Chinul și chinuitorii
Traian Dorz - Răsplata Ascultării
1 - Dintre toate fiarele pământului, cea mai crudă față de semenul său este omul slugarnic.
Dintre toate creaturile din lume, cea mai urâtă este omul târâtoare.
Și dintre toate urâciunile sufletești, cea mai respingătoare este omul josnic.
Îngustimea de minte îl face pe om primejdios și crud.
Micimea de suflet îl face nerușinat și lingușitor
și tăria prostului îl face neînchipuit de obraznic.
2 - Nefiind în stare de nimic altceva decât de slugă, omul slugarnic este destul de viclean să ghicească voia și plăcerea stăpânului său.
Prin tot ceea ce face, el caută să-i intre stăpânului pe sub piele arătându-i-se mai slugă decât i se cere.
Făcându-i mai mult decât trebuie.
Prefăcându-i-se totdeauna mai devotat decât este.
3 - Astfel de slugi sunt primejdioși și răi chiar și atunci când stăpânii lor sunt oameni și nu fiare.
Dacă stăpânul-om nu le temperează adesea zelul, aceste slugi târâtoare, sunt în stare să întreacă orice măsură de răutate.
Dar ce sunt ei în stare să facă oare, atunci când și stăpânul este asemenea lor?
4 - Cumplită a fost nu numai suferința lui Isus.
Cumplit a fost și modul în care i-a fost produsă.
Cumplite au fost și uneltele care I-au produs-o.
Felul chinului și ființele brutale I-au făcut lui Hristos suferințe nemărginit mai mari decât puteau să fie.
5 - Cât de mare a fost dragostea lui Dumnezeu pentru lume!
Și de câtă suferință era nevoie, ca noi s-o putem vedea această dragoste!
6 - Nu găseau nici o vină la Isus, judecătorii Lui,
nu-I puteau afla nici o călcare de lege,
nu-I descoperiseră nici o uneltire,
- și cu toate acestea, ei Îl urau de moarte pe Isus Cel Sfânt, unelteau împotriva Lui,
falsificau cuvintele Sale,
strângeau piese compromițătoare împotriva Lui,
adunau mărturii și informații mincinoase,
și urmăreau cu orice preț nimicirea lui Hristos.
Fiindcă Prezența Lui era permanent o condamnare pentru viața cea plină de nelegiuiri pe care ei o trăiau,
chiar în locul cel mai sfânt.
Și chiar în slujba cea mai sfântă, a lui Dumnezeu.
7 - Autoritatea lumească și păgână Îl urau la fel de mult pe Hristos, ca și autoritatea religioasă și ebraică,
dorind să domnească peste o gloată fără cap,
o gloată numai picioare, de dus poveri,
și numai mâini de muncit neîntrerupt,
- nu le convenea de Hristos care căuta să le deschidă ochii gloatelor.
Să le trezească conștiința.
Să le descopere libertatea.
Să le arate adevărul.
Pentru o stăpânire tiranică, un păstor luminat este totdeauna socotit primejdios.
De aceea Hristos care este Lumina pentru lume va fi totdeauna urât de către stăpânitorii lumești, care au nevoie ca poporul să rămână în întuneric, ca să poată fi asuprit mai după bunul lor plac.
În această ură împotriva lui Hristos, aceste două feluri de stăpâni își vor da mâna și vor colabora până în Ziua Judecății Lui asupra lor.
8 - Înfățișarea lui Hristos, plină de sânge și de vânătăi,
cu o cunună de chinuri și cu o haină de batjocură,
- Nevinovat în fața legii,
Nevinovat în fața Templului,
Nevinovat în fața poporului,
Nevinovat în fața lui Dumnezeu,
- dar chinuit în fața tuturor acestora,
această înfățișare slăvită a lui Isus, era pentru toți chinuitorii Săi, prin măreția ei, - cea mai puternică acuză.
9 - Tăcerea lui Dumnezeu striga ca un tunet puternic, aruncând spre toți cei din fața Sa, contestarea cea mai amară a decăderii:
iată omul fără Dumnezeu!
Iată până unde a putut să decadă și să se îndiavolească, cel care fusese creat să fie om.
Iată ce a fost în stare să gândească și să facă omul față de Binefăcătorul său,
față de Dumnezeul său.
10 - Pilat a zis: Iată Omul!
Da, iată și Omul Adevărat, Isus.
Iată Omul Ispășirii pentru a-l face pe om iarăși om.
