Voluntariatul Oastei Domnului

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Doamne, Duhule Sfinte, Cel ce ai călăuzit pașii noștri până în clipa de față, Îți mulțumim că ne-ai ajutat să ne revedem în acest loc minunat în care Tu ai hărăzit, Doamne, bucuria noastră din seara aceasta și de mâine.

Îți mulțumim, Duhule Sfinte, pentru lucrarea minunată pe care ai început-o cu fiecare dintre noi. Și Îți mulțumim și pentru sufletele care pentru prima dată iau parte la această minunată întâlnire și nuntă duhovnicească, așa ca aceea din Cana Galileii, la care a fost prezent Domnul Iisus, Maica Sa, apostolii Săi și toți prietenii tinerilor.

Mulțumim pentru îndemnul și dragostea pe care le-ai pus în inima fraților ca să se jertfească de la sute de kilometri, să vină în mijlocul nostru și să ne bucurăm de Numele Tău.

Vino, Duhule Sfinte, acum în mijlocul nostru și fă lucrarea Ta desăvârșită cu fiecare suflet în parte. Tu știi setea, foamea și dorul inimilor noastre.

Mulțumim, Tată ceresc, din toată inima, în Numele Domnului Iisus și pentru această binecuvântată nuntă, prilej de bucurie pentru sufletele flămânde și însetate de Cuvântul Tău Sfânt. Mulțumim, Părinte și Tată ceresc, că ne-ai chemat din întuneric la lumină, de la moarte la viață. O, Stăpâne Doamne, Părinte al cerului și al pământului, trimite mila Ta și îndurarea Ta, și Duhul Tău cel Sfânt pe Care ai făgăduit, Doamne, că-L vei trimite. Îți mulțumim pentru prezența Lui și Te rugăm, înviorează sufletele noastre. Întărește genunchii noștri slăbănogiți. Ridică-ne, Doamne, pe culmile și înălțimile pe care nu le putem atinge fără Tine. Vino și ne curățește de toată spurcăciunea păcatelor și fă din noi vase umile, vase de cinste, ca să slujim Numelui Tău.

Binecuvântă, Doamne Iisuse, tineretul acesta. Și îndeosebi Te rugăm pentru mirii tineri care s-au hotărât să se unească astăzi în Numele Tău și să pună temelie la viața lor, începutul acesta binecuvântat și duhovnicesc.

Te rugăm să binecuvântezi și părinții care s-au ostenit și i-au adus până aici. Să binecuvântezi întreagă asistența aceasta, pe toți frații, pe toate surorile și sufletele noi care au venit pentru prima dată în mijlocul nostru.

Fii slăvit și binecuvântat, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, de acum și până-n veșnicie. Amin.

***

(...) [Ne-am întâlnit aici în dragostea] Domnului Iisus și în dragostea aceea care se numește voluntariat sau „de bunăvoie”. Nimeni, la această nuntă, n-a venit silit, forțat, obligat. Ci fiecare îndemnat de cugetul lui, de îndemnul lui, de dragostea lui, de acea sfântă dragoste evanghelică. Fiecare a jertfit un ban, a jertfit un timp, a jertfit sănătate și tot ce vrei, pentru ca să poată lua parte la această binecuvântată nuntă.

Scumpii mei frați și scumpele mele surori - cu care ne cunoaștem și cu care nu ne cunoaștem, dar ne vom face cunoscuți de-acum înainte (poate cu unii ne vedem pentru prima dată, iar cu alții a nenumărata oară, dar totuși e ca și cum ne-am vedea prima dată, [căci suntem] în dragostea cea dintâi) să folosim acest prilej să mărturisim Cuvântul lui Dumnezeu, să spunem ce vrea Domnul de la noi și să ne învățăm să-L urmăm pe Domnul așa cum au umblat primii creștini, care au umblat nu ca noi: cu mașini, cu autobuze, cu motociclete, cu biciclete, cu trenuri, ci pe jos au colindat lumea, împreună cu Domnul Iisus, așa cum spune cântarea aceea: „Pe jos au colindat întreaga lume”.

Dragii mei, și noi acum am venit cu mijloacele care ne-au stat la îndemână. Slăvit să fie Domnul că ne-a ajutat și ne ajută și cu tehnica zilei de astăzi, ca să ne dea posibilitățile acestea de locomoție, să ne putem mișca mai ușor. Dar zic, fraților dragi, am venit aici să ne zidim duhovnicește, să ne întărim sufletește, să ne punem viața noastră în rânduială, după voia lui Dumnezeu. Dacă până acum am orbecăit în întunericul lumii acesteia și n-am știut nici de unde venim, nici unde ne ducem, nici ce rost avem pe pământul acesta, apoi să știți, fraților care sunteți acum adunați aici, că noi venim de la Dumnezeu și plecăm la Dumnezeu. Ăsta-i începutul și sfârșitul. Iar pământul acesta ni l-a dat Dumnezeu ca să-l moștenim vremelnic, de aceea suntem și numiți călători pe acest pământ. Să știm cu toții că venirea noastră pe pământ nu este o întâmplare oarecare, nici o problemă [cu răspuns] necunoscut. Dimpotrivă, Dumnezeu a rânduit ființa ta, frate și soră, și ființa mea ca să ne cunoaștem în Numele lui Iisus Hristos și să învățăm voia Lui, și să învățăm să-I facem această voie din tinerețea noastră și până la adânci bătrânețe, până la sfârșitul vieții.

