Voi aveți de tată pe diavolul; și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș, și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii.
Vai, totdeauna m-am cutremurat când am citit cuvântul acesta, al mâniei lui Dumnezeu!
M-am cutremurat gândindu-mă că pot fi și astfel de oameni, care să nu-L mai aibă de Tată pe Dumnezeu, ci pe diavolul,
- și încă dintre cei care odată au crezut și ei cu bucurie în Isus Hristos - cum scrie despre aceștia (Ioan 8, 30),
- și acum să ajungă în chiar această îngrozitoare stare.
Adică iată, oamenii aceștia și-au pierdut până și calitatea de făpturi ale lui Dumnezeu. Suflete cărora Dumnezeu le-a retras până și acest drept, de a fi creaturi ale Lui,
ființe de care Dumnezeu Se leapădă ca de niște monștri, până într-atât încât nici să-i recunoască de creaturi ale Sale.
Ce cutremurător lucru și ce grozavă stare!
Spun unii oameni, cu judecata ușuratică și goală, că este imposibil ca Dumnezeu care este atât de Bun și de Iubitor să-Și arunce în chinul și în focul cel veșnic creaturile Sale, adică pe oameni.
Și că nici un om nu poate fi aruncat în iad ca să sufere veșnic pedeapsa, fiindcă iadul nu există, pentru că Dumnezeul Cel Bun nu poate pedepsi pe nimeni veșnic,
Evanghelia însă ne arată cu toată grozăvia, că oricât n-am vrea noi, focul iadului există și că totul va fi într-adevăr așa.
Că nimic nu este a se înțelege numai simbolic, din amenințările iadului și a pedepsei veșnice, ci că totul va fi într-adevăr așa cum e scris.
Fiindcă, sunt păcate atât de mari și căderi atât de grele, că numai o astfel de pedeapsă este pe măsură să le ispășească.
prin neascultare și trufie ei s-au ridicat împotriva Făcătorului lor ca Lucifer,
mândria a nimicit din ei tot ce era parte bună, făptură a lui Dumnezeu, ei devenind prin trăirea păcatului și prin împotrivirea față de Dumnezeu, niște creaturi ale diavolului,
- au ajuns niște făpturi cu aceeași fire și cu aceleași trăsături ca Satana,
iar Dumnezeu S-a lepădat de ei pentru faptele lor nelegiuite.
Batjocorind bunătatea și Numele Cel Sfânt al Domnului ei luptă contra Lui, ca Satana, conștienți și neînduplecați.
Din pricina aceasta, Dumnezeu le-a retras și ultimul drept, acela de făpturi ale Lui,
lăsându-i deplin în așteptarea diavolului pe care ei și l-au ales de tată, pe care ei l-au iubit și l-au ascultat, ca pe un tată, iar el i-a schimonosit după chipul lui, înfiindu-și-i.
Ce îngrozitor lucru!
O Doamne Dumnezeule,
nu lăsa pe nimeni să ajungă până la această stare.
Nu lăsa pe nimeni să-și piardă Chipul Tău spre a nu ajunge creatură blestemată și hidoasă, progenitură respingătoare a diavolului, monstrul cel urât al mândriei și al neascultării care s-a ridicat cu dușmănie împotriva Ta și alor Tăi.
Nu lăsa pe nici un om să ajungă satană, ca să nu fie aruncat pe veci în focul iadului gătit numai aceluia.
Diavolul n-are dorințe curate ci numai pofte urâte.
De aceea pofta chinuie, întinează și robește întreaga ființă a omului,
și înainte de păcat, și după el.
Cel robit diavolului vrea să păcătuiască și se luptă să păcătuiască,
fiindcă ține neapărat să împlinească poftele care izvorăsc din diavolul, tatăl său,
care are plăcerea de păcat, pentru că și el fiind stăpânit de același duh rău, are această plăcere.
Orice plăcere de păcat, vine din duhul cel rău.
Iar dacă nu ar avea această plăcere, omul ar suferi și s-ar feri să nu facă păcatul, dar omul îl face.
Iată că cel care este un credincios slobod al Domnului Isus și nu vrea să păcătuiască,
acela umblă să nu păcătuiască, se roagă, suferă, postește, plânge și se luptă mereu, ca să nu păcătuiască,
fiindcă dorește din toată inima lui să împlinească voia Tatălui său Ceresc, care este sfințenia fiecărui rob și copil al Său.
Altfel n-ar suferi și nu s-ar înfrâna nici el,
adeseori cu atâtea jertfe și greutăți
de la orice păcat. Căci și în el este fire omenească. Și el are trup. Dar aceasta este deosebirea dintre cei buni și cei răi, unii fug de păcat, ceilalți fug după el. Unii Îl iubesc și caută să facă voia lui Dumnezeu, iar alții vreau să împlinească poftele diavolului.
Pentru că unii sunt fiii Luminii, iar ceilalți ai întunericului.
Și acesta este semnul după care se cunosc și se vor cunoaște unii de alții.
