Bunătatea și înțelepciunea
Traian Dorz - Alergarea Stăruitoare
1 - Când bunătatea omului este îndrumată de înțelepciune, el face totul frumos, la timp și bine, atât pentru Domnul său cât și pentru semenii săi.
Când dimpotrivă, mintea îi este caldă și inima rece, atunci va face totul ori prea grăbit ori prea întârziat.
Ori prea puțin ori prea mult.
Ori la prea mulți, ori la nimeni.
2 - Tot ce facem este făcut cu dragoste, numai atunci când din ceea ce facem nu căutăm doar câștigul nostru, - ci și al altora.
Acela care din tot ce face are numai el singur un folos - este doar un egoist și un om de nimic, care se iubește numai pe sine singur.
Un astfel de om ajunge urât și respins de Dumnezeu și de oameni.
Pe când cel ce în tot ce face umblă cu dragoste căutând și folosul altora - acela e un om binecuvântat.
3 - Din pricina unui soț bun este binecuvântată și sfințită și soția sa.
Ce mare lucru este să fii un om bun și plăcut lui Dumnezeu!
4 - Ce minunat este să faci parte din familia și din casa unui om al lui Dumnezeu.
Fericiți sunt acei care au avut acest har de la Dumnezeu.
Dar mai fericiți sunt ei dacă știu și fac totul pentru a se folosi de acest har, urmând credința sufletului sfânt pe care îl au între ei,
- câtă vreme îl pot avea.
5 - Dacă toți ai casei tale sunt credincioși - v-ați pus oare și voi toată casa voastră în slujba Domnului, în slujba sfinților Lui?
Are adunarea Domnului loc în casa voastră?
Au călătorii Domnului loc de dormit, de spălat, de hrănit, de odihnit la voi?
6 - Are lucrul Domnului parte din banii tăi, din timpul tău, din avuțiile tale?
Au săracii Domnului, orfanii Domnului, bolnavii Domnului casă la tine,
- în orice ceas din zi și noapte ar veni ei să bată la ușa ta?
7 - Ești tu pus în slujba Domnului cu totul?
Sau numai cu a zecea parte, sau cu a suta, sau cu nimic?
Dai tu pentru Domnul când nu-ți cere nimeni, sau nu dai nici când îți cere?
Dacă dai un pai când este nevoie de o claie, - atâta vei și avea.
8 - Sunt unele suflete care ard ca lumânarea, fără nici un zgomot - dar locul unde stau ele este binecuvântat de Dumnezeu cu un mare har pentru toți cei din biserica sau din adunarea lor. - Și încă pentru mulți alții.
Un astfel de suflet dacă este frate lucrător sau soră de jertfă, veghează în rugăciunile sale mult mai mult decât ar avea nevoie pentru sine.
- Fiindcă știe cu durere că mulți frați și surori se roagă și fac prea puțin. Iar el suferă și se luptă în rugăciunile lui pentru a împlini dacă ar putea și partea acelora.
9 - Când sarcinile Domnului apasă mai greu și cer mai mult, - iar marea mulțime a fraților nu văd aceasta, sau se fac că nu văd,
- acel suflet ascuns, simțind cu durere și văzând cu răspundere toate nevoile Domnului - își dă sărăcia lui în locul bogățiilor altora.
Își dă și ce i-a mai rămas lui ca să trăiască, pentru a acoperi și partea celor ce nu dau nimic, sau aproape nimic.
Și iarăși împlinește tot ce lipsea în locul celorlalți.
10 - Când în adunarea Domnului vine câte un semănător de neghină, iar acesta, obraznic și îndrăzneț, se ridică să vorbească împotriva învățăturii frățești, răstălmăcind Cuvântul Sfânt și tulburând duhul adunării frățești - și nimeni din cei datori nu se ridică să-l oprească,
- atunci iarăși acest suflet cinstit și iubitor de adevăr, nu stă liniștit cu capul în piept,
nu tace nepăsător sau fricos sau leneș,
- ci se ridică cu sfânt curaj în Numele Domnului și-l oprește pe lucrătorul acela rău, îl înfruntă și-l dă afară din Lucrarea Domnului,
cum ar da pe un răufăcător pătruns în casa lui.
El iarăși împlinește astfel ce lipsea tuturor celorlalți.
11 - Când este nevoie de o osteneală grabnică,
sau de un drum greu și însemnat noaptea sau iarna,
sau de primirea unor oaspeți lipsiți și necunoscuți,
sau de o muncă grea și neplătită,
- iar alții se feresc sau se ascund sau tac,
- acest suflet binecuvântat nu se ferește, nu se ascunde, nu se cruță.
Se duce și ajută.
Se îmbie să meargă.
Se oferă să dea sau să primească mai mult decât sunt puterile sau datoriile lui.
- Pentru a împlini și partea celor care după ce vin la Domnul, stau lângă El și primesc mereu oricât, - dar nu sunt gata să dea nimic, să sufere nimic, să jertfească nimic...
El împlinește astfel mereu și mereu, tot ce lipsește din partea celorlalți.
