Chinul şi chinuitorii
Traian Dorz - Răsplata Ascultării
1 - Dintre toate fiarele pământului, cea mai crudă faţă de semenul său este omul slugarnic.
Dintre toate creaturile din lume, cea mai urâtă este omul târâtoare.
Şi dintre toate urâciunile sufleteşti, cea mai respingătoare este omul josnic.
Îngustimea de minte îl face pe om primejdios şi crud.
Micimea de suflet îl face neruşinat şi linguşitor
şi tăria prostului îl face neînchipuit de obraznic.
2 - Nefiind în stare de nimic altceva decât de slugă, omul slugarnic este destul de viclean să ghicească voia şi plăcerea stăpânului său.
Prin tot ceea ce face, el caută să-i intre stăpânului pe sub piele arătându-i-se mai slugă decât i se cere.
Făcându-i mai mult decât trebuie.
Prefăcându-i-se totdeauna mai devotat decât este.
3 - Astfel de slugi sunt primejdioşi şi răi chiar şi atunci când stăpânii lor sunt oameni şi nu fiare.
Dacă stăpânul-om nu le temperează adesea zelul, aceste slugi târâtoare, sunt în stare să întreacă orice măsură de răutate.
Dar ce sunt ei în stare să facă oare, atunci când şi stăpânul este asemenea lor?
4 - Cumplită a fost nu numai suferinţa lui Isus.
Cumplit a fost şi modul în care i-a fost produsă.
Cumplite au fost şi uneltele care I-au produs-o.
Felul chinului şi fiinţele brutale I-au făcut lui Hristos suferinţe nemărginit mai mari decât puteau să fie.
5 - Cât de mare a fost dragostea lui Dumnezeu pentru lume!
Şi de câtă suferinţă era nevoie, ca noi s-o putem vedea această dragoste!
6 - Nu găseau nici o vină la Isus, judecătorii Lui,
nu-I puteau afla nici o călcare de lege,
nu-I descoperiseră nici o uneltire,
- şi cu toate acestea, ei Îl urau de moarte pe Isus Cel Sfânt, unelteau împotriva Lui,
falsificau cuvintele Sale,
strângeau piese compromiţătoare împotriva Lui,
adunau mărturii şi informaţii mincinoase,
şi urmăreau cu orice preţ nimicirea lui Hristos.
Fiindcă Prezenţa Lui era permanent o condamnare pentru viaţa cea plină de nelegiuiri pe care ei o trăiau,
chiar în locul cel mai sfânt.
Şi chiar în slujba cea mai sfântă, a lui Dumnezeu.
7 - Autoritatea lumească şi păgână Îl urau la fel de mult pe Hristos, ca şi autoritatea religioasă şi ebraică,
dorind să domnească peste o gloată fără cap,
o gloată numai picioare, de dus poveri,
şi numai mâini de muncit neîntrerupt,
- nu le convenea de Hristos care căuta să le deschidă ochii gloatelor.
Să le trezească conştiinţa.
Să le descopere libertatea.
Să le arate adevărul.
Pentru o stăpânire tiranică, un păstor luminat este totdeauna socotit primejdios.
De aceea Hristos care este Lumina pentru lume va fi totdeauna urât de către stăpânitorii lumeşti, care au nevoie ca poporul să rămână în întuneric, ca să poată fi asuprit mai după bunul lor plac.
În această ură împotriva lui Hristos, aceste două feluri de stăpâni îşi vor da mâna şi vor colabora până în Ziua Judecăţii Lui asupra lor.
8 - Înfăţişarea lui Hristos, plină de sânge şi de vânătăi,
cu o cunună de chinuri şi cu o haină de batjocură,
- Nevinovat în faţa legii,
Nevinovat în faţa Templului,
Nevinovat în faţa poporului,
Nevinovat în faţa lui Dumnezeu,
- dar chinuit în faţa tuturor acestora,
această înfăţişare slăvită a lui Isus, era pentru toţi chinuitorii Săi, prin măreţia ei, - cea mai puternică acuză.
9 - Tăcerea lui Dumnezeu striga ca un tunet puternic, aruncând spre toţi cei din faţa Sa, contestarea cea mai amară a decăderii:
iată omul fără Dumnezeu!
Iată până unde a putut să decadă şi să se îndiavolească, cel care fusese creat să fie om.
Iată ce a fost în stare să gândească şi să facă omul faţă de Binefăcătorul său,
faţă de Dumnezeul său.
10 - Pilat a zis: Iată Omul!
Da, iată şi Omul Adevărat, Isus.
Iată Omul Ispăşirii pentru a-l face pe om iarăşi om.
Iată Omul Jertfei.