O Sfinte Tată Bun din Ceruri,
aprinde în inimile noastre focul dragostei de Tine, cu tot mai mare putere,
pentru ca râvna fierbinte după curăție și adevăr, să nimicească în inima noastră totdeauna orice poftă rea care ar putea să se nască în noi prin ispita vrăjmașului.
Și Te rugăm ai milă de toți cei care ard în focul poftelor satanice,
smulgându-i din acest iad, strămutându-i prin pocăință și prin înfrânare, în Împărăția evlaviei și a credinței Tale.
Orice păcat este aducător de moarte pentru acela care îl face.
Deci orice om care face pe alt om să păcătuiască, este un ucigaș, după cum ucigaș este diavolul care este tatăl păcatului și izvorul răului absolut, care ne face pe toți să păcătuim.
Nu uita lucrul acesta înfiorător, tu care înveți pe copilul tău, sau pe al altuia, să înjure, să păcătuiască, să se bată, să fure, să mintă...
nici tu care înveți pe tineri să fumeze, să bea, să joace păcătos,
nici tu care îndemni sufletele și trupurile la desfrâu, prin cuvinte, prin scris, prin fotografii murdare,
nici tu care faci cu ochiul sau cu degetul cuiva spre îndemnare, sau amenințări,
nici tu care răspândești învățături străine ca să rătăcești, să dezbini, să tulburi Lucrarea Domnului,
nici tu care spui minciuni ca să înșeli ființe ce nu cunosc încă pofta și stricăciunea păcatului blestemat, sau a rătăcirii viclene,
sau tu care spui povești porcoase și cânți cântece desfrânate, care îndeamnă la omor vinovat și stârnește în inimă gânduri și scene chinuitoare și păcătoase,
nici tu care arunci vorbe cu două înțelesuri nevestei care e credincioasă soțului ei,
sau soțului care e credincios soției lui,
ca să strici căsnicii și adunări iubitoare,
nici tu care te gătești și te îmbraci, sau te dezbraci, ca să ațâți la păcat pe alții, făcându-i să desfrâneze în inimile lor,
nici tu care scrii cărți triviale și erotice, trezitoare de instincte, sau ducătoare la rătăciri,
nici tu care clevetești și pârăști, pentru ca alții să lovească și să ucidă suflete și trupuri, adunări și familii credincioase,
nici tu care învinovățești pentru ca alții să prindă și să închidă și să condamne și să chinuie,
nici tu care îndemni și ațâți, pentru ca alții să facă, fiindcă tu strângi pietre pentru ca alții să lovească cu ele...
O, nu uitați toți aceia care faceți vreuna din aceste nelegiuiri,
sau altele asemănătoare cu acestea.
O, nu uitați, că în felul acesta voi ucideți!
Ucideți cu știință, cu voință, cu conștiință,
deci ucideți ca diavolul.
Atunci să nu vă mirați și să nu se mire nimeni că veți fi și pedepsiți la fel ca el, căci așa face și diavolul.
Doamne și Dumnezeule al Milei și al Credincioșiei,
Te rugăm păzește-i pe toți cei neștiutori și nevinovați, de răutatea și primejdia care vine de la diavolul și de la cei care sunt mânați de poftele care vin de la el.
Apără credința și învățătura dreaptă, de rătăcirile care vin din duhul cel rău și din învățăturile cele stricate.
Apără Adevărul, blândețea și neprihănirea, împotriva tuturor celor ce nu umblă decât să strice, să le ucidă și să le întineze.
Diavolul nu stă în Adevăr, pentru că Adevărul care în primul rând este ascultare și supunere, iar diavolul nu vrea nici să asculte nici să se supună niciodată și nimănui.
Adevărul este înfrânare, iar diavolul este stăpânit de pofte și de desfrâu.
Adevărul cere să spui totdeauna numai ce este drept, iar diavolul nu spune decât minciuni sau răstălmăciri.
Adevărul cere blândețe și bunătate, iar diavolul este crud, nemilos și împotrivitor.
Adevărul este curăție și lumină, iar diavolul iubește necurăția și întunericul.
Adevărul cere smerenie și iubire, iar diavolul este trufaș și dușmănos.
Adevărul cere să fii darnic, deschis, iubitor de alții, iar diavolul este zgârcit, închis și iubitor de sine.
De aceea nu poate sta diavolul în Adevăr și nici Adevărul în el.
Și de aceea nu pot sta nici ai lui în Adevăr, și nici Adevărul în ei.
Doamne Isuse, Puterea Adevărului și Adevărul Însuși,
Te rugăm vino totdeauna în ajutorul învățăturii Tale drepte
și dă-l pe față pe înșelător și pe mincinos, care cu prefăcătorie umblă înșelând sufletele prin răstălmăciri și stricări ale Cuvântului Tău.
Dă-l pe față totdeauna și pe cel care umblă ascunzându-și intențiile rele sub cuvinte frumoase
și faptele urâte sub lozinci fățarnic alese și vinovat întrebuințate.
Ca nici unii din cei nevinovați Doamne, să nu mai cadă în mrejele și în cursele lor niciodată.
Amin.