12 - O, ce binecuvântate și ce necesare sunt astfel de suflete în biserici și adunări. Dar ce puține sunt ele astăzi și ce rar se întâlnesc în multe adunări și biserici.
Domnul să binecuvânteze casele ca ale lor.
Astfel de suflete răcoresc arșițele Domnului, suferințele semenilor, nevoile Lucrării lui Dumnezeu și duhurile sfinților Lui.
13 - Când casa către care mergi este în afara orașului,
când noaptea este întunecoasă iar drumul pe care mergi este anevoios și necunoscut,
- cât de mare preț au pentru tine luminile stâlpilor înalți din loc în loc, de-a lungul ulițelor pe care trebuie să mergi!...
Așa de mare preț au pentru lumea aceasta - credincioșii care ard ca niște lumini în ea.
14 - Când muntele spre care sui este departe, cărările răsucite și ascunse, iar pădurile sunt prea dese și mari...
cât de mare ajutor îți sunt atunci pe cale tăblițele îndrumătoare așezate din loc în loc, la cele mai grele răscruci,
- când nu mai știi ce potecă să apuci ca să ajungi bine...
Așa de mare ajutor îți sunt sfaturile unui om bun, - când ești la mari încurcături în viață.
15 - Când ai de împlinit o lucrare însemnată din viața ta, într-un oraș străin, la o instituție mare,
o, de ce scump preț este pentru tine atunci să afli un om binevoitor care să meargă să vorbească pentru tine acolo unde tu nu știi să vorbești!
Să deschidă pentru tine uși pe care tu nu le știi deschide.
Să-ți arate și să-ți ajute să te descurci acolo unde tu singur ai pieri fără să știi sau să poți face nimic pentru viața ta!...
Așa de mare preț este pentru noi Cuvântul Domnului nostru în toate încurcăturile prin care trecem.
16 - De un mare ajutor binecuvântat în locuri grele,
de o mare lumină binecuvântată în întunericul lumii
și de un așa mare preț ne sunt îndrumătorii binecuvântați pe căile pentru mântuirea sufletului nostru - oamenii aleși și minunați ai lui Dumnezeu, pe care El ni i-a lăsat spre binele nostru printre noi.
O, cât de mare lipsă este de ei în lumea de azi!
Cum este lipsă de lumini în noapte,
de tăblițe arătătoare pe drumuri necunoscute
și de binefăcători în momentele grele.
17 - Astfel de ucenici ai Domnului au fost lăsați de Dumnezeu în toate vremile și în toate popoarele de pe pământ.
În vremile furtunoase, sunt multe căi astupate, - astfel că în lipsa lor nenorocirile sunt din ce în ce mai mari și pierderile sunt mai de neînlocuit.
Și pe măsură ce valoarea profeților Domnului este mai nesocotită și îndrumarea lor este mai nebăgată în seamă de trecătorii cărora nu le mai pasă cum merg și unde vor ajunge, - Dumnezeu nu-i mai înlocuiește pe cei luați, cu alții noi.
Iar căile lumii rămân tot mai fără de acești stâlpi luminoși.
Încurcăturile pământului rămân tot mai fără îndrumători.
Și stricăciunea oamenilor tot mai fără sare.
18 - Prețuiți totuși pe oamenii lui Dumnezeu pe care îi mai aveți printre voi.
Pe cei care se mai roagă și pentru voi.
Mai aleargă și pentru voi.
Mai plâng și pentru voi.
Mai muncesc și mai sufăr și pentru voi.
Ei sunt mai necesari pentru voi ca lumina și ca sarea.
Fiindcă fără ei nu numai trupul vostru se pierde, ci și sufletul vostru.
Și nu numai sufletul vostru ci și al copiilor voștri,
al neamului vostru, al viitorului vostru.
Și poate pe veșnicie.
19 - Nu disprețuiți munca bunilor îndrumători ai voștri sufletești. Fiindcă nu v-ar fi de nici un folos să vă umpleți stomacurile voastre cu orice bunătăți lumești, dacă sufletele voastre se usucă și pier și mor din lipsă de hrană adevărată.
Cu paiele uscate și putrezite ale unor filozofii lumești,
cu învățăturile șubrede și ieftine ale unor oameni goi și uscați,
cu toată vorbăria lăudăroasă și încurcată a celor ce se tot uită numai în jos
- n-ai ce să faci în clipele cele grele ale suferinței, ale morții, ale veșniciei tale!
Atunci numai omul lui Dumnezeu cu Cuvântul lui Dumnezeu este singurul care poate ajuta.
20 - Toate lucrurile lumii, toată știința ei și toți sfătuitorii veacului acestuia, îți pot face ceva poate - în viața aceasta scurtă și nesigură.
Te pot sătura când ești sătul.
Te pot ajuta când ești tare.
Te pot bucura când ești bucuros.
Dar când ajungi nenorocit,
când ajungi bătrân și slab!
Când ești nefericit și pe pragul pierzării
nimeni din aceștia nu-ți mai pot și nu-ți mai știu face nimic.
Atunci numai Singur Dumnezeu te poate ajuta.
Doamne, ajută-ne pe toți atunci.
Amin.