Voi judecați după înfățișare; Eu nu judec pe nimeni.
Tot ce judeci la alții, nu poți judeca decât după înfățișare.
Cei care au o minte sănătoasă știu că înfățișarea poate totdeauna, aproape totdeauna, să înșele.
Înfățișarea poate să deformeze adevărul...
Ți se pare că este lup, dar e o tufă...
ți se pare învățătură bună, dar e una înșelătoare,
ți se pare un frate bun, dar e un viclean și prefăcut.
Ți se pare că este un măr bun, dar este acru...
Ți se pare un lucru curat, dar este o nelegiuire. De multe ori.
Asta este judecata după înfățișare.
De aceea când judeci numai după înfățișare, te poți mereu înșela, căci coaja nu este miezul.
Și cine totuși judecă, este în primejdie totdeauna să păcătuiască, fiindcă nu poate să știe tot miezul,
nu poate să vadă toată inima,
nu poate să cunoască toate cauzele adevărate care l-au dus pe cel judecat acolo. Până ajunge a se convinge.
De aceea este bine să nu judecăm niciodată grăbit, până nu putem pătrunde întâi în tot miezul unui lucru,
în tot adâncul unei inimi,
în tot duhul și roadele unei lucrări.
Astfel s-ar putea foarte ușor să osândim pe un nevinovat,
sau să acoperim un criminal. Cum am și făcut uneori.
Nu judecați deci, niciodată după auzite.
Nici când veți vedea doar de departe.
Nu judecați până ce veți vedea bine și vă veți încredința deplin, ca să pătrundeți adevărul.
Dar odată ce v-ați încredințat despre adevăr, aveți această datorie să judecați răul! (1 Cor. 5, 13; 6, 1-4).
Doamne Isuse, Judecătorul Cel Drept al tuturor,
Te rugăm ajută-ne prin Înțelepciunea Ta să știm deosebi totdeauna pe bietul păcătos, de vinovatul păcat
și sufletul căzut, de duhul care îl face să cadă.
Și având totdeauna milă de oricine cade în ghearele păcatului, să ne rugăm și să lucrăm pentru mântuirea lui, dacă și el însuși vrea să se mântuiască.
Dar să nu avem niciodată nici o milă față de păcatul și față de duhul rău, care poate neferici veșnic o creatură a lui Dumnezeu, și să le iubim totdeauna pe aceste creaturi, oricât de căzute ar fi, pentru a le ajuta să scape de păcat.
Acela care cercetează bine, după ce se încredințează temeinic,
de toate cazurile, și de toate stările celui care a făptuit un lucru vrednic de judecată,
acela ajunge să vadă că oricâtă dreptate ar avea în judecata lui, mai drept este să nu judece.
Sau dacă și judecă, să judece cu multă milă,
fiindcă aproape niciodată vinovatul nu este numai el singur vinovat, de tot răul făcut de el.
Și până la urmă credinciosul ajunge la încredințarea că tot mai bine este să nu judece pe nimeni (Matei 7, 1).
Căci după ce se cercetează și se cunoaște bine pe el însuși, își dă și mai mult seama că mai drept este să nu judece pe altul.
Numai cine nu se cunoaște și nu vrea să fie drept față de sine însuși, acela judecă pe semenul său.
Dar cel care se poate cunoaște pe sine, este sau Dumnezeu, sau de la Dumnezeu,
este sau Hristos, sau din ai Lui
și nu judecă pe nimeni până la judecata tuturor.
Atunci Adevărul va lumina pe fiecare asupra sa însuși, făcându-l să se cunoască pe sine.
Și înțelesul cel bun al adevărului, este că Domnul nu judecă pe om... Ci judecă totdeauna fără cruțare păcatul din om și pe duhul rău care îl duce pe bietul om la păcat.
Omul căzut, chiar prin căderea lui, este un nefericit vrednic de milă nu de judecată.
Și cu cât omul căzut este mai vrednic de milă, cu atât duhul și păcatul care îl nenorocește este mai vrednic de osândă.
Atunci chiar cel vinovat se va osândi cel mai întâi, și cel mai greu, el însuși!
O Doamne Isuse, Lumina și Adevărul Veșnic,
călăuzește-ne puternic în toate lucrurile în tot ce trebuie să judecăm și să nu judecăm.
Să nu ne înșelăm nici să nu fim înșelați, - de înfățișarea dinafară,
căci mulți apostoli sunt iude,
Ci cunoscând adevărul să ne ferim de orice înșelăciune
pe noi și pe alții.
Amin.
+
Nu fi gata totdeauna, tot ce vezi, a judeca
că-n curând ajungi să judeci chiar și ce nu vei vedea.