Voi Mă numiţi: Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt.
Până mai ai cui spune tată şi mamă, - o, cum ar trebui de fericit, de recunoscător şi de plin de iubire, să spui aceste unice cuvinte pe pământ,
spune-le fiule, fericit şi recunoscător, în felul cel mai dulce şi mai iubitor, căci nu mult vei mai avea cui spune.
Până mai ai pe cine numi Învăţătorul meu, Domnul meu, Mântuitorul sau Binefăcătorul meu.
O, cu ce lumină în ochi şi cu ce fior în inimă ar trebui să şopteşti aceste sfinte denumiri! Pătrunde-te de harul lor fericit, căci nu mult vei mai avea cui le spune.
Până mai poţi rosti cuvintele unice pe care numai puţinelor fiinţe, cu unic preţ pentru viaţa ta în lume, le poţi adresa, o fiul şi fiica mea, cât de respectuoşi, cât de iubitori şi cât de fericiţi ar trebui să le spuneţi! Spuneţi-le! Şi nu le rămâneţi datori preaiubiţii mei, căci vine vremea să le îngropaţi.
Şi până mai puteţi auzi de pe buzele acestor unice fiinţe un cuvânt drag spus vouă,
- cu evlavie să-l ascultaţi şi cu drag să-l primiţi.
Căci numai când aşa îl spuneţi sau aşa îl ascultaţi, veţi avea liniştită conştiinţa faţă de amintirea acelora pe care îi mai aveţi, dar nu mult,
îi mai puteţi chema, dar nu mult încă
şi îi mai puteţi asculta, dar foarte puţin, poate.
De aceea, câtă vreme trăiesc părinţii tăi, tatăl tău sau mama ta, fiul meu, fiica mea,
spuneţi-le numele sfânt cu sfinţenie,
căutaţi-i cu dragoste,
îngrijiţi-i cu evlavie,
ascultaţi-i cu respect şi până la moarte
şi nu dispreţuiţi nici faţa lor bătrână,
nici cuvintele lor poate slabe,
nici trecutul lor, poate modest,
ci fiţi faţă de ei întocmai aşa cum aţi dori să fie copiii voştri faţă de voi.
Nu fii nici nervos, nici nepăsător, nici străin faţă de părinţii tăi, faţă de învăţătorul tău.
Căci mai ales în privinţa aceasta, este adevărat cuvântul că ceea ce sameni aceea vei şi culege.
Dar câtă vreme încă este lângă tine Învăţătorul tău şi Domnul tău Isus,
până n-a plecat încă Mântuitorul şi Binefăcătorul tău,
- ia bine seama, răscumpără acest timp scump şi îndreaptă-ţi degrabă şi neîncetat spre El inima ta şi glasul tău. Caută-L mereu cu dragostea şi cu recunoştinţa ta.
Spune-I Numele Lui Cel Iubit şi Sfânt pentru tine, mereu mai cald şi mereu mai des.
Că nu-i nimic mai frumos şi mai vrednic din partea ta ca acest lucru, rar, tot mai rar întâlnit azi printre oameni.
Dacă spui mamă sau tată părinţilor tăi, aşa cum se cuvine, - bine faci, fiindcă dovedeşti că eşti om.
Dar dacă numai spui, şi nu te porţi faţă de ei întocmai cum eşti dator până la moarte, atunci nu faci bine. Şi nu eşti om.
- dar atunci caută să nu-I mai fii necredincios niciodată, şi nici neascultător şi nici vrăjmaş.
Dacă Îi spui Învăţătorului ceresc: Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu, ca Petru (Matei 16, 16), - bine faci.
Dar atunci caută să nu te mai poţi lepăda de El niciodată.
Şi dacă ştii şi crezi Cuvântul Său Cel Sfânt, că El este Adevărul şi Viaţa Veşnică (Ioan 5, 40; 6, 40; 14, 6; 17, 17), - atunci bine faci.
- Preţuieşte dar tot acest Cuvânt ca pe cea mai de preţ comoară a sufletului tău,
iar ascultarea şi trăirea în El să-ţi fie cea mai cutremurătoare grijă, în fiecare clipă a vieţii tale.
Căci atunci şi după ce nu vei mai avea aceste comori unice lângă tine, mulţumirea că le-ai preţuit când le-ai avut, va fi pacea veşnică şi fericită a sufletului tău iubitor şi bun.
Slavă veşnică Ţie Domnul şi Mântuitorul nostru.
Tu eşti comoara noastră şi preţul cel mai scump.
Sufletul meu este plin de fericire ori de câte ori pot îngenunchea recunoscător şi Îţi pot strânge cu dragoste picioarele Tale la inima mea.
Doresc să rostesc totdeauna Sfântul Tău Nume cu tot fiorul evlaviei mele recunoscătoare
şi doresc ca orice cuvânt care mi-l spui să-l ascult cu scumpătate şi să trăiesc cu credincioşie.
La aceasta Te rog să mă ajuţi în fiecare clipă Domnul meu Isus Hristos.
Şi câtă vreme mai am cui spune tată sau mamă, aceste unice şi binecuvântate nume pe pământ, Te rog ajută-mă să le spun totdeauna cu tot respectul şi cu toată dragostea cu care le sunt dator.
Iar faţă de fiinţele scumpe cărora le pun şi le spun un nume unic, ajută-mă să fiu totdeauna plin de îndatorată slujire fiască, frăţească, prietenească,
până când nu vom mai fi pe pământ.
Şi la aceasta Te rog Doamne Isuse să mă ajuţi ca să veghez neîncetat.
Amin.
+
Oamenii de omenie se ajută-n orice fel
numai omul care-ajută pe alt om - e om şi el.