâni.
Numai moartea sau minunea îi mai pot salva.
4 - Oricine pune să fie bătut unul dintre ai lui Hristos, loveşte de fapt în Faţa lui Dumnezeu.
S-a spus: cine se atinge de voi, se atinge de lumina Ochilor Mei - zice Domnul.
În lumina Ochilor lui Hristos loveşti şi tu când pălmuieşti pe un credincios,
când prigoneşti o Lucrare a Lui,
când strici o adunare frăţească,
sau întinezi un suflet curat.
5 - Dar autorul moral al unei nelegiuiri, este mai vinovat decât autorul real.
Cel care pregăteşte şi ordonă nelegiuirea, este mai vinovat decât cel care o înfăptuieşte.
Cel care dă cuiva de băut şi îl îmbată, este mai urât înaintea lui Dumnezeu ca şi cel care bea.
6 - Dacă n-ar fi autor moral, de multe ori crima nu s-ar face.
Dacă n-ar fi cel care ordonă, n-ar fi nici cel care execută.
Cum dacă n-ar fi cel care face rachiul şi îl dă celui care bea,
mulţi nu şi-ar mai pierde casa şi sufletul, beţivându-se.
7 - De multe ori cuvintele tale urâte, sunt palme dureroase pentru fraţi!
Când faptele tale sunt uşuratice şi desfrânate, nedrepte sau nesupuse,
când purtările tale sunt nevrednice,
- tu loveşti cu acestea peste Faţa lui Isus!
Când faci aceasta, eşti tu oare mai bun ca Ana sau mai nevinovat ca Pilat?
8 - Când un conducător este nedrept, servitorii vor fi şi mai nedrepţi.
Când capul este stricat, mădularele vor fi şi mai stricate.
Şi când cruzimea începe de la cel dintâi, - cât va ajunge ea oare până la cel din urmă?
Păcatul este ca avalanşa din munţi care începe din vârf cu o piatră, - dar ajunge apoi o grozăvie, ce nu mai poate fi oprită de nimic, nimicind totul în calea ei.
9 - Sufletele nelegiuite nu se dau în laturi de la nici o cruzime.
Ura religioasă, ura în numele lui Dumnezeu, este în stare de cele mai înspăimântătoare dintre fărădelegi.
Această ură a inventat cele mai nebănuite mijloace de tortură
şi le-a executat cu cea mai înfiorată încetineală
şi cu cea mai satanică seninătate.
10 - A face cât ţi se porunceşte, este datoria ta.
A face mai mult decât ţi se cere, - aceea este partea ta.
Meritul sau pedeapsa pentru ceea ce ţi se cere, este al altora.
Dar pentru aceea ce faci tu mai mult decât ţi se cere, - este al tău.
11 - Omul care nu este nici bun nici rău va face exact numai cât este dator.
Nici mai mult nici mai puţin.
Dar omul care este ori bun, ori rău, va arăta aceasta prin ceea ce adaugă el de la sine, la ceea ce i s-a poruncit.
12 - Cunoaştem cu amărăciune pe fiii urii care adaugă răzbunare la răzbunare, umplând lumea de foc şi de sânge, de închisori şi de spaimă.
Cunoaştem pe fiii lacomi, pe fiii minciunii, pe fiii întunericului, pe fiii diavolului care fac totdeauna abuz de putere, acces de zel, depăşiri de măsură,
- grăbind întinderea nefericirii...
O, dacă şi fiii binelui ar face astfel - în bine, cum fac ceilalţi în rău!
13 - Ne îngrozim de amintirile oricăror vremi când lumea a fost dată pe mâinile celor fărădelege.
Când dragostea a fost lăsată să o facă oamenii nedreptăţii.
Şi când libertatea nevinovaţilor era în seama chinuitorilor.
Pentru nimic n-ar trebui să ne rugăm mai stăruitor decât pentru ca aceste vremi să nu mai vină niciodată pe lume şi nicăieri.
Iar dacă vin, ele să fie sfârşite cât mai repede.
14 - Din cauza celor răi şi cu ajutorul lor, stăpânirea păcatului se întinde cumplit,
întunericul devine înspăimântător,
diavolul tronează ucigaş,
- iar Hristos este tratat cu bestialitate.
15 - Credinciosule şi frate! Grăbirea Venirii Împărăţiei lui Dumnezeu depinde mult, chiar şi de ceea ce şi noi facem în plus:
pentru Hristos mai mult decât ni se cere,
pentru semeni mai bine decât suntem datori,
pentru Lucrarea Duhului Sfânt, mai mult decât este obişnuit.
16 - Ceva mai mult începi să fii abia când începi să faci ceva mai bine, decât se cere.
Prin ceea ce faci mai mult, se vede cât eşti de credincios.
Prin ceea ce faci mai grăbit se vede cât eşti de iubitor,
şi prin ceea ce faci mai frumos, se vede cât eşti de bun,
17 - Împărăţia lui Dumnezeu a venit numai prin ceea ce ai Săi au făcut mai neobişnuit decât ceilalţi oameni.
Lucrarea lui Hristos a propăşit numai prin cei care sunt în stare să facă mereu ceva mai mult decât alţii.
Să sufere mai mult, să lucreze mai mult, să alerge mai mult, - să dea mai mult.
18 - Credinciosule şi frate, dacă tu eşti numai un om obişnuit, tu nu eşti mare lucru.
Cu tine, sau fără tine, - este tot atât.
Dacă tu nu dai tot mai mult,
tot mai grăbit,
tot mai bine
şi mai frumos - din zi în zi tot ce faci în slujba Domnului şi în mijlocul semenilor,
- vai de credinţa ta. Vai de moartea ta. Şi vai de răsplata ta.
19 - Dacă sufletul tău nu sporeşte în virtuţi,
dacă rugăciunea ta nu sporeşte în putere,
dacă mâna ta nu sporeşte în binefaceri,
dacă credinţa ta nu sporeşte în fapte,
dacă viaţa ta nu sporeşte în sfinţenie,
dacă dragostea ta nu sporeşte în părtăşie,
dacă adunarea ta nu sporeşte în număr şi în roade,
- Hristos n-are nici un folos de tine.
Evanghelia nici un ajutor.
Fraţii nici o bucurie.
Predicuţele tale şi starea ta sunt tot aşa cum erau şi acum zece sau douăzeci de ani.
20 - Chiar râvna tot mai mare a celor răi pentru rău, te va învinui cândva.
Fiindcă ei întrec totdeauna măsura.
Ei fac totdeauna mai mult pentru diavolul.
Iar tu nu faci mai mult pentru Hristos.
Sfinte Tatăl nostru Ceresc, Te rugăm dă-ne puterea şi ajutorul Tău, să facem pentru Tine tot mai mult, tot mai bine, tot mai frumos.
Ca să Te poţi bucura şi Tu de noi, cum ne putem noi de Tine.
Amin.