Iată Omul Jertfei.
Iată Omul-Dumnezeu.
- Privește la Isus suflete al meu, ca să vezi cât de mari erau păcatele tale,
și cât preț de jertfă I s-a cerut Lui spre a le răscumpăra.
Privește-L adânc, privește-L cutremurător, privește-L puternic,
ca să vezi, ca să ți-L întipărești pe inimă așa ca să nu-L mai poți uita niciodată.
Pentru a nu mai putea să uiți ce grozav lucru este păcatul.
Și ce preț scump cere mântuirea ta, a noastră, a tuturora...
11 - Iată Omul.
Iată Omenirea.
Iată noi toți.
Bătuți în Isus, disprețuiți în El, osândiți în El, pentru toate păcatele noastre.
După cum Hristos S-a identificat cu noi, să ne identificăm și noi cu El.
Și astfel devenind una cu El prin părtășia noastră la suferințele Lui
și făcându-ne asemenea cu El în moartea Lui,
- să ajungem prin toate, la slava Învierii Lui din morți, după îndemnul sfântului apostol (Filip 3, 10-11).
Și la înfierea lui Dumnezeu.
12 - Iată Omul - era marele adevăr că acolo Singur Isus era Om.
Toți ceilalți erau și puteau fi numiți orice,
- numai om, numai oameni nu arătau a fi nici unul, nici toți.
13 - Toată istoria omenirii, este plină de cruzimile și sfâșierile omului, a acestei fiare fioroase contra semenului său, care este omul.
Și lucrurile nu s-au schimbat în nimic spre bine nici astăzi.
Cu tot „progresul” cu care îi tot place acestei fiare, să se laude amăgindu-se.
14 - E de-ajuns să privești războaiele de jaf, care nu mai încetează!
Ale celor tari, asupra celor slabi.
Mijloacele de asuprire, ale celor mari asupra celor mici.
Formele de subjugare și înrobire ale celor culți asupra celor desculți,
- și se va vedea ușor că fiara nu s-a schimbat, ci numai și-a perfecționat mijloacele de nimicire, și colții de rupt.
15 - Numai Hristos a avut și are puterea de a transforma fiara în frate,
ucigașul în binefăcător,
și ura în iubire.
Nimeni altcineva decât Hristos n-a mai putut face astfel.
Nici un erou n-a mai putut sta atât de liniștit în fața vrăjmașilor săi și să le sufere atât de mult, când putea să-i nimicească pe toți doar cu un deget.
Isus Singur a arătat că cel mai puternic este acela care poate să rabde mai mult.
16 - Cum Îl afli tu pe Hristos?
Ce atitudine ai față de El?
Dacă cuvintele lui Isus sunt adevărate - de ce nu le crezi?
Dacă Lucrarea și Calea Lui sunt sfinte, - de ce nu le primești?
Dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Dumnezeu, - de ce nu-L urmezi cu adevărat?
De ce Îl batjocorești cu purtările tale?
Și de ce Îl chinui cu trăirea ta în păcat?
17 - O, cât de strălucite adevăruri le putem nesocoti și noi!
Cât de cutremurătoare lucruri, nu vrem să le înțelegem!
Și cât de unice prilejuri, le pierdem pe totdeauna!
18 - Legea lui Hristos îi unește pe oameni înfrățindu-i pe toți.
Legea omului îi dezbină și-i aruncă în cea mai cruntă dintre toate urile: ura religioasă.
Legea omului este ceartă și combatere.
Legea omului firesc duce la pierzare prin nimicirea tuturora.
19 - E o mare nenorocire că în locul dragostei lui Hristos, care ar trebui să fie singura lege a omenirii, - sunt astăzi atât de multe legi omenești.
E o și mai mare nenorocire că între creștinii care mărturisesc Numele lui Dumnezeu și credința lui Hristos, totuși nu stăpânește această unică Lege Frățească și Fericită.
20 - Creștinii mărturisesc din gură Legea lui Hristos,
predică frumos despre ea,
scriu atât de mult despre binecuvântările ei,
cântă atât de minunat despre binefacerile ei,
- dar apoi duc sufletele tot în legea lor.
Împing foloasele tot spre legea lor.
Strâng prada tot în curtea legii lor.
Și se duc să se culce tot la sânul legii lor.
De aceea fiecare își caută foloasele lor, sau ale legii lor.
O Doamne Isuse, vino și adu-ne pe totdeauna Legea Ta.
Amin.