Vuietul furtunilor mele!
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Iar Tu m-ai lăsat acolo așa, până când durerea și-a făcut în mine lucrarea pe care numai ea o putea face.
2 - Până când singurătatea mi-a zdrobit inima cum numai ea mi-o putea zdrobi.
3 - Și până când dorul meu după Tine mi-a ars și mi-a arat sufletul meu cum numai el mi-l putea arde și ara.
4 - Atunci când n-am mai putut răbda,
am aruncat totul!
Am disprețuit împotrivirea și stăpânirea tuturor.
5 - Am rupt lanțurile, am aruncat zdrențele, am lepădat orice teamă și orice rușine
6 - și am pornit ca un nebun să Te caut pe Tine, Cel alungat de nebunia mea.
7 - Aș fi dat orice, aș fi făcut orice, aș fi suportat orice, - numai să Te mai pot afla, să Te mai pot întâlni, să Te mai pot vedea odată. Oriunde, oricum, oricând.
Tu, Singura potolire a tuturor furtunilor mele!
8 - Înnebuneam când îmi aduceam aminte ce mi-ai făcut Tu și ce Ți-am făcut eu.
9 - O de Te-aș mai întâlni o clipă - sau măcar să Te pot vedea chiar și de departe...
10 - Doar să te mai văd odată chiar și dacă nu m-ai vedea Tu.
11 - Măcar să nu-mi spui nici un cuvânt, să nu-mi faci nici un semn - ci numai să Te pot vedea.
12 - Mergeam pe câmpuri și priveam în jurul meu să nu fie nimeni să mă vadă - ca să pot striga ca un nebun Numele Tău.
13 - Cu obrajii șiroind de lacrimi, cu mâinile uscate întinse spre cer, cu ochii topiți și încercănați de dorul Tău dureros, strigam nu numai cu toată inima ci și cu toată gura!
14 - Unde ești oare Tu, Cel pe care Te dorește inima mea?
15 - Tu Cel fără de care nu pot nici trăi nici muri...
16 - Cel atât de aproape și atât de departe de mine. Dorul meu, Dorul inimii mele nebune...
17 - Și ascultam. Poate de undeva voi auzi vreo nădejde. Oricât de slabă...
18 - Dar nu auzeam decât ecoul amar al singurătății din jurul meu. Și ecoul acela, de o mie de ori mai amar al singurătății dinăuntrul inimii mele.
19 - Ecoul amar repetat și înmulțit de toate dealurile, de toate văile, de toate amintirile mele străbătute și părăsite de Tine.
20 - Până când rămâneam și mai singur să-mi murmur singurel refrenul din plângerea plângerilor mele care să-mi rupă și mai adânc inima: