Voi Mă numiți: Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt.
Până mai ai cui spune tată și mamă, - o, cum ar trebui de fericit, de recunoscător și de plin de iubire, să spui aceste unice cuvinte pe pământ,
spune-le fiule, fericit și recunoscător, în felul cel mai dulce și mai iubitor, căci nu mult vei mai avea cui spune.
Până mai ai pe cine numi Învățătorul meu, Domnul meu, Mântuitorul sau Binefăcătorul meu.
O, cu ce lumină în ochi și cu ce fior în inimă ar trebui să șoptești aceste sfinte denumiri! Pătrunde-te de harul lor fericit, căci nu mult vei mai avea cui le spune.
Până mai poți rosti cuvintele unice pe care numai puținelor ființe, cu unic preț pentru viața ta în lume, le poți adresa, o fiul și fiica mea, cât de respectuoși, cât de iubitori și cât de fericiți ar trebui să le spuneți! Spuneți-le! Și nu le rămâneți datori preaiubiții mei, căci vine vremea să le îngropați.
Și până mai puteți auzi de pe buzele acestor unice ființe un cuvânt drag spus vouă,
- cu evlavie să-l ascultați și cu drag să-l primiți.
Căci numai când așa îl spuneți sau așa îl ascultați, veți avea liniștită conștiința față de amintirea acelora pe care îi mai aveți, dar nu mult,
îi mai puteți chema, dar nu mult încă
și îi mai puteți asculta, dar foarte puțin, poate.
De aceea, câtă vreme trăiesc părinții tăi, tatăl tău sau mama ta, fiul meu, fiica mea,
spuneți-le numele sfânt cu sfințenie,
căutați-i cu dragoste,
îngrijiți-i cu evlavie,
ascultați-i cu respect și până la moarte
și nu disprețuiți nici fața lor bătrână,
nici cuvintele lor poate slabe,
nici trecutul lor, poate modest,
ci fiți față de ei întocmai așa cum ați dori să fie copiii voștri față de voi.
Nu fii nici nervos, nici nepăsător, nici străin față de părinții tăi, față de învățătorul tău.
Căci mai ales în privința aceasta, este adevărat cuvântul că ceea ce sameni aceea vei și culege.
Dar câtă vreme încă este lângă tine Învățătorul tău și Domnul tău Isus,
până n-a plecat încă Mântuitorul și Binefăcătorul tău,
- ia bine seama, răscumpără acest timp scump și îndreaptă-ți degrabă și neîncetat spre El inima ta și glasul tău. Caută-L mereu cu dragostea și cu recunoștința ta.
Spune-I Numele Lui Cel Iubit și Sfânt pentru tine, mereu mai cald și mereu mai des.
Că nu-i nimic mai frumos și mai vrednic din partea ta ca acest lucru, rar, tot mai rar întâlnit azi printre oameni.
Dacă spui mamă sau tată părinților tăi, așa cum se cuvine, - bine faci, fiindcă dovedești că ești om.
Dar dacă numai spui, și nu te porți față de ei întocmai cum ești dator până la moarte, atunci nu faci bine. Și nu ești om.
- dar atunci caută să nu-I mai fii necredincios niciodată, și nici neascultător și nici vrăjmaș.
Dacă Îi spui Învățătorului ceresc: Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu, ca Petru (Matei 16, 16), - bine faci.
Dar atunci caută să nu te mai poți lepăda de El niciodată.
Și dacă știi și crezi Cuvântul Său Cel Sfânt, că El este Adevărul și Viața Veșnică (Ioan 5, 40; 6, 40; 14, 6; 17, 17), - atunci bine faci.
- Prețuiește dar tot acest Cuvânt ca pe cea mai de preț comoară a sufletului tău,
iar ascultarea și trăirea în El să-ți fie cea mai cutremurătoare grijă, în fiecare clipă a vieții tale.
Căci atunci și după ce nu vei mai avea aceste comori unice lângă tine, mulțumirea că le-ai prețuit când le-ai avut, va fi pacea veșnică și fericită a sufletului tău iubitor și bun.
Slavă veșnică Ție Domnul și Mântuitorul nostru.
Tu ești comoara noastră și prețul cel mai scump.
Sufletul meu este plin de fericire ori de câte ori pot îngenunchea recunoscător și Îți pot strânge cu dragoste picioarele Tale la inima mea.
Doresc să rostesc totdeauna Sfântul Tău Nume cu tot fiorul evlaviei mele recunoscătoare
și doresc ca orice cuvânt care mi-l spui să-l ascult cu scumpătate și să trăiesc cu credincioșie.
La aceasta Te rog să mă ajuți în fiecare clipă Domnul meu Isus Hristos.
Și câtă vreme mai am cui spune tată sau mamă, aceste unice și binecuvântate nume pe pământ, Te rog ajută-mă să le spun totdeauna cu tot respectul și cu toată dragostea cu care le sunt dator.
Iar față de ființele scumpe cărora le pun și le spun un nume unic, ajută-mă să fiu totdeauna plin de îndatorată slujire fiască, frățească, prietenească,
până când nu vom mai fi pe pământ.
Și la aceasta Te rog Doamne Isuse să mă ajuți ca să veghez neîncetat.
Amin.
+
Oamenii de omenie se ajută-n orice fel
numai omul care-ajută pe alt om - e om și el.