„Asemenea este Împărăția lui Dumnezeu cu o comoară ascunsă...”

Asemenea este Împărăția cerurilor cu o comoară ascunsă în țarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea.

Iarăși, este asemenea Împărăția cerurilor cu un neguțător care caută mărgăritare bune.

Și, aflând un mărgăritar de mult preț, s-a dus, a vândut toate câte avea și l-a cumpărat” (Mt 13, 44-46).

Plină de un adânc înțeles este această asemănare, pe care a spus-o Iisus Mântuitorul. În ea se află taina și înțelesul unei vieți de creștin adevărat. Căci a fi un creștin adevărat și a trăi o viață de putere creștinească nu înseamnă atât a nu face ceea și ceea de frica focului din iad sau a face ceea și ceea pentru că așa poruncește Dumnezeu, ci înseamnă mai ales a afla comoara cea ascunsă a Împărăției lui Dumnezeu. Știi tu ce înseamnă să afli această comoară? Înseamnă să afli dragostea cu care te-a iubit și te iubește Dumnezeu, că pe Însuși Fiul Său L-a dat Jertfă pentru tine, pentru iubirea ta și pentru iertarea ta.

Să afli comoara cea ascunsă înseamnă să afli cât de mult te-a iubit Iisus Mântuitorul, că a murit pentru tine, pentru păcatele tale și pentru mântuirea ta, să afli cât de mult te iubește Mântuitorul și cum face totul să te atragă la El. Să afli comoara cea ascunsă înseamnă să afli puterea, să afli bucuria, să afli mângâierea, să afli lumina și viața ce le capeți când L-ai aflat cu adevărat pe Mântuitorul și Jertfa Lui cea Sfântă și când trăiești o viață cu El. Numai când ai aflat această comoară, faci totul să o poți dobândi și să poți dobândi și viața cea de veci. O astfel de comoară aflase Apostolul Pavel când scria filipenilor: „Pe toate le socotesc că sunt pagubă, față de înălțimea cunoașterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate și le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc... Ca să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui... Ca, doar, să pot ajunge la învierea din morți” (Fil 3, 8-11). Apostolul Pavel Îl aflase pe Mântuitorul - Comoara cea mai scumpă pe care o poate afla un om aici pe pământ - și prin dobândirea acestei comori nădăjduia să dobândească și învierea din morți și viața veșnică. „Cel ce Mă află, zice Domnul, a aflat viața” (Pilde 8, 35).

Puțini sunt însă azi cei ce află această comoară. Împărăția lui Dumnezeu este și azi o comoară ascunsă pentru cei mai mulți creștini. Lumea și viața oamenilor de azi e plină de fărădelegi, de idoli și de păcate tocmai pentru că oamenii n-au aflat comoara, arând în țarina lor. O, ce înțeles adânc a pus Mântuitorul în acest lucru! Așa se află și comoara Împărăției lui Dumnezeu: arând în ogorul cel sufletesc, arând și lucrând în țarina inimii tale, în țarina învățăturilor mântuirii sufletești. Cum vrei să afli comoara Împărăției lui Dumnezeu, dacă tu nu sapi după ea, dacă tu veșnic nu lucrezi în ogorul cel sufletesc? Taina plugăriei este să ari mai adânc. O comoară - de roadă bogată - află plugarul când ară adânc. Așa se află și comoara Împărăției lui Dumnezeu: arând mai adânc, lucrând și pătrunzând mai adânc în taina învățăturilor sufletești. Noi arăm la suprafață și de aceea nu aflăm comoara „ascunsă”.

Și apoi ce ne spune mai departe asemănarea Mântuitorului? O mare schimbare s-a făcut în viața omului care aflase comoara cea ascunsă. Toată viața lui era cuprinsă și pătrunsă acum de un singur gând și o singură grijă: să-și poată cumpăra țarina cea cu comoara. Întorcându-se acasă, a început repede a vinde ce avea, să-și facă bani de cumpărare. Cei de acasă și vecinii lui se vor fi mirat de schimbarea omului (așa cum se miră și azi de schimbarea omului care a aflat comoara mântuirii sufletești). În întreg satul va fi umblat vorba: „Auzit-ați, măi, ce a pățit omul cela și cela? Cică vrea să-și vândă tot ce are și să-și cumpere un dărab de loc slab și nelucrat... Vai de el, săracul... poate a slăbit de minte”... Însă cel ce aflase comoara n-avea grijă de șoaptele oamenilor, căci știa el că țarina lui cea nouă e mai scumpă decât toate averile oamenilor.

Așa trebuie să se schimbe și viața noastră când am aflat cu adevărat comoara Împărăției lui Dumnezeu. Dar să nu creadă cineva că această schimbare ar sta în aceea că omul trebuie să-și vândă averea și tot ce are, să poată dobândi Împărăția lui Dumnezeu. Această schimbare trebuie înțeleasă așa, că dintr-o dată ți se deschid ochii și mintea să afli și să înțelegi că nimic din această lume n-are preț față de Împărăția lui Dumnezeu și dobândirea ei. Când afli această comoară, de dragul ei îți vinzi nu averea, ci patimile, plăcerile, poftele și năravurile cele rele. În fața acestei comori, afli că n-are nici un preț ceea ce ți se părea mai dulce... ba afli că e mai amar. Când ai aflat această comoară atunci îți pui în slujba Domnului toate puterile, toată averea ta sufletească și lumească, să o poți cumpăra. Ca lui Zacheu ți se deschide atunci și punga pentru lucrul Domnului, pentru ajutorarea săracilor și pentru lipsurile sufletului tău. Când ai aflat această comoară, atunci nu mai ești tu sluga și robul banilor și al averilor tale, ci ele sunt slugile tale și fac ce poruncești tu.

Oamenii de azi țin la plăceri, la înșelăciuni, la nedreptăți, la strângeri de bani și averi (zgârcenia) tocmai fiindcă n-au aflat comoara cea ascunsă.

Iisus a zis odată că „Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră” (Lc 12, 34). Comoara oamenilor de azi sunt plăcerile și bunurile cele lumești și de aceea și inima lor este acolo.

Eu te întreb, iubite cititorule, ai aflat tu comoara cea ascunsă a Împărăției lui Dumnezeu, ai aflat tu ce comoară este o viață trăită cu Domnul, L-ai aflat tu cu adevărat pe Mântuitorul și, prin El, viața cea de veci? Dacă n-ai aflat-o, eu te întreb: ce faci tu ca să o poți afla și cumpăra?

În pilda de mai sus, Iisus Mântuitorul a asemănat Împărăția lui Dumnezeu și cu un neguțător care umblă și își bagă banii și averea în cumpărarea unui mărgăritar de preț mult. În legătură cu aceasta, îmi aduc aminte de o mult grăitoare întâmplare. În anul 1918, când se temeau oamenii că rămân banii pe nimica, un mare bogătan și-a băgat toți banii într-o piatră scumpă. Însă pe urmă, la un an, s-a adeverit că piatra era mincinoasă (falsă) și astfel bogătanul și-a pierdut toți banii. Așa pățesc toți acei mulți, mulți creștini, care își cumpără în această viață comori care, pe urmă, când moare omul, se adeveresc că-s mincinoase și n-au nici un preț.

Astfel de comori strângi și tu, iubite cititorule?