Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş, şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
Vai, totdeauna m-am cutremurat când am citit cuvântul acesta, al mâniei lui Dumnezeu!
M-am cutremurat gândindu-mă că pot fi şi astfel de oameni, care să nu-L mai aibă de Tată pe Dumnezeu, ci pe diavolul,
- şi încă dintre cei care odată au crezut şi ei cu bucurie în Isus Hristos - cum scrie despre aceştia (Ioan 8, 30),
- şi acum să ajungă în chiar această îngrozitoare stare.
Adică iată, oamenii aceştia şi-au pierdut până şi calitatea de făpturi ale lui Dumnezeu. Suflete cărora Dumnezeu le-a retras până şi acest drept, de a fi creaturi ale Lui,
fiinţe de care Dumnezeu Se leapădă ca de nişte monştri, până într-atât încât nici să-i recunoască de creaturi ale Sale.
Ce cutremurător lucru şi ce grozavă stare!
Spun unii oameni, cu judecata uşuratică şi goală, că este imposibil ca Dumnezeu care este atât de Bun şi de Iubitor să-Şi arunce în chinul şi în focul cel veşnic creaturile Sale, adică pe oameni.
Şi că nici un om nu poate fi aruncat în iad ca să sufere veşnic pedeapsa, fiindcă iadul nu există, pentru că Dumnezeul Cel Bun nu poate pedepsi pe nimeni veşnic,
Evanghelia însă ne arată cu toată grozăvia, că oricât n-am vrea noi, focul iadului există şi că totul va fi într-adevăr aşa.
Că nimic nu este a se înţelege numai simbolic, din ameninţările iadului şi a pedepsei veşnice, ci că totul va fi într-adevăr aşa cum e scris.
Fiindcă, sunt păcate atât de mari şi căderi atât de grele, că numai o astfel de pedeapsă este pe măsură să le ispăşească.
prin neascultare şi trufie ei s-au ridicat împotriva Făcătorului lor ca Lucifer,
mândria a nimicit din ei tot ce era parte bună, făptură a lui Dumnezeu, ei devenind prin trăirea păcatului şi prin împotrivirea faţă de Dumnezeu, nişte creaturi ale diavolului,
- au ajuns nişte făpturi cu aceeaşi fire şi cu aceleaşi trăsături ca Satana,
iar Dumnezeu S-a lepădat de ei pentru faptele lor nelegiuite.
Batjocorind bunătatea şi Numele Cel Sfânt al Domnului ei luptă contra Lui, ca Satana, conştienţi şi neînduplecaţi.
Din pricina aceasta, Dumnezeu le-a retras şi ultimul drept, acela de făpturi ale Lui,
lăsându-i deplin în aşteptarea diavolului pe care ei şi l-au ales de tată, pe care ei l-au iubit şi l-au ascultat, ca pe un tată, iar el i-a schimonosit după chipul lui, înfiindu-şi-i.
Ce îngrozitor lucru!
O Doamne Dumnezeule,
nu lăsa pe nimeni să ajungă până la această stare.
Nu lăsa pe nimeni să-şi piardă Chipul Tău spre a nu ajunge creatură blestemată şi hidoasă, progenitură respingătoare a diavolului, monstrul cel urât al mândriei şi al neascultării care s-a ridicat cu duşmănie împotriva Ta şi alor Tăi.
Nu lăsa pe nici un om să ajungă satană, ca să nu fie aruncat pe veci în focul iadului gătit numai aceluia.
Diavolul n-are dorinţe curate ci numai pofte urâte.
De aceea pofta chinuie, întinează şi robeşte întreaga fiinţă a omului,
şi înainte de păcat, şi după el.
Cel robit diavolului vrea să păcătuiască şi se luptă să păcătuiască,
fiindcă ţine neapărat să împlinească poftele care izvorăsc din diavolul, tatăl său,
care are plăcerea de păcat, pentru că şi el fiind stăpânit de acelaşi duh rău, are această plăcere.
Orice plăcere de păcat, vine din duhul cel rău.
Iar dacă nu ar avea această plăcere, omul ar suferi şi s-ar feri să nu facă păcatul, dar omul îl face.
Iată că cel care este un credincios slobod al Domnului Isus şi nu vrea să păcătuiască,
acela umblă să nu păcătuiască, se roagă, suferă, posteşte, plânge şi se luptă mereu, ca să nu păcătuiască,
fiindcă doreşte din toată inima lui să împlinească voia Tatălui său Ceresc, care este sfinţenia fiecărui rob şi copil al Său.
Altfel n-ar suferi şi nu s-ar înfrâna nici el,
adeseori cu atâtea jertfe şi greutăţi
de la orice păcat. Căci şi în el este fire omenească. Şi el are trup. Dar aceasta este deosebirea dintre cei buni şi cei răi, unii fug de păcat, ceilalţi fug după el. Unii Îl iubesc şi caută să facă voia lui Dumnezeu, iar alţii vreau să împlinească poftele diavolului.
Pentru că unii sunt fiii Luminii, iar ceilalţi ai întunericului.
Şi acesta este semnul după care se cunosc şi se vor cunoaşte unii de alţii.
O Sfinte Tată Bun din Ceruri,
aprinde în inimile noastre focul dragostei de Tine, cu tot mai mare putere,
pentru ca râvna fierbinte după curăţie şi adevăr, să nimicească în inima noastră totdeauna orice poftă rea care ar putea să se nască în noi prin ispita vrăjmaşului.