Dacă noi nu L-am cunoscut până acum pe Hristos decât în felul lumii, așa cum L-a cunoscut majoritatea celor ce sunteți adunați aici și a celor ce sunt în afara noastră și-L cunosc pe Hristos în felul lumii, acum trebuie să-L cunoaștem în felul duhovnicesc, așa cum ne învață Cuvântul lui Dumnezeu. Și a-L cunoaște pe Dumnezeu, a ne cunoaște Dumnezeu pe noi înseamnă a face o predare din temelie a vieții noastre lui Hristos Domnul. Și a face aceasta înseamnă să ne închinăm viața noastră lui Hristos din tinerețea noastră și până la sfârșit.

La lucrarea aceasta [ne îndeamnă] un umil gornist: acesta a fost Părintele Iosif, care a împroprietărit țara Românească cu Biblia, cu Cuvântul lui Dumnezeu, [dorind în același timp să rămânem] în legătură cu toate Tainele Bisericii. În această Biserică ne-am născut, am fost botezați, am fost crescuți, am fost cununați, aici am fost încreștinați, îmbisericiți, aici trebuie să și murim, să ne sfârșim viața. Dar nu oricum. (...) Adică, dacă [a rânduit] Dumnezeu să facem această călătorie pe pământ, să o facem împreună cu Hristos și să învățăm cine e Hristos, ce vrea Hristos de la noi și noi cum să facem voia Lui. Acesta este rostul adunării noastre, al întâlnirilor noastre, al Lucrării acesteia pe care Dumnezeu, printr-un preot, a adus-o în mijlocul Bisericii noastre.

Dragii mei frați și scumpe surori care ați venit aici, deschideți-vă bine trăistuța inimii și fiecare cuvânt, fiecare sămânță care va fi aruncată pe brazda inimii frățiilor voastre să fie bine prețuită și folosită, ca să vă servească de mântuire. Să nu cumva să se împlinească cuvântul acela din Evanghelia de la Matei care spune că această Evanghelie va sluji la unii de mântuire, iar alții de mărturie. Să ne ferească Dumnezeu să ne slujească această seară, aceste cuvinte, această întâlnire numai de mărturie. Ar fi o nenorocire. Ci să ne slujească de mântuire.

Pentru aceea, fraților, am zis: deschideți-vă bine trăistuța inimii și strângeți semințele Cuvântului lui Dumnezeu, care vor fi aruncate de la ora aceasta (e ora opt) până la ora unsprezece, când, cu ajutorul lui Dumnezeu, se va încheia adunarea.

Eu fac apel la frățiile voastre [să aveți] puțină răbdare și să-mi dați voie să vă citesc un cuvânt ca din partea Părintelui Iosif, acela care a fost tatăl nostru duhovnicesc. Datorită omului acestuia al lui Dumnezeu, a piticului acestuia ales de Dumnezeu din țara aceasta, suntem noi astăzi prezenți aici . Și ne ducem acolo unde ne cheamă Domnul voluntari, de bunăvoie, din dragoste, nemânați de nimeni.

Am să vă citesc numai o „lecțiune”, care se numește voluntariatul Oastei Fraților dragi, este nevoie să cunoașteți și frățiile voastre învățătura primului nostru întâistătător, care a fost Părintele Iosif Trifa și care ne-a Învățat așa.

Voluntariatul Oastei Domnului.

„Oastea Domnului este o inspirație și o creație spirituală care a venit pe de-a-ntregul de la Domnul de Sus. În creația aceasta, Domnul a folosit un vas slab (acesta e Părintele Iosif). A pus trâmbița în gura unui umil preot, care i-a chemat sub steagul Domnului pe toți cei ce de bunăvoie s-au hotărât să intre într-un război duhovnicesc.”

Iată, fraților, că noi suntem într-un război duhovnicesc. Să nu înțeleagă cineva greșit. [Este vorba despre un] război împotriva păcatelor. Nu război cu arme de foc, ci război duhovnicesc: împotriva beției, împotriva fumatului, împotriva înjuratului, împotriva curviei, împotriva minciunii și împotriva tuturor păcatelor, - ca să fiu mai bine înțeles.

„ Creația Oastei a fost de la început un voluntariat, cu luptători voluntari, preoți și mireni, din toate părțile țării (și cred că și aici sunt din multe părți). Și aceasta trebuie să rămână Lucrarea Oastei Domnului: un voluntariat duhovnicesc care lucrează și activează în cadrele învățăturilor din Biblie și Biserică.”