Iată Omul-Dumnezeu.
- Priveşte la Isus suflete al meu, ca să vezi cât de mari erau păcatele tale,
şi cât preţ de jertfă I s-a cerut Lui spre a le răscumpăra.
Priveşte-L adânc, priveşte-L cutremurător, priveşte-L puternic,
ca să vezi, ca să ţi-L întipăreşti pe inimă aşa ca să nu-L mai poţi uita niciodată.
Pentru a nu mai putea să uiţi ce grozav lucru este păcatul.
Şi ce preţ scump cere mântuirea ta, a noastră, a tuturora...
11 - Iată Omul.
Iată Omenirea.
Iată noi toţi.
Bătuţi în Isus, dispreţuiţi în El, osândiţi în El, pentru toate păcatele noastre.
După cum Hristos S-a identificat cu noi, să ne identificăm şi noi cu El.
Şi astfel devenind una cu El prin părtăşia noastră la suferinţele Lui
şi făcându-ne asemenea cu El în moartea Lui,
- să ajungem prin toate, la slava Învierii Lui din morţi, după îndemnul sfântului apostol (Filip 3, 10-11).
Şi la înfierea lui Dumnezeu.
12 - Iată Omul - era marele adevăr că acolo Singur Isus era Om.
Toţi ceilalţi erau şi puteau fi numiţi orice,
- numai om, numai oameni nu arătau a fi nici unul, nici toţi.
13 - Toată istoria omenirii, este plină de cruzimile şi sfâşierile omului, a acestei fiare fioroase contra semenului său, care este omul.
Şi lucrurile nu s-au schimbat în nimic spre bine nici astăzi.
Cu tot „progresul” cu care îi tot place acestei fiare, să se laude amăgindu-se.
14 - E de-ajuns să priveşti războaiele de jaf, care nu mai încetează!
Ale celor tari, asupra celor slabi.
Mijloacele de asuprire, ale celor mari asupra celor mici.
Formele de subjugare şi înrobire ale celor culţi asupra celor desculţi,
- şi se va vedea uşor că fiara nu s-a schimbat, ci numai şi-a perfecţionat mijloacele de nimicire, şi colţii de rupt.
15 - Numai Hristos a avut şi are puterea de a transforma fiara în frate,
ucigaşul în binefăcător,
şi ura în iubire.
Nimeni altcineva decât Hristos n-a mai putut face astfel.
Nici un erou n-a mai putut sta atât de liniştit în faţa vrăjmaşilor săi şi să le sufere atât de mult, când putea să-i nimicească pe toţi doar cu un deget.
Isus Singur a arătat că cel mai puternic este acela care poate să rabde mai mult.
16 - Cum Îl afli tu pe Hristos?
Ce atitudine ai faţă de El?
Dacă cuvintele lui Isus sunt adevărate - de ce nu le crezi?
Dacă Lucrarea şi Calea Lui sunt sfinte, - de ce nu le primeşti?
Dacă mărturiseşti cu gura ta că Isus este Dumnezeu, - de ce nu-L urmezi cu adevărat?
De ce Îl batjocoreşti cu purtările tale?
Şi de ce Îl chinui cu trăirea ta în păcat?
17 - O, cât de strălucite adevăruri le putem nesocoti şi noi!
Cât de cutremurătoare lucruri, nu vrem să le înţelegem!
Şi cât de unice prilejuri, le pierdem pe totdeauna!
18 - Legea lui Hristos îi uneşte pe oameni înfrăţindu-i pe toţi.
Legea omului îi dezbină şi-i aruncă în cea mai cruntă dintre toate urile: ura religioasă.
Legea omului este ceartă şi combatere.
Legea omului firesc duce la pierzare prin nimicirea tuturora.
19 - E o mare nenorocire că în locul dragostei lui Hristos, care ar trebui să fie singura lege a omenirii, - sunt astăzi atât de multe legi omeneşti.
E o şi mai mare nenorocire că între creştinii care mărturisesc Numele lui Dumnezeu şi credinţa lui Hristos, totuşi nu stăpâneşte această unică Lege Frăţească şi Fericită.
20 - Creştinii mărturisesc din gură Legea lui Hristos,
predică frumos despre ea,
scriu atât de mult despre binecuvântările ei,
cântă atât de minunat despre binefacerile ei,
- dar apoi duc sufletele tot în legea lor.
Împing foloasele tot spre legea lor.
Strâng prada tot în curtea legii lor.
Şi se duc să se culce tot la sânul legii lor.
De aceea fiecare îşi caută foloasele lor, sau ale legii lor.
O Doamne Isuse, vino şi adu-ne pe totdeauna Legea Ta.
Amin.