Voia lui Dumnezeu
Traian Dorz - Alergarea Stăruitoare
1 - Cei ce n-ați avut de unde să aflați voia Domnului - mergeți la cei care o știu și întrebați-i.
Nu întrebați pe cei ce nu cunosc. Fiindcă e mai bine să nu știi nimic, decât să știi rău.
Nu întrebați pe cei lăudăroși, pentru că e vai de orbul călăuzit de alt orb.
Ci căutați până veți găsi! - Și nu vă lăsați până ce duhul vostru va simți că a găsit-o.
Când afli adevărul, atunci afli și liniștea cugetului pe care ți-o dă el.
2 - Un semn neîndoios al vremilor din urmă va fi mai ales lupta cumplită care se va da împotriva voii și Evangheliei lui Dumnezeu nu numai dinafară - ci mai ales dinăuntru.
Acum uitați-vă câte imitații ale Evangheliei deja au și apărut în lume!
3 - Câte partide a reușit Satana să facă între urmașii lui Hristos, - atâtea Evanghelii le-a fabricat.
Atâția hristoși mincinoși le-a trimis.
Atâtea duhuri înșelătoare le-a insuflat.
Atâtea încredințări false le dă.
Fiecare din aceștia lăudându-se pe sine și disprețuindu-i pe ceilalți.
Fiecare căutându-și folosul său și furându-l pe al altora.
Fiecare promițând mântuirea sa, și tăgăduind-o pe a celorlalți.
- E o supra-licitație rușinoasă asupra lui Dumnezeu,
ca la cel mai urât dintre bâlciurile lumești.
Cine a făcut și face asta - dacă nu vrăjmașul lui Hristos?
4 - Chiar și în cuprinsul aceleași zise „Evanghelii”, Satan și-a strecurat și alte felurite duhuri pentru ca zăpăceala să fie cât mai deplină, luptele cât mai necruțătoare, vânzările cât mai numeroase și dezbinarea cât mai totală.
Spre a nu mai fi nici măcar doi sau trei de o părere. Ci fiecare să fie singur...
Astfel Hristos să fie scos nu numai din viața celor dinafară ci și din viața celor din Biserica Sa. Și chiar și din ea însăși.
5 - Dar căderea aceasta poate fi numai acolo unde „credincioșii” lui Hristos trăiesc în păcate personale.
Acolo biruiesc și păcate colective.
Acolo dezbinarea este deplină.
În această zăpăceală generală singurul mijloc de a afla și a recunoaște adevărat Evanghelia, este cugetul curat și inima smerită ale celor ce o caută.
6 - Numai smerenia și sinceritatea sunt cele două virtuți care află adevărul. Nici o altă cale nu există.
Nimeni și nimic nu-l poate îndruma pe un suflet spre mântuire decât dacă dintr-o inimă curată și dintr-un cuget sincer strigă către Dumnezeu cu lacrimi să-i dea această mântuire a Lui.
Să-i descopere Evanghelia Lui și să-i arate Calea Lui.
Unui astfel de strigăt Domnul totdeauna îi răspunde.
7 - Dacă veți tot îngădui pe feluriți stricători ai Evangheliei curate ca să vină printre voi cu alte învățături.
Să vă tulbure cu vorbirile lor și nu-i veți da afară când vin, -
s-ar putea ca duhurile lor obraznice să vă dărâme și pe voi și să vă orbească. Atunci într-adevăr, degeaba ați crezut.
Pieirea voastră va fi atunci tot așa de sigură ca și a lor.
8 - Știți că este scris: fiecare învățător este dator să învețe pe elevii săi, exact cu cuvintele pe care l-a învățat pe dânsul învățătorul său.
Și fiecare părinte să-și învețe copiii săi în Legea Domnului, întocmai cum l-a învățat și pe el părintele lui.
Aceasta, întâi pentru ca Adevărul lui Dumnezeu să nu se schimbe de la o generație la alta.
Și apoi că toate sufletele oamenilor au aceeași nevoie de mântuire.
Iar mântuirea are aceleași condiții pentru oricine o dorește
în orice vreme, în orice stare și în orice loc.
9 - Cât de cinstiți față de Dumnezeu au fost în sufletele lor bunii și evlavioșii noștri părinți duhovnicești!
Iată că de veacuri ei ne-au păstrat nestricat adevărul învățăturii sănătoase.
Și neschimbat Cuvântul Sfintei Evanghelii.
Și în aceasta se dovedește credincioșia lor.
10 - Prin câte prigoniri au trecut sfinții noștri înaintași!
Prin câte lupte și prin câte încercări!...
Dar Cuvântul Sfânt nu L-au lăsat și Adevărul Învățăturii curate nu l-au pierdut.
Cât de atentă a fost dragostea lor față de Dumnezeu!
11 - Prigonitorii păgâni de multe ori aflându-le la părinții și frații noștri, Evanghelia scrisă, - au aprins-o și le-au băgat-o unora arzând pe gât.
Pe alții i-au aruncat în flăcări cu Evanghelia lor cu tot.