Şi Te rugăm ai milă de toţi cei care ard în focul poftelor satanice,
smulgându-i din acest iad, strămutându-i prin pocăinţă şi prin înfrânare, în Împărăţia evlaviei şi a credinţei Tale.
Orice păcat este aducător de moarte pentru acela care îl face.
Deci orice om care face pe alt om să păcătuiască, este un ucigaş, după cum ucigaş este diavolul care este tatăl păcatului şi izvorul răului absolut, care ne face pe toţi să păcătuim.
Nu uita lucrul acesta înfiorător, tu care înveţi pe copilul tău, sau pe al altuia, să înjure, să păcătuiască, să se bată, să fure, să mintă...
nici tu care înveţi pe tineri să fumeze, să bea, să joace păcătos,
nici tu care îndemni sufletele şi trupurile la desfrâu, prin cuvinte, prin scris, prin fotografii murdare,
nici tu care faci cu ochiul sau cu degetul cuiva spre îndemnare, sau ameninţări,
nici tu care răspândeşti învăţături străine ca să rătăceşti, să dezbini, să tulburi Lucrarea Domnului,
nici tu care spui minciuni ca să înşeli fiinţe ce nu cunosc încă pofta şi stricăciunea păcatului blestemat, sau a rătăcirii viclene,
sau tu care spui poveşti porcoase şi cânţi cântece desfrânate, care îndeamnă la omor vinovat şi stârneşte în inimă gânduri şi scene chinuitoare şi păcătoase,
nici tu care arunci vorbe cu două înţelesuri nevestei care e credincioasă soţului ei,
sau soţului care e credincios soţiei lui,
ca să strici căsnicii şi adunări iubitoare,
nici tu care te găteşti şi te îmbraci, sau te dezbraci, ca să aţâţi la păcat pe alţii, făcându-i să desfrâneze în inimile lor,
nici tu care scrii cărţi triviale şi erotice, trezitoare de instincte, sau ducătoare la rătăciri,
nici tu care cleveteşti şi pârăşti, pentru ca alţii să lovească şi să ucidă suflete şi trupuri, adunări şi familii credincioase,
nici tu care învinovăţeşti pentru ca alţii să prindă şi să închidă şi să condamne şi să chinuie,
nici tu care îndemni şi aţâţi, pentru ca alţii să facă, fiindcă tu strângi pietre pentru ca alţii să lovească cu ele...
O, nu uitaţi toţi aceia care faceţi vreuna din aceste nelegiuiri,
sau altele asemănătoare cu acestea.
O, nu uitaţi, că în felul acesta voi ucideţi!
Ucideţi cu ştiinţă, cu voinţă, cu conştiinţă,
deci ucideţi ca diavolul.
Atunci să nu vă miraţi şi să nu se mire nimeni că veţi fi şi pedepsiţi la fel ca el, căci aşa face şi diavolul.
Doamne şi Dumnezeule al Milei şi al Credincioşiei,
Te rugăm păzeşte-i pe toţi cei neştiutori şi nevinovaţi, de răutatea şi primejdia care vine de la diavolul şi de la cei care sunt mânaţi de poftele care vin de la el.
Apără credinţa şi învăţătura dreaptă, de rătăcirile care vin din duhul cel rău şi din învăţăturile cele stricate.
Apără Adevărul, blândeţea şi neprihănirea, împotriva tuturor celor ce nu umblă decât să strice, să le ucidă şi să le întineze.
Diavolul nu stă în Adevăr, pentru că Adevărul care în primul rând este ascultare şi supunere, iar diavolul nu vrea nici să asculte nici să se supună niciodată şi nimănui.
Adevărul este înfrânare, iar diavolul este stăpânit de pofte şi de desfrâu.
Adevărul cere să spui totdeauna numai ce este drept, iar diavolul nu spune decât minciuni sau răstălmăciri.
Adevărul cere blândeţe şi bunătate, iar diavolul este crud, nemilos şi împotrivitor.
Adevărul este curăţie şi lumină, iar diavolul iubeşte necurăţia şi întunericul.
Adevărul cere smerenie şi iubire, iar diavolul este trufaş şi duşmănos.
Adevărul cere să fii darnic, deschis, iubitor de alţii, iar diavolul este zgârcit, închis şi iubitor de sine.
De aceea nu poate sta diavolul în Adevăr şi nici Adevărul în el.
Şi de aceea nu pot sta nici ai lui în Adevăr, şi nici Adevărul în ei.
Doamne Isuse, Puterea Adevărului şi Adevărul Însuşi,
Te rugăm vino totdeauna în ajutorul învăţăturii Tale drepte
şi dă-l pe faţă pe înşelător şi pe mincinos, care cu prefăcătorie umblă înşelând sufletele prin răstălmăciri şi stricări ale Cuvântului Tău.
Dă-l pe faţă totdeauna şi pe cel care umblă ascunzându-şi intenţiile rele sub cuvinte frumoase
şi faptele urâte sub lozinci făţarnic alese şi vinovat întrebuinţate.
Ca nici unii din cei nevinovaţi Doamne, să nu mai cadă în mrejele şi în cursele lor niciodată.
Amin.