Notați bine: Biblia și Biserica. Părintele Iosif pune apăs mare pe Biblie și pe Biserică. Nu ne trebuie statute, nu ne trebuie regulamente, nu ne trebuie altceva, decât Biblia și Biserica. Biserica are orânduielile ei, iar noi le avem, trebuie să ne încadrăm într-însele și să trăim ceea ce ne învață ea. „S-au ivit însă și tendințe mai deslușite de a i se lua acestei Lucrări caracterul de voluntariat pe care i l-a dat Domnul și de a o atrage cu totul în ceea ce se cheamă oficialitate. ”

Aici fac o mică paranteză și o lămurire pentru cei ce nu cunoașteți și nu știți, că Lucrarea aceasta nu se face pe bază de înscriere, pe bază de cotizații, pe bază de registre, pe bază de inventar, pe bază de lucruri materiale. Ci e pur duhovnicească și cei ce vor să se încadreze de multe ori nici nu știu decât un singur nume: fratele Ion, Gheorghe, Maria, Catrina sau Ioana. Încolo, nu mă mai interesează de unde-i, din ce comună-i, din ce localitate și câți ani are... și al cui tată îi al cui fiu [este]. Nu mă interesează asta. Mă interesează un singur lucru: Îl iubești pe Domnul? Vino și cântă cu mine. Îl iubești pe Domnul? Vino și-I slujește lui Hristos. Vino dimineață la biserică, iar după-masă la adunare. Ăsta-i programul Lucrării acesteia și acesta-i rostul nostru.

Unii din țara aceasta au încercat să oficializeze această Lucrare și să-i pună taxe, și să facă înscrieri... să facă președinți... și să facă [lucruri de felul acesta] peste frați și așa mai departe. Părintele Iosif a spus: „Nu ne trebuie aceste lucruri”.(...)

Față de încercarea de oficializare în viitor, de a face ce vor din Oaste, ceea ce n-a voit Stăpânul și Domnul ei, noi spunem răspicat: Oastea Domnului a fost, este și trebuie să rămână un voluntariat. (...) Fraților dragi, Lucrarea aceasta pe care frățiile voastre o vedeți cu ochii unii o cunoașteți amănunțit, unii o cunoașteți mai puțin, iar alții n-o cunoașteți deloc. Trebuie să știți că această Lucrare pe care a făcut-o Domnul prin Părintele Iosif în Biserică are ca rost al ei întoarcerea noastră, a tuturor creștinilor care am trecut prin cristelnița Bisericii, la viața primilor creștini. Nici o noutate alta nu-i, decât asta. Asta cere Părintele Iosif: să ne încadrăm în învățăturile Bisericii și să le trăim. Nu așa cum am trăit până acum, slujind la doi stăpâni: că i-am dat Domnului dimineața, la biserică, un ceas-două (și acelea știe Dumnezeu cum), iar după-masă, lângă „glaja” cu rachiu, cum o numește părintele, lângă sticla cu bere, lângă băutură, lângă scripcari și lângă celelalte lucruri necreștinești.

De aceea vine Oastea și spune răspicat: „Înapoi la viața primilor creștini!”. Asta se cheamă voluntariatul Oastei.

Domnul să ne ajute și să ne dea putere să înțelegem că această Lucrare vrea mântuirea în Biserică. Mântuirea aici unde ne-am aflat. Nu-i nevoie să ne schimbăm firma, nu-i nevoie să ne schimbăm numele, nu-i nevoie să ne botezăm de două ori, nu-i nevoie să mai ținem alte sâmbete sau să mai vorbim în alte limbi, sau... mai știu ce. Ci Lucrarea Oastei își are [programul de manifestare] aici în Biserică: dimineața la Liturghie, după-masa la adunare. Acesta este programul Oastei!

Iar nunților pe care le făceam până acum - că venea satana și ne cucerea sufletele legate, și îi dădeam mâncare, băutură și joc, și distracție trupului, și se sfârșeau ferească Dumnezeu cum (toți sunteți martori și știți în câte feluri se terminau aceste nunți) -, acum noi le-am pus un stop și-am spus: „Vine astăzi Domnul Iisus la nunta noastră? Mergem și noi! Este aici Maica Domnului? Merg și eu. Sunt apostolii aici? Merg și eu. Sunt credincioșii Domnului? Sunt și eu. Nu sunt aceștia toți? Nici eu n-am ce să caut”.

Deci, punctul cel mai principal pentru noi când vrem să luăm parte la o nuntă sau la o cumetrie, sau la o petrecere oarecare este să ne întrebăm „scurt pe doi”: „Merge Domnul Iisus cu mine?”. Acolo unde se fumează, unde se bea, unde se înjură, unde se vorbesc lucruri deșarte sau cu două înțelesuri, unde urmează alte păcate grele, merge Domnul Iisus acolo? Răspundeți, fraților! Merge Maica Domnului acolo? Nu! Merg apostolii acolo? Nu! Atunci nici eu nu merg!

Dar acolo unde „sunt doi-trei adunați în Numele Meu”, unde se vestește Cuvântul lui Dumnezeu, unde se cântă spre slava lui Dumnezeu, acolo unde se spun poezii frumoase, acolo unde se spun rugăciuni din inimă, merge Domnul Iisus? Da. Atunci să merg și eu. Dacă El merge, merg și eu. De aceea am venit la nunta fraților noștri din Verșeni. (...)