Altora le-au tăvălit-o în murdărie și așa i-au silit s-o înghită.
Toți însă au murit fericiți, fiindcă ei știau că Evanghelia aceasta este puterea lui Dumnezeu care mântuiește pe oricine o crede și o urmează așa cum a primit-o, chiar cu prețul vieții sale.
Și o, ce biruințe minunate au avut oricine au luptat și au suferit cu Evanghelia lui Hristos și pentru ea!
12 - O frații mei și surorile mele, luați-vă și voi Evanghelia aceasta - și hrăniți-vă din ea.
Prețuiți-o ca pe o mană din cer, apropiindu-vă de ea totdeauna cu frica lui Dumnezeu, cu dragoste și evlavie,
citind-o și trăind-o cu toată inima în tot ce cuprinde și vă îndeamnă ea.
Nu scoateți și adăugați nimic nici la litera și nici la duhul ei.
- Feriți-vă de oricine vorbește fără evlavie, umblă fără teamă și trăiește fără smerenie cele scrise în Evanghelia Domnului.
Căci Evanghelia aceasta este mântuirea veșnică pentru cine o ascultă,
și osândă veșnică pentru cine o nesocotește.
V-o spun și eu aceasta tot așa după cum am primit-o și eu de la părintele și învățătorul care m-a născut și m-a crescut în ea.
13 - Dacă am vorbi despre această nebănuită dragoste a lui Dumnezeu arătată în moartea Fiului Său Preaiubit Isus Hristos pentru păcatele noastre, în limba cea mai desăvârșită, cu cuvintele cele mai înalte sau mai adânci, în felul cel mai mișcător sau mai frumos
- nu vom putea arăta toată profunzimea acestei Jertfe.
Tot Dumnezeiescul ei Preț.
Și toată nemărginita ei cuprindere...
14 - Moartea lui Hristos este încă numai o parte a mântuirii noastre.
Este numai prima parte a acestei Strălucite Mântuiri.
Este partea omenească, Prețul pe care îl plătea Omul-Dumnezeu Isus Hristos. Aceasta încă n-ar fi fost de-ajuns.
Numai Învierea Lui putea aduce garanția mântuirii noastre câștigată prin Moartea Lui.
15 - Hristos Dumnezeul și Mântuitorul nostru nu S-a înălțat la Cer îndată după Învierea Lui, fiindcă atunci ușor s-ar fi putut preface în inimile celor ce L-au văzut doar o dată și doar o clipă, minunea în vis.
Și visul în amăgire.
Ci a stat în preajma alor Săi patruzeci de zile arătându-li-Se în atâtea locuri și feluri
vorbind cu ei, umblând cu ei,
- spre a le ajuta să se obișnuiască cu minunea,
să o poată cuprinde,
să se poată încredința de adevărul fericit și etern.
16 - Și numai după ce această încredințare a ajuns de neclintit în inimile urmașilor Săi, atunci Domnul S-a înălțat la Cer,
- după cum a promis El încă înainte de Patimile și Moartea Sa,
pentru a împlini și Acolo ceea ce le-a promis El, celor ce-L vor crede și urma în curăție și ascultare până la moarte, când a zis: Mă duc să vă pregătesc un loc...
17 - Unui om cu adevărat credincios, - acest mare lucru i se cere în primul rând: să fie om!
Să fie omul cel mai de omenie.
Cel mai de cinste,
cel mai de cuvânt,
cel mai de caracter,
cel mai de onoare,
cel mai de virtute...
Cu un cuvânt: un om de fire divină.
Un om de tipul lui Hristos.
Un om după Chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Căci numai acela este om.
18 - Depinde de fiecare om cât de mult vrea și luptă să se apropie de Dumnezeu.
Cât de mult se străduiește și se roagă ca să se poată realiza în Hristos, după voia și Chipul Său.
Fiecare om Îl are pe Dumnezeu în atâta cât și-L vrea cu adevărat.
Și atâta va avea și de la Dumnezeu, tot după această măsură - calitatea de Om.
19 - Un om întreg, un om cu adevărat om,
care își are conștiința datoriei sale totdeauna trează
- acela își simte permanent și răspunderea sa deplină pentru tot ce face. Pentru tot ce gândește. Pentru tot ce vrea să fie.
Și dacă în toată vremea vieții sale, acel om își are trează această conștiință a datoriei sale, el nu va face niciodată nici un lucru de care să se rușineze sau să se căiască.
Numai când această conștiință îi adoarme,
sau i se lenevește,
sau i se întunecă
- pentru un timp mai scurt sau mai lung, -
numai atunci omul face ce nu trebuie, gândește ce nu-i bine și umblă fără judecată.
20 - Un om adevărat este numai acela care are simțirea inimii sale caldă, iar judecata minții sale rece.
Inima caldă îl va face să fie totdeauna bun și iubitor,
iar judecata rece îl va face să fie totdeauna înțelept și chibzuit.
Doamne, Te rugăm dă-ni-le și nouă tuturor acestea.
